Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 123/2010. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMANIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.123/2010

Sedința publică din 9 februarie 2010

PREȘEDINTE: Ștefan Făt JUDECĂTOR 2: Monica Felicia Farcaș

- - - -JUDECĂTOR 3: Oana

- - - judecător

-grefier

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:

- procuror

Pe rol se află soluționarea recursurile declarate de inculpatul și asiguratorul SC Asigurări SA împotriva deciziei penale nr. 192/A/2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul penal nr- La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic, reprezentantul asiguratorului recurent SC ASIGURĂRI SA și partea civilă intimată G, lipsă fiind inculpatul recurs.

Se prezintă avocat, apărătorul ales al inculpatului recurent .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-au înregistrat motive de recurs formulate de asiguratorului recurent SC ASIGURĂRI SA.

Apărătorul inculpatului recurent, reprezentantul asiguratorului recurent, partea civilă intimată și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat, apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale atacate și rejudecând sub aspectul laturii civile a se dispune:

- reducerea cuantumului despăgubirilor civile și a daunelor morale la care a fost obligat inculpatul.

În motivarea recursului învederează că prejudiciul nu este cert,întrucât nu s-a făcut dovada că avariile autoturismului părții civile nu au fost preexistente accidentului rutier.

Mai arată că partea civilă nu este titularul dreptului de a fi despăgubit întrucât adevăratul proprietar al autoturismului este numitul.

Totodată învederează că și cuantumul daunelor morale acordate de instanță este mare raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale 11-12, precum și la practica judiciară în materie. Mai precizează că dobânda aferentă creditului părții civile nu cade în sarcina inculpatului.

Consilier juridic, reprezentantul asiguratorului recurent SC ASIGURĂRI SA solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale atacate și rejudecând a se respinge cererea de acordare a daunelor materiale - reparații auto și dobândă credit precum și reducerea cuantumului daunelor morale.

Învederează în susținere sub un prim aspect că partea civilă a renunțat la calea de atac a apelului, revenind însă ulterior. Această revenire nu era posibilă.

Mai precizează că nu s- făcut dovada de către partea civilă costului reparațiilor autoturismului, cu chitanțe și facturi, acestea fiind cuantificate la aprecierea organelor de poliție.

Simpla afirmație a organelor de poliție că autoturismul a fost avariat nu poate duce la concluzia unui prejudiciu cert.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor inculpatului și asiguratorului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată.

Învederează că în cauză prejudiciul este cert întrucât a fost dovedit cu actele de la dosar inclusiv facturi. Sub aspectul laturii civile hotărârile sunt opozabile, iar apelul părții civile este considerat neretras.

Partea civilă intimată G solicită respingerea recursurilor asiguratorului și al inculpatului, ca nefondate. Precizează că mașina cumpărat- cu două săptămâni înainte de producerea accidentului.

Apărătorul inculpatului recurent, referitor la recursul asiguratorului învederează că lasă la aprecierea instanței.

Consilier juridic, reprezentantul asiguratorului recurent, cu privire la recursul inculpatului solicită admiterea acestuia.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față

Prin sentința penală nr.266/2009 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr- în baza art.87 al.1 din OUG 195/2002 republicată, a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

S-a făcut aplicare art. 71.pen. și s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) pen.

În baza art. 184 alin. 1 și 3.pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1.500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 33 și 34.pen. s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta hotărâre și s-a stabilit că inculpatul va executa pedeapsa de 1 an închisoare la care se adaugă amenda penală de 1.500 lei.

S-a făcut aplicare art. 71.pen. și s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) pen.

În baza art. 81 - 82.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 alin. 5.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83.pen.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G, domiciliat în A I,-, jud. A și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 9.075 lei reprezentând daune materiale.

În baza art. 191 alin. 1.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.655 lei către stat cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 193 alin 1.proc.pen.a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 lei către partea vătămată/civilă, reprezentând cheltuieli judiciare.

S-a constatat că C UNIQA ASIGURĂRI cu sediul în B, Sector 1,-,. 1-5, are calitatea de asigurător de răspundere civilă în procesul penal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, prevăzută la art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată și a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută la art. 184 alin. 1 și 3.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a pen.

În actul de sesizare a instanței s-a arătat că, la data de 05.11.2007 inculpatul, aflat la volanul automobilului - cu nr. de înmatriculare -, a produs un accident de circulație intrând în coliziune cu autoturismul care circula în fața sa. În urma impactului, partea vătămată G, aflată în autoturismul lovit, a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare îngrijiri de 11 - 12 zile.

de poliție sosit la fața locului a testat părțile implicate în eveniment cu aparatul etilotest, acesta indicând valoarea de 1,31 mg/l alcool în aerul expirat în cazul inculpatului. În cazul părții vătămate, testul a fost negativ.

Inculpatul a fost condus la spital în vederea recoltării de probe biologice. În urma analizelor efectuate s-a stabilit că acesta avea o alcoolemie de 2,10 g/l alcool în sânge la ora 1935și 1,90 g/l alcool în sânge la ora 2035.

Analizând probele dosarului, instanța de fond a reținut a reținut aceeași stare de fapt descrisă în rechizitoriu.

Cu privire la latura civilă a cauzei instanța de fond a reținut că din documentele justificative a reieșit că pentru repararea autoturismului partea civilă a cheltuit suma de 9.075 lei și că nu se impune acordarea sumei de 2951,01 lei, reprezentând dobânda pentru creditul contractat în vederea reparării autoturismului întrucât prejudiciul trebuie să fie cert și determinat or aceste cerințe nu sunt întrunite.

Cu privire la daunele morale s-a arătat că atingerea adusă integrității fizice a părții civile a avut consecințe minime și că în primul rând vătămarea corporală a fost provocată de inculpat din culpă astfel că nu se impune acordarea lor.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen inculpatul, partea civilă G, asigurătorul SC Asigurări SA.

Prin decizia penală nr.192/A/16.11.2009 Tribunalul Alba - Secția penală a admis apelul formulat de partea civilă G, a desființat sentința atacată numai sub aspectul daunelor orale și materiale și al omisiunii aplicării art.7 din Legea nr.76/2008 și procedând la o nouă judecare în aceste limite:

În baza art.14,346 Cod procedură penală raportat la art.998 cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale, iar la daunele materiale a fost adăugată dobânda creditului contractat pentru repararea autoturismului, respectiv suma de 2.951,01 lei.

În baza art.7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, conform dispozițiilor acestui act normativ, în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Au fost respinse apelurile declarate de inculpatul și de asiguratorul SC ASIGURĂRI SA împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:

Apelul inculpatului a fost nefondat.

Suma de 9.075 lei, cu titlu de daune materiale stabilite de instanța de fond a fost corect reținută și argumentată întrucât fapta prejudiciabilă a inculpatului a antrenat și avarierea autoturismului astfel ca fiind evidentă și dovedită avarierea și existând legătură de cauzalitate între fapta și prejudiciu, se impune acordarea daunelor materiale în sumă de 9.075 lei.

Pentru aceste motive în baza art.379 pct.1 lit.b Cpp, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, cu consecința obligării la plata cheltuielilor judiciare.

Partea civilă apelantă a declarat apel, pe care la primul termen de judecată și l-a retras, după aceasta a revenit susținând că își menține calea de atac.

Față de împrejurarea că renunțarea la calea de atac nu este prevăzută de legea penală ca având caracter irevocabil sau ireversibil (nefiind o reglementare expresă în acest sens ca și în legislația civilă) instanța a constatat că partea civilă mai poate uza de dreptul său de a critica sentința instanței de fond întrucât până la închiderea dezbaterilor în ședința publică se stabilesc pozițiile procesuale definitive ale oricăreia din părți, iar conform art.369 Cpp la acel moment oricare din părți își poate retrage apelul.

Criticile părții civile apelante au vizat daunele materiale care au fost acordate parțial, nefiind acordate dobânzi pentru creditul bancar luat pentru acoperirea reparațiilor la autoturism precum și neacordarea daunelor morale.

Apelul părții civile a fost fondat.

Suma de 9.075 lei a fost corespunzător acordată de instanța de fond pentru reparațiile la autoturism fiind rezultatul adunării tuturor facturilor. Suma de 1.737 lei nu trebuie adăugată la suma de 9.075 întrucât a fost deja inclusă în factura cu seria - nr.178/7.12.2007 în care se adună și suma din bonul de comandă 165/3.12.2007 care conține valoarea de 1737 lei.

S-a dovedit că partea civilă a contractat împrumut bancar pentru repararea autoturismului. Ca atare, nu a putut fi privit ca prejudiciu numai împrumutul iar dobânda care este legată indivizibil de acesta să fie exclusă de la prejudiciu.

Prejudiciul a fost cert și determinat pe baza grilelor de calcul care însoțesc contractul de credit. Pentru acest motiv s-a impus acordarea și acestei sume cu titlu de daune materiale.

Prin fapta inculpatului de a cauza un accident rutier în urma căruia partea civilă a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, s-a cauzat acestei părți vătămate un prejudiciu de natură morală.

S-a apreciat că este greșită respingerea daunelor morale solicitate de partea civilă pe considerentul că atingerea adusă valorilor lezate este minimă și că, în primul rând, vătămarea corporală a fost săvârșită de inculpat din culpă.

Art.999 Cod civil care constituie sediul materiei pentru răspunderea civilă delictuală nu exclude de la acordarea daunelor materiale sau morale inculpatul care a săvârșit fapte în forma culpei.

De altfel, judecătorul nu a argumentat de ce se impunea acordarea daunelor materiale și respingerea daunelor morale dacă ambele au avut ca și faptă prejudiciabilă o infracțiune săvârșită din culpă.

Câtă vreme legiuitorul nu a stabilit în mod expres o asemenea situație s-a apreciat că nu se poate respinge o cerere de acordare a daunelor morale cu o asemenea argumentare. Art.14 Cpp și art.998 Cod civil nu fac distincție în acest sens între prejudiciul moral și material la infracțiuni săvârșite din culpă.

S-a dovedit că partea vătămată a necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale. S-a reținut că este incontestabil că s-au alăturat suferințelor fizice și suferințe psihice determinate de suportarea mediului spitalicesc, conștientizarea reprezentării faptului de a fi bolnav, aspecte care impun repararea prejudiciului moral.

Suma de 3000 lei cu titlu de daune morale este în măsură să asigure o reparare justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea vătămată.

Un motiv de nelegalitate al hotărârii a vizat omisiunea dispunerii prelevării de probe biologice de la inculpat în baza art.7 din Legea 76/2008 care impune, ca instanța de judecată să dispună în acest sens cu privire la inculpații condamnați pentru anumite infracțiuni enumerate în anexa legii, între care se regăsește și infracțiunea prev.de art.184 Cp.

Acest aspect a fost remediat pe calea apelului.

Pentru aceste motive, în baza art.379 pct.2 li.a Cpp a admis apelul părții civile și pe cale de consecință a desființat sentința atacată numai sub aspectul daunelor morale și materiale și al omisiunii aplicării art.7 din Legea nr.76/2008 și procedând la o nouă judecată în aceste limite:

În baza art. 14, 346 Cpp raportat la art 999.civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei cu titlu daune morale și a adăugat la daunele materiale suma de 2951,01 lei reprezentând dobânda creditului de 8000 lei contractat pentru repararea autoturismului.

În baza art. 7 din L 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul conform dispozițiilor acestui act normativ în vederea introducerii profilului genetic al acesteia în.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel și asigurătorul SC Asigurări SA.

În esență, s-au adus aceleași critici care au fost aduse și în fața instanței de fond, dar pe care instanța le-a ignorat.

Criticile au fost în esență următoarele:

1.lipsa calității procesuale active a părții civile G de a solicita despăgubiri pentru avariile la autoturismul care aparținea proprietarului.

2.greșit a acordat daune materiale pentru repararea autoturismului întrucât întinderea prejudiciului nu este dovedită, din actele depuse nu reiese că reparațiile produse privesc autoturismul cu nr.de înmatriculare -.

3.inculpatul nu a fost condamnat pentru distrugere pentru a fi obligat și la repararea avariilor.

Apelul asigurătorului a fost nefondat.

Corect a fost obligat inculpatul la repararea prejudiciului în favoarea părții civile G întrucât acesta a condus autoturismul aparținând proprietarului, autoturism care a fost avariat. Reparațiile la autoturism au fost achitate conform facturii de partea civilă.

În actele doveditoare ale contravalorii reparațiilor la autoturismul avariat s-a făcut mențiunea atât cu privire la numele delegatului G cât și cu privire la autoturismul care a fost reparat, mențiune aflată în josul paginii la rubrica mijloc de transport indicându-se nr.de înmatriculare -.

Cu privire la împrejurarea că inculpatul nu a fost condamnat pentru distrugere, aspect care nu poate atrage acordarea de daune pentru autoturism, instanța de apel s-a pronunțat în examinarea apelului inculpatului.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen legal inculpatul și asiguratorul SC ASIGURĂRI SA, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinice.

În expunerea orală a motivelor de recurs, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor civile și al daunelor morale la plata cărora a fost obligat, arătând că prejudiciul nu este cert, nefiind făcută dovada că avariile autoturismului părții civile nu au fost preexistente accidentului rutier.

S-a invocat faptul că partea civilă nu este titularul dreptului de a fi despăgubit, adevăratul proprietar al autoturismului fiind numitul .

S-a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale, apreciat prea mare raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale, precum și înlăturarea obligației de plată a dobânzilor, întrucât aceasta nu cade în sarcina inculpatului.

Prin recursul formulat, asiguratorul SC ASIGURĂRI SA a solicitat respingerea cererilor de acordare a daunelor materiale - reparații auto și dobândă credit, precum și reducerea cuantumului daunelor morale.

S-a motivat că partea civilă renunțat la calea de atac a apelului, iar revenirea ulterioară asupra acestei manifestări de voință nu era posibilă.

Pe de altă parte, prejudiciul material a fost apreciat incert, întrucât partea civilă nu dovedit cu facturi și chitanțe costul reparațiilor autoturismului.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele statuate de art.385/9 al.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile inculpatului și asiguratorului SC ASIGURĂRI SA sunt fondate, sub următoarele aspecte:

La termenul de judecată din 28.09.2009, partea civilă Gad epus la dosar o cerere, prin care învederat instanței de apel că înțelege să renunțe la calea de atac formulată.

Ulterior, cu ocazia dezbaterilor în apel, partea civilă a revenit asupra declarației de retragere, motiv pentru care Tribunalul a procedat la examinarea criticilor acestuia, admițând apelul, majorând daunele materiale și acordând daunele morale solicitate.

Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art.416 pct. 3 Cod procedură penală, hotărârea primei instanțe rămâne definitivă la data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel.

Din analiza textului legal arătat rezultă că, după exprimarea manifestării de voință a părții civile, în sensul retragerii căii de atac declarate, aceasta nu mai putea reveni, hotărârea rămânând definitivă în ceea ce o privește.

Astfel, instanța de apel nu mai putea examina susținerile părții civile, ci era obligată să ia act de retragerea apelului, conform art.369 Cod procedură penală.

Celelalte critici formulate de inculpat și asigurator sunt nefondate.

Din probele administrate a rezultat că la data de 5.11.2007, în timp ce conducea autoturismul - cu nr. de înmatriculare -, fără poseda permis, inculpatul a intrat în coliziune cu autovehiculul condus de partea civilă

În urma accidentului, partea civilă a suferit leziuni corporale vindecabile în termen de 11-12 zile îngrijiri medicale, iar autoturismul condus de acesta, având nr. de înmatriculare -, a fost avariat.

Conform înscrisurilor depuse la dosar (facturi și chitanțe) partea civilă a suportat contravaloarea reparațiilor la autoturism, fiindu- cauzat un prejudiciu material în cuantum de 9.075 lei ce se impunea a fi acoperit, conform dispozițiilor art.998 Cod civil.

Pe cale de consecință, în mod corect primele instanțe au obligat inculpatul la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 9.075 lei, în condițiile antrenării răspunderii civile delictuale inculpatului, prejudiciul fiind cert, reparat și în legătură directă de cauzalitate cu fapta sa culpabilă.

Este lipsit de relevanță că scriptic, drept proprietar al autovehiculului avariat figurează o altă persoană, cât timp costul reparațiilor a fost suportat de partea civilă, care a depus dovezi în acest sens.

Pentru toate considerentele arătate, constatând că aspectele critice expuse de inculpat și asigurator sunt fondate doar în limitele menționate mai sus, în baza art.385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală, Curtea va admite recursurile declarate în cauză, va casa decizia penală atacată doar în ceea ce privește dispoziția de admitere a apelului formulat de partea civilă și, procedând la rejudecare în aceste limite, va constata că partea civilă G și-a retras apelul declarat împotriva sentinței penale nr.266/2009 a Judecătoriei Alba Iulia.

Pe cale de consecință, se va înlătura dispoziția instanței de apel d e obligare a inculpatului la plata sumei de 3.000 lei daune morale, de 2.951,01 lei daune materiale, precum și dispoziția de prelevare a probelor biologice de la inculpat.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Conform art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate vor rămâne în sarcina statului.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Admite recursurile declarate de inculpatul și asiguratorul SC Asigurări SA împotriva deciziei penale nr. 192/A/2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul penal nr- și în consecință:

Casează decizia penală atacată în ceea ce privește dispoziția de admitere a apelului formulat de partea civilă G.

Constată că partea civilă G și-a retras apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 266/2009 pronunțate de Judecătoria Alba Iulia.

Înlătură obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 lei daune morale, de 2951,01 lei daune materiale, precum și dispoziția de prelevare a probelor biologice de la inculpat.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 75 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 09.02.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- -- CM - - - - -

semnează președintele

Curții de APEL ALBA IULIA

a

GREFIER

Red.

Dact. 2 ex/19.02.2010

;

Președinte:Ștefan Făt
Judecători:Ștefan Făt, Monica Felicia Farcaș, Oana

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 123/2010. Curtea de Apel Alba Iulia