Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1240/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 8230/2/2009
2065/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1240
Ședința publică din 03 septembrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - - - Ț
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 26.08.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, G, cu împuternicirea avocațială nr.860/03.09.2009, depusă la dosarul cauzei (fila 5).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se prezintă interpretul de limba bulgară, posesor al autorizației nr. 2463/1999.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicarea disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond solicită continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, susținând că nu mai există temeiuri noi care să impună această stare de excepție și nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza mandatului de arestare.
Susține faptul că Tribunalul Ialomița nu a făcut vorbire de dispozițiile art. 148 lit. b C.P.P. referindu-se numai la prevederile literei f ale aceluiași articol. Însă, în opinia apărării cea de-a doua condiție prev. de art. 148 lit. f C.P.P. nu este îndeplinită, inculpatul neprezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
Mai mult, solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră manifestată de recurentul-inculpat, precum și circumstanțele sale personale, respectiv faptul că este bolnav, este căsătorit și are doi copii de întreținut.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, învederând că are o locuință în C, deci are posibilitatea de a locui în România.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că sunt îndeplinite disp. art. 143.C.P.P. existând probe la dosarul cauzei în sensul că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor, respectiv declarațiile părților vătămate. Precizează că prezentul dosar s-a format prin disjungere dintr-o altă cauză întrucât inițial nu s-a putut stabili cu certitudine identitatea inculpatului și nu a putut fi audiat.
În opinia procurorului nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului întrucât prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor de trafic de persoane și de minori, mai ales că faptele au avut caracter transfrontalier, inculpatul după ce a transportat părțile vătămate, le-a cazat în Germania, la, în vederea practicării prostituției.
Consideră că, dacă instanța de fond nu s-a pronunțat pe disp. art. 148 lit. b C.P.P. încheierea este temeinică și legală, întrucât susține că subzistă temeiul arestării preventive, respectiv disp. art. 148 lit. f
C.P.P.Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. prin interpretul de limba bulgară, solicită a fi judecat în stare de libertate, precizând că este bolnav.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 26.08.2009 a Tribunalului Ialomița - secția penală, constată:
Prin încheierea de ședință din 26.08.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița- Secția Penalăîn dosarul nr-, conform art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului și s- dispus menținerea stării de arest. S-a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au justificat adoptarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate, proba referitoare la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate rezultând din natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute a fi fost săvârșite, de trafic de persoane, ce determină o puternică rezonanță socială negativă, dar și din modalitatea concretă de comitere a acestora.
În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 și 146 Cod penal și ale art.148 lit. f Cod procedură penală.
Probele și indiciile temeinice administrate în faza de urmărire penală conduc la reținerea unei suspiciuni rezonabile, în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Tribunalul a apreciat că, în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri și nu au intervenit împrejurări noi care să schimbe starea de arest preventive a inculpatului, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, pericol care este dat de natura și gravitatea faptelor, modalitatea de comitere a acestora, împrejurările în care au fost comise, scopul urmărit și consecințele deosebit de grave ca urmare a săvârșirii lor și nu în ultimul rând cuantumul prejudiciului creat.
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, privarea acestora de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recurs inculpatulcriticând soluția fondului pentru nelegalitate și netemeiniciesub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive, solicitând casarea încheierii și, rejudecând cauza, să se dispună punerea sa în libertate.
În recurs s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 C.P.P. în sensul că nu sunt date certe că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, din probele administrate în cauză rezultând că inculpatul a transportat cele patru persoane contra cost la solicitarea martorei. Se consideră că față de faptul că instanța de fond nu a mai reținut a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.b C.P.P. respectiv că inculpatul nu încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin amenințarea cu moartea a martorei și a familiei sale, se solicită lăsarea în libertate a inculpatului. Precizează că inculpatul vorbit ultima oară cu la data de 02.01.2006, când a întrebat- dacă mai are persoane de transportat în Germania, cunoscut fiind faptul că inculpatul se ocupa în Bulgaria cu transportul de persoane, având în acest sens o firmă de taximetrie.
Totodată, susține că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit.f C.P.P. în sensul că pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul lăsat în stare de libertate nu este dovedit.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea dosarului de urmărire penala rezultă că recurentul din prezenta cauza este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin.1,2,3 din Legea nr. 678/2001, modificată prin OUG 79/2005, raportat la art. 12 alin. 3 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; art. 12 alin.1,2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; art. 41 alin. 2 Cod penal; art. 12 alin.1,2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, respectiv trafic persoane și trafic de minori în formă continuată, în concurs real.
Arestarea inculpaților poate fi menținută,în cursul judecării cauzei penale, motivat, fie dacă temeiurile care au determinat arestarea preventiva impun în continuare privarea de libertate, fie dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate - față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive - următoarele condiții:
a)-măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)-temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive fata de recurent s-a dispus anterior,conform mandatului de arestare preventivă din 19.05.2009 fiind prelungita ulterior;încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpatului fiind respinse. S-a apreciat că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior, față inculpat este legală și temeinică.
Din analiza mandatului și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpatul din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
Analizând, conform art.155 Cod procedură penală, raportat la art.148 litera f Cod procedură penală - În analiza temeiurilor inițiale, Curtea urmează să verifice dacă existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani (art.148 lit.f C.P.P.).
De asemenea, Curtea urmează să verifice dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoanele în cauză (art.136 C.P.P.).
Având în vedere că instanța de fond a reținut ca temei al menținerii arestării preventive doar art 148 litera f Cpp, curtea va cenzura hotărârea instanței de fond doar cu privire la acest temei.
Condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt îndeplinite în sensul pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor (infracțiunile prev. de art. 13 alin.1,2,3 din Legea nr. 678/2001, modificată prin OUG 79/2005, rap. la art. 12 alin. 3 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; art. 12 alin.1,2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; art. 41 alin. 2 Cod penal; art. 12 alin.1,2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal), la modalitatea concretă de comitere a acesteia și la circumstanțele reale ale săvârșirii ei, precum și la persoana inculpatului și la impactul negativ pe care asemenea fapte îl au asupra colectivității.
Inculpatul a recunoscut că în schimbul transportului părților vătămate în Germania a primit suma de 1000 euro, ocupându-se cu transportul de persoane. Fiind prezent împreună cu martora la domiciliu părinților părții vătămate, a spus că are un lanț de magazine în Germania și transportă părțile vătămate să muncească acolo.
Inculpatul după ce a transportat părțile vătămate, le-a cazat în Germania, la, în vederea practicării prostituției, iar banii îi primea la destinație.
Astfel, în cauză există probe certe care îl indică pe inculpat ca autor al infracțiunilor de trafic de minori și de persoane.
Din coroborarea acestora, reiese că în cursul anului 2005, împreună cu altă persoană, a racolat, transportat și găzduit o minoră și două majore, în scopul exploatării sexuale a acestora în Germania.
În ceea ce privește existența indiciilor temeinice, privind săvârșirea infracțiunilor, articolul 5, litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei.
Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de C, în sensul existenței unor date, informații, care să convingă un observator obiectiv să este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul cercetării.
Referitor la existența acestor motive verosimile, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, pentru următoarele considerente:
Tribunalul a apreciat în mod just asupra întrunirii, în persoana inculpatului a condițiilor prevăzute de art.143 raportat la art.681din Codul d e procedură penală și respectiv de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, dispunând astfel în mod legal și temeinic menținerea arestării preventive a acestora.
Se constată că inculpatul din prezenta cauză a fost trimis în judecată pentru săvârșirea de infracțiuni de trafic de persoane și trafic de minori în formă continuată și în concurs real.
robatoriul administrat până în prezent relevă motive verosimile - inclusiv în accepțiunea art.5 parag.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - de a crede că inculpatul a săvârșit într-adevăr faptele penale de care este acuzat, existând la acest moment cel puțin indicii temeinice care justifică în mod rezonabil o astfel de presupunere.
Pericolul pentru ordinea publică decurgând din lăsarea în libertate a inculpaților rezultă din natura faptei comise, numărul actelor materiale, comiterea faptei de mai multe persoane împreună.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat ca fiind nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 26 august 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariul translator de limbă bulgară pentru recurentul inculpat reprezentând contravaloarea a 3 ore, se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red. -Trib.
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
