Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1315/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR.8994/2/2009
2260/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1315
Ședința publică din data de 29 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 15 septembrie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, avându-se în vedere, pe de o parte, că din toate probele administrate în cursul cercetării judecătorești nu rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat și nici că lăsat în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, iar, pe de altă parte, că starea de sănătate a inculpatului este precară, fiind numeroase acte medicale depuse la dosarul cauzei în acest sens. Precizează că acesta a fost victima unui grav accident de circulație în. De altfel, în celălalt dosar în care inculpatul a fost condamnat la 12 ani închisoare, acesta beneficiază de o întrerupere a executării pedepsei închisorii pentru probleme medicale grave.
Totodată, solicită a se mai avea în vedere că durata arestării preventive a depășit un termen rezonabil, inculpatul aflându-se în stare de arest de 2 ani, situație în care menținerea acestei măsuri preventive tinde să se transforme într-o veritabilă detenție, precum și faptul că este căsătorit și are copii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că încheierea de ședință prin care instanța de fond a dispus menținerea stării de arest preventiv este legală și temeinică, iar faptul că inculpatul beneficiază de o întrerupere a executării pedepsei închisorii nu are relevanță asupra acestei cauze, fiind privat de libertate tocmai pentru că, deși condamnat, a perseverat în activitatea infracțională. Pe de altă parte, toate intervențiile chirurgicale scrise în raportul de expertiză medico-legală pot fi efectuate și sub pază, într-un spital din rețeaua sanitară românească.
lăsării în libertate a inculpatului rezidă din natura și modalitatea de comitere a infracțiunilor, precum și din acea pedeapsă de 12 ani închisoare care i-a fost aplicată în mod definitiv.
Susține că nu a fost depășit termenul rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei și faptul că amânările s-au datorat unor motive obiective sau subiective din partea apărătorilor celorlalți inculpați din cauză.
Recurentul-inculpat -, având ultimul cuvânt, arată că s-a predat benevol organelor judiciare și că a fost propus pentru operație, motive pentru care solicită să fie judecat în stare de libertate, ca și ceilalți inculpați.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 15.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.3002rap. la art.160 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului .
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001 modificată prin OUG nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005, art. 13 alin.1,2,3 din Legea nr. 678/2001 modificată prin OUG nr. 79/2005 și aprobată prin Legea nr. 287/2005 și art. 323 Cod penal, reținându-se că începând cu anul 2002 racolat pe numitele, cărora le-au fost întocmite în regim de urgență pașapoarte, taxele fiind achitate cu bani dați de către inculpat. Acesta s-a ocupat de exploatarea tinerelor, precum și alte tinere ce erau racolate de alți membri ai grupării infracționale coordonate de inculpatul.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 15.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact. /26.10.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Viorel Adrian
