Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 125/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.125/2010
Sedința publică din 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ștefan Făt JUDECĂTOR 2: Monica Felicia Farcaș
- - - -JUDECĂTOR 3: Oana
- - - judecător
-grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurile declarate de inculpații și A împotriva încheierii penale din 03.02.2010 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații și A, în stare de arest, asistați de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Inculpatul în motivarea orală a recursului învederează că este nevinovat.
Inculpatul A, în motivarea orală a recursului învederează că nu a avut nimic cu partea vătămată. Solicită a- fi studiat cu atenție dosarul. Mai precizează că declarația inițială a fost scrisă de organele de urmărire penală.
Apărătorul inculpaților recurenți și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații și A solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea acestora în stare de libertate.
În motivare învederează referitor la inculpatul că acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, nu posedă antecedente penale și are nevoie de asistență medicală de specialitate întrucât prezintă o infecție la.
Cu privire la inculpatul arată că este nevinovat, nu posedă antecedente penale, iar dacă va fi pus în libertate nu va influența buna desfășurare a procesului penal. Precizează că starea de libertate reprezintă normalitatea iar starea de arest este excepția.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată întrucât în cauză subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive inculpatului, neintervenind elemente noi care să justifice cercetarea acestuia în stare de libertate. Învederează că în cauză sunt incidente și prevederile art.5 CEDO întrucât inculpatul a fost condamnat de o instanță competentă la pedeapsă de 4 ani închisoare.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că nu a săvârșit faptele pentru care este cercetat, necesită intervenție chirurgicală la și dorește să fie cercetat în stare de libertate pentru a se angaja.
Inculpatul A, având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
Prin încheierea penală pronunțată la data de 3.02.2010 de către Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr- s-a dispus, în temeiul art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b pr.pen. menținerea stării de arest a inculpaților și A, trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c alin.2 ind.1 lit.a Cod penal.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut în esență că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive față de inculpați sunt fundamentate și subzistă și în acest moment procesual.
S-a apreciat totodată că menținerea măsurii este justificată și prin prisma scopului reglementat de art. 136.pr.pen. în vederea asigurării unei bune și rapide desfășurări a procesului penal.
Analizând măsura arestării preventive a inculpaților din perspectiva art. 5 CEDO, Tribunalul a apreciat că sunt întrunite și exigențele acestui text de lege, arestarea inculpaților până la acest moment procesual fiind legitimă.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, în termenul legal, inculpații și A, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea lor în libertate, întrucât sunt nevinovați și nu posedă antecedente penale. Inculpatul a invocat și motive medicale.
Prin apărătorul desemnat din oficiu, inculpații au învederat totodată că nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea, nu există temeiuri noi care să justifice privarea lor de libertate și nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursurile inculpaților și A sunt nefondate.
În mod corect Tribunalul a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Inculpații au fost acuzați de comiterea unei infracțiuni grave, în speță tâlhărie, reținându-se în sarcina lor că împreună în calitate de coautori, prin violență au deposedat pe partea vătămată de telefonul mobil și de suma de 150 lei pe care o avea asupra sa, pe timp de noapte și într-un loc public.
La dosar există indicii temeinice, în accepțiunea art. 68 ind. 1.pr.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă a comiterii faptei de către inculpați.
De subliniat că, în conformitate cu practica CEDO, elementele care fundamentează luarea măsurii privative de libertate, respectiv faptele care dau naștere unei bănuieli legitime, nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (O Hara contra Regatului Unit; Murray contra Regatului Unit).
Sub acest aspect, susținerile inculpaților, în sensul nevinovăției lor, urmează a fi analizate cu ocazia pronunțării unei hotărâri pe fondul cauzei, în acest stadiu al procedurilor fiind suficientă existența unor indicii temeinice privind săvârșirea faptei pentru a legitima în continuare privarea de libertate.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că în mod corect Tribunalul a apreciat și cu privire la întrunirea condițiilor prev. de art. 148 lit. f pr.pen. privarea de libertate fiind deplin justificată prin prisma scopului reglementat de art. 136.pr.pen.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea imputată inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptei, modalitatea și împrejurările în care a fost comisă (cu violență), urmarea gravă produsă (deposedarea părții vătămate de bunuri și bani) conduc la concluzia că derularea procedurilor judiciare cu inculpații în stare de libertate ar periclita în mod real și concret ordinea publică și ar crea un sentiment de insecuritate în rândul comunității.
Având în vedere motivele medicale invocate de inculpatul se constată că nu se regăsesc la dosar acte din care să rezulte că afecțiunile de care suferă l-ar pune pe acesta în imposibilitate de a fi tratat în rețeaua sanitară a locului de deținere.
Față de toate considerentele expuse, Curtea reține că sunt nefondate criticile aduse de inculpați încheierii atacate, Tribunalul apreciind just persistența temeiurilor care au determinat arestarea preventivă.
În consecință, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondate recursurile inculpaților și A, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și A împotriva încheierii penale din 03.02.2010 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de 180 lei fiecare, din care, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei pentru fiecare inculpat asistat, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 09.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/ 11.02.2010
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Monica Felicia Farcaș, Oana
