Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 12/2010
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 6 Ianuarie 2010 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, aflat în stare de arest și asistat de avocat G, apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat G solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpatului de îndată în libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar din probele administrate până în prezent nu rezultă cu certitudine vinovăția acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, apreciind că subzistă și în prezent temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, invocând și motive de ordin familial.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Din actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- la data de 06.01.2010 s-a dispus, în baza art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b Cod pr. pen. menținerea arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut existența unor indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptei penale pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, faptă pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
De asemenea, tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera o stare de neliniște în rândul colectivității și societății din care face parte, prezentând în acest mod pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică este determinat și de natura și gravitatea faptelor imputate inculpatului.
În plus, față de cele avute în vedere de instanța ce a dispus arestarea s-a reținut și împrejurarea că s-a făcut dovada asupra comportamentului violent al inculpatului care a mai fost cercetat in cursul anului 2008 pentru săvârșirea unor acte de violență, cu cuțitul, agresiune desfășurată chiar in centrul ( 67 ). În plus audiat fiind de instanță inculpatul a recunoscut în declarația dată la 17 iulie incidentul cu cuțitul precum și un act de agresiune săvârșit anterior celui pentru care este trimis în judecată, tot la cererea lui.
Instanța a constatat că până la acest moment procesual a fost începută cercetarea judecătorească, însă în cauză continuă administrarea probatoriului astfel că față de dispozițiile art. 136.C.P.P. pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în continuare a măsurii arestării preventive dispuse. Totodată potrivit art.139al.1Cpp măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Ori probele administrate până la acest moment procesual confirmă în continuare menținerea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
Analizând măsura arestării preventive a inculpatului și din perspectiva art. 5 paragraf 1 lit. din, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite și exigențele acestui text de lege, arestarea până în acest moment procesual fiind legitimă.
În consecință, întrucât temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea măsurii arestării preventive sunt fundamentate și continuă să subziste și la acest moment, în temeiul art. 3002 rap. la art. 143, 148 lit. f C.P.P. instanța a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive inculpatului și va dispune menținerea acesteia.
Întrucât până la acest moment nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, în conformitate cu dispozițiile art. 139.C.P.P. pentru motivele arătate privind necesitatea protejării ordinii publice, tribunalul a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat.
Împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea arestării preventive a declarat recurs inculpatul.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului inculpatul a criticat încheierea atacată susținând lăsarea lui în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Deoarece prezentul recurs nu este limitat la motivele de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 Cod pr. pen. instanța va examina în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent, întreaga cauză sub toate aspectele, potrivit art. 385/6 alin. 3 Cod pr. pen.
Din această perspectivă, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța va reține că recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Potrivit art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b alin. 1 și 3 Cod pr. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive și când constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere menținerea arestării preventive.
În speță, din actele dosarului, rezultă că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv fapta pentru care a fost trimis inculpatul în judecată fiind o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, evidențiat de modalitatea în care se presupune că a fost săvârșită fapta, care denotă o agresivitate deosebită, precum și din împrejurarea că inculpatul a mai suferit anterior două condamnări, ceea ce denotă o predispoziție pentru un comportament infracțional.
Întrucât se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, legal și temeinic Tribunalul Sibiua menținut arestarea preventivă, dând eficiență dispozițiilor art. 136 alin. 1 Cod pr. pen., urmărindu-se a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Având în vedere că din examinarea cauzei nu rezultă nici existența unui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen., instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 192 alin. 2 Cod pr. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 6 Ianuarie 2010 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 11 Ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Dact. /2 ex./11.01.2010
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Ștefan Făt, Monica
