Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 13/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.13//2008
Ședința publică din 10 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Crișan Marinela
Judecător: - - - vicepreședintele instanței
Procuror: B
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 22.10.1988, fiul lui și, din Penitenciarul d e Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 10 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului cu care a fost legal investită.
Apărătorul inculpatului avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca nelegală și netemeinică.
Sub aspectul nelegalității hotărârii, în principal, se solicită punerea în libertate a inculpatului, deoarece măsura arestării preventive a încetat de drept din data de 1 noiembrie 2007.
În subsidiar, a solicitat casarea încheierii atacate cu trimitere spre rejudecare la prima instanță în vederea respectării dispozițiilor art.314 Cod procedură penală, deoarece la termenul din 10 decembrie 2007 inculpatul a fost citat în Penitenciarul Oradea, deși acesta între timp fusese transferat în Penitenciarul Timișoara, astfel că procedura de citare la acel termen de judecată nu a fost legal îndeplinită, inculpatul nefiind citat de la locul de deținere unde s-a aflat. Astfel, menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat s-a realizat prin încălcarea dispozițiilor imperative ale art.314 Cod procedură penală, care prevăd că judecata nu poate avea loc decât în prezența inculpatului când acesta se află în stare de deținere, aducerea inculpatului arestat la judecată fiind obligatorie.
În mod cu totul subsidiar, dacă se va considera că instanța de fond în mod legal a menținut inculpatul în stare de arest preventiv, solicită a se avea în vedere rezultatul expertizei medico-legale efectuată de Institutul de Medicină Legală T, referitor la discernământul acestuia, astfel că solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind încheierea atacată ca legală și temeinică. Apreciază că, în cauză au fost respectate prevederile art.177 Cod procedură penală referitoare la locul de citare a învinuitului sau inculpatului, acesta fiind citat prin Administrația Națională a Penitenciarelor, care a transmis inculpatului citația la locul de deținere. Cât privește temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive apreciază că acestea subzistă și în prezent, iar actele medicale de la dosarul cauzei nu conduc la concluzia că inculpatul nu ar putea fi tratat în sistem penitenciar.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, a achiesat la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 10 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, în baza art. 300 indice 2 Cod de procedură penală, coroborat cu art. 160 lit. b Cod de procedură penală, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, născut la 22 octombrie 1988, fiul lui și al, deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, arestat în baza încheierii penal nr. 13 din 18 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatului de arestare preventivă nr. 16 din 18 iunie 2007.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că, măsura arestării preventive față de inculpatul recurent a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, existând temeiuri privind menținerea acesteia, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod de procedură penală, modificat prin Legea nr. 356/2006, astfel că se impune în continuarea privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii atacate ca fiind netemeinică și nelegală. Sub aspectul nelegalității solicită punerea de îndată în libertate a inculpatului deoarece măsura arestării preventive a încetat de drept la 1 noiembrie 2007.
În subsidiar, a solicitat casarea încheierii atacate cu trimiterea spre rejudecare la prima instanță în vederea respectării prevederilor art. 314 Cod de procedură penală, deoarece la termenul de judecată din 10 decembrie 2007, inculpatul, a fost citat din Penitenciarul Oradea, deși acesta între timp fusese transferat în Penitenciarul Timișoara astfel că procedura de citare la acel termen de judecată nu a fost legal îndeplinită, inculpatul nefiind citat de la locul de deținere unde s-a aflat.
Pentru aceste considerente se apreciază că menținerea măsurii s-a realizat prin încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, respectiv art. 314 Cod de procedură penală, care prevăd că judecata nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, iar când acesta se află în stare de deținere aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie.
În măsura în care se consideră că instanța de fond în mod legal a menținut inculpatul în stare de arest preventiv solicită a se avea în vedere rezultatul expertizei medico-legale efectuată de Institutul de Medicină Legală T, referitor la discernământul său, în consecință solicită a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea cu aceea a obligării de a nu părăsi țara.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, în limitele legii, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpatul recurent apare ca neîntemeiat și în consecință, în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat.
Criticile formulate sunt neîntemeiate, în cauză au fost respectate prevederile art. 177 Cod de procedură penală, privind citarea inculpatului aflat în stare de deținere, acesta fiind citat prin Administrația Națională a Penitenciarelor, care a transmis inculpatului citația la locul de deținere.
În speță, sunt întrunite toate cerințele prevăzute de art. 148 lit. f Cod de procedură penală, respectiv pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, care rezidă din gravitatea deosebită a faptei săvârșite, respectiv tentativă la infracțiunea de omor prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i Cod penal.
În consecință, fiind demonstrat pericolul concret pentru ordinea publică și având în vedere că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, actele medicale de la dosarul cauzei nu conduc la concluzia că inculpatul nu poate fi tratat în sistemul penitenciar, instanța de control judiciar apreciază că soluția primei instanțe este temeinică și legală.
Deținerea inculpatului este legală și justificată, neexistând vreun temei pentru revocarea măsurii arestului preventiv.
Recursul fiind apreciat a fi nefondat urmează a fi respins ca atare, potrivit dispozițiilor art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală.
a fi în culpă procesuală recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 mpct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 22 octombrie 1988, fiul lui și al, deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept 28.01.2008
Jud.fond/
Tehnored.dec./
2 ex./30.01.2008
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Condrovici Adela, Crișan Marinela
