Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 297/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

Dosar nr-

2077/2009

ÎNCHEIERE NR. 297

Ședința publică din 03 septembrie 2009

CURTEA DIN:

PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia

JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan

JUDECĂTOR - - - Ț

GREFIER - -

__________________________________________________________

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT a fost reprezentat de procuror.

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-inculpată împotriva încheierii din data de 27.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-inculpată, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/02.09.2009, depusă la dosarul cauzei (fila 3).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea procedează la ascultarea recurentei-inculpate, declarația acestuia fiind consemnată, semnată și depusă la dosarul cauzei (fila 4).

Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicarea disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul desemnat din oficiu recurentei, având cuvântul, solicită admiterea recursului în temeiul art. 38515alin. 2 lit. d C.P.P. casarea încheierii atacate i continuarea procesului penal cu inculpata în stare de libertate.

Consideră că nu sunt îndeplinite cele două condiții cumulative prev. de art. 148 lit. f C.P.P. din actele și lucrările dosarului rezultând că aceasta deținea drogurile pentru consumul propriu, astfel că lăsată în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.

Solicită a se avea în vedere faptul că are copii minori în întreținere, iar soțul acesteia este plecat la muncă în străinătate.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

Susține că din probatoriul administrat rezultă cu certitudine că inculpata se face vinovată de infracțiune ce i s-a reținut în sarcină, respectiv procesul verbal de prindere în flagrant, procesul verbal de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor, raportul de expertiză tehnico-științifică, declarațiile inculpatei.

Astfel, în opinia reprezentantului Parchetului sunt întrunite cele două condiții cumulative prev. de art. 148 lit. f și C.P.P. având în vedere natura și gravitatea infracțiunii și consecințele deosebit de grave generate în rândul societății civile prin comiterea acestor fapte, solicită respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta - inculpată, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată că lasă soluția la aprecierea instanței de judecată.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 27.08.2009, în dosarul nr- a Tribunalului București, Secția I penală, constată:

Prin încheierea de ședință dindata de 17.08.2009, în dosarul nr-, Tribunalul a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT.

În baza art.1491alin. 10-12 Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatei, pe o durată de 29 zile și emiterea mandatului de arestare în acest sens.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că rin p. propunerea înregistrată la data de 27.08.2009, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Bucureștia solicitat să se dispună arestarea preventivă, pe o durată de 29 de zile, a inculpatei.

În susținerea propunerii, s-a arătat că în data de 24.03.2009, inculpata a vândut cu suma de 100 lei colaboratorului sub acoperire " " două doze conținând 0,36 grame de heroină; la data de 06.04.2009 a vândut cu suma de 100 lei colaboratorului sub acoperire " " două doze conținând 0,23 grame de heroină, iar la data de 29.03.2009 a deținut pentru consum propriu fără drept 1,14 grame de heroină.

La data de 27.08.2009, ora 13,00, s-a dispus reținerea pe o durată de 24 de ore a învinuitei și, la aceeași dată, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva acesteia pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal și art.41 alin.2 Cod penal și respectiv a infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prevăzută de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal și pedepsite cu închisoare de la 10 - 20 de ani și respectiv cu închisoarea de la 2-5 ani.

S-a mai arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile necesare luării măsurii arestării preventive prevăzute de art.148 lit. f Cod procedură penală, respectiv existența unor probe certe că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică și pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este mai mare de 4 ani.

Din analiza dosarului cauzei, instanța de fond a constatat că cererea Parchetului este întemeiată, conform art. 1491Cod procedură penală, impunându-se arestarea preventivă a inculpatei.

Potrivit art.148 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 Cod procedură penală. În cursul urmăririi penale, conform art. 1491Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului se dispune la propunerea motivată a procurorului.

Astfel, s-a apreciat că există date și indicii temeinice, potrivit art. 143 Cod procedură penală raportat la art. 681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit faptele pentru care este cercetată, relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă: denunțul formulat, procesul-verbal de prindere în flagrant, procesul-verbal de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor, raportul de expertiză tehnico-științifică, declarațiile inculpatei.

Instanța a reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, atât la luarea, cât și la prelungirea măsurii arestării preventive, este suficient să existe indicii (și nu exclusiv probe indubitabile din care să rezulte vinovăția inculpatului) că inculpatul a săvârșit infracțiunea. In hotărârile Brogan Marii Britanii i Murray Marii Britanii, Curtea a arătat că art. 5 paragraf. 1 lit. c nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea, sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu au același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.

Astfel, s-a apreciat că la acest moment procesual există indicii temeinice care suscită bănuiala că inculpata a săvârșit fapte prevăzute de legea penală, după cum rezultă din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și din declarațiile luate inculpatei de către Tribunal.

Totodată, sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât faptele pentru care este cercetată inculpata sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările, modalitatea în care se reține că ar fi fost comise, starea de insecuritate creată pentru populație, relevă pericolul concret pentru ordinea publică, pe care l-ar putea produce lăsarea acesteia în libertate.

Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constatat că și aceasta este îndeplinită. În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin. final Cod procedură penală), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc.

Or, în speță, s-a constatat că inculpata este cercetată pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din cantitatea de heroină traficată, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor pentru care inculpata este cercetată, modalitatea concretă în care se retine că acestea au fost comise.

Toate aceste aspecte îndreptățesc concluzia că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale, în contextul înmulțirii peste măsură a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc.

Prin prisma celor mai sus arătate, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatei se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 Cod procedură penală, iar circumstanțele personale ale inculpatei (starea de recidivă) vor fi avute în vedere cu ocazia soluționării în fond a cauzei, apreciindu-se că nu se impune în cauză luarea unei alte măsuri preventive.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata.

În recurs a precizat că în mod greșit încheierea de ședință a tribunalului arată că probele administrate până în prezent nu pot fi modificate sau influențate de lăsarea în libertate a inculpatei. Se apreciază de către apărare că lăsarea inculpatei în libertate nu ar periclita buna desfășurare a procesului penal.

Deliberând asupra recursului declarat, Curtea în baza art. 385/15 pct. 1, litera b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente.

Apărarea recurentei urmează să fie respinsă ca nefondată. Din mandatul de arestare preventivă nr.181/UP/2009 depus la dosar, rezultă că s-a reținut ca temei al arestării dispozițiile art. 148 lit. f pr.pen. În declarația dată în fața instanței, inculpata nu a recunoscut faptele pentru care a fost arestată, arătând că data comiterii acestora este mult anterioară datei arestării. De asemenea, inculpata a precizat că nu are loc de muncă, iar sumele pentru procurarea drogurilor proveneau din banii pe care soțul său îi trimitea pentru întreținerea familiei.

Potrivit art. 136.C.P.P. pentru buna desfășurare a procesului penal, printre măsurile care se pot lua este și cea a arestării preventive, măsură care, în faza de urmărire penala, conform art.155 poate C.P.P. fi prelungită de instanță, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Din examinarea dosarului de fond, rezultă că inculpata este cercetată pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri, luându-se - în faza urmăririi penale - măsura arestării preventive.

La luarea măsurii arestării preventive în mod corect instanța de fond a avut în vedere existenta unor indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii de către inculpată (declarațiile colaboratorilor sub acoperire, starea de recidivă), admițând propunerea parchetului în concordanță cu dispozițiile legale.

Instanța a constatat de asemenea, în mod corect, că există probe directe și indicii temeinice (probe indirecte), în sensul art.681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă (în sensul existenței unor date, informații) care să convingă că inculpata a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetată și pentru care s-a emis mandatul de arestare preventivă. În raport de dispozițiile art. 143.pr.pen. există suficiente indicii temeinice și probe în sensul că inculpata a săvârșit fapta, respectiv declarațiile martorilor audiați.

În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, se apreciază că sunt indicii temeinice în înțelesul art. 143 și art. 146.C.P.P. cu referire la art.68/1 din C.P.P. care rezultă presupunerea rezonabilă că a comis faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală.

Astfel, se reține că, în data de 24.03.2009, inculpata a vândut cu suma de 100 lei colaboratorului sub acoperire " " două doze - conținând 0,36 grame de heroină; la data de 06.04.2009 a vândut cu suma de 100 lei colaboratorului sub acoperire " " două doze - conținând 0,23 grame de heroină, iar la data de 29.03.2009 a deținut pentru consum propriu fără drept cantitatea 1,14 grame de heroină.

Tribunalul a reținut în cauză, în mod corect, existența temeiurilor prevăzute de art.136 alin.6 Cod procedură penală și de art.148 Cod procedură penală.

Analizând condiția negativă, tribunalul a constatat că există la acest moment procesual date care justifică temerea că este necesară starea de arest pentru a împiedica inculpata să săvârșească alte infracțiuni (aceasta nu are loc de muncă și a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie).

În aceste condiții, împrejurarea că nu există temeiuri care să impună luarea măsurii preventive, neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, nu poate fi susținută.

Reținând că infracțiunea pentru care este cercetată inculpata este o infracțiune gravă și că există indicii privind săvârșirea ei de către inculpată, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

Văzând și art.192 alin.2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta inculpată împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu de la 27 august 2009, ce a fost pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.

Obligă pe recurenta inculpată la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 septembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- -

GREFIER,

-

Red.

Dact.

Ex.2

Red.--

Președinte:Lefterache Lavinia
Judecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 297/2009. Curtea de Apel Bucuresti