Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1325/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2211/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1325
Ședința publică de la 29 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA ȘI TERORISM fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursurile formulate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 03 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales - avocat, recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales - avocat, recurentul inculpat personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citarea este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al recurenților inculpați și, aduce critici încheierii recurate pentru nelegalitate sub aspectul măsurii privind menținerea arestării preventive față de cei doi inculpați. situația de fapt, arată că inculpații nu se fac vinovat de săvârșirea infracțiunii ce le este imputată, întrucât în urma flagrantului realizat nu s-a găsit asupra acestora nici o substanță interzisă iar pentru suma de bani găsită asupra inculpatului, s-a dovedit că aceasta provenea din vânzarea unui imobil și era destinată cumpărării unui autoturism si nu este dovedit că urma a se efectua vreo tranzacție cu heroină, așa cum se încearcă a se acredita de către Parchet.Mai solicită a se avea în vedere că de la data presupusei fapte a trecut un an de zile, astfel că nu mai sunt îndeplinite condițiile prev de art.136 Cod de procedură penală, iar această măsură de excepție nu se mai impune, cercetarea judecătorească este spre final, au fost audiați 11 martori din 18, dar din aceștia 13 sunt martori cu identitate protejată și, sub acest aspect, apreciază că inculpaților le este încălcat dreptul la un proces echitabil, precum și dreptul la apărare - întrucât acești martori trebuie a fi prezenți pentru a se vedea dacă nu au interese contrare cu cele ale inculpaților, sunt în relații de dușmănie, ori au vreun interes procesual în cauză.
Mai mult, apreciază că timpul executat în prevenție a atins un termen rezonabil care trebuie socotit încă de la emiterea mandatului de arestare preventivă, potrivit disp. art.159 al.13 Cod de procedură penală și dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, existând chiar temerea transformării acestui mandat într-un mandat de executare, cea ce contravine disp. art.66 Cod de procedură penală și art.21 din Constituția României, astfel încât, nefiind dovedită vinovăția inculpaților, în raport și de circumstanțele personale ale acestora care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, precum și de împrejurarea că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a acestora, apreciază că inculpații pot fi cercetați în stare de libertate fără să reprezinte pericol concret pentru ordinea publică si fără să împieteze asupra bunei desfășurări a procesului penal. În opinia sa, apreciază că parchetul trebuie să argumenteze cu probe că, lăsați în libertate, inculpații ar reprezenta un pericol, dreptul fiind starea de libertate.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul inculpat, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului întrucât nu mai subzistă temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună această măsură, cu atât mai mult cu cât inculpatul este în stare de arest de cca un an și nu este cunoscut cu antecedente penale, în cauză formulându-se un denunț ce a condus la tragerea la răspundere penală și a altor persoane.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se dispun respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate și menținerea încheierii ca fiind legală și temeinică. Contrar susținerilor apărării, arată că inculpatul era intermediarul traficului de droguri si din acest motiv nu s-au găsit droguri asupra acestuia; referitor la discuțiile cum că era vorba de vânzarea unui autoturism, solicită a se avea în vedere că probatoriul administrat la urmărirea penală, cât și la cercetarea judecătorească demonstrează care era ocupația principală a inculpaților, iar autoturismul nu putea fi achiziționat cu suma respectivă. Cu privire la problema referitoare cum că s-ar încălca vreun drept procesul prin modul de audiere a martorilor sub acoperire, ori a investigatorilor, arată că s-a statuat de către Curtea Constituțională că aceste proceduri respectă drepturile persoanelor din cauzele penale și sunt constituționale, fiind, de altfel, respectate toate drepturile procesuale, încheierea atacată fiind legală și temeinică. Cu privire la depășirea termenul rezonabil, solicită a se avea în vedere complexitatea cauzei, numărul făpturilor, întinderea în timp a activității infracționale, gravitatea faptei, astfel încât, în opinia sa, acest termen nu a fost depășit.
Recurenții inculpați, având pe rând cuvântul, solicită să fie cercetați în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea de ședință din data de 03 2009, pronunțată în dosarul nr-,Tribunalul București - Secția a II-a Penală a constatat în baza disp. art. 3002din Codul d e procedură penală rap. la art. 160 alin. 3 din Codul d e procedură penală, că măsura arestării preventive a inculpaților, și este legală și temeinică, astfel că a dispus menținerea acesteia.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat în esență că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și totodată a apreciat că temeiurile legale care au determinat arestarea preventivă inițială a acestora continuă să existe și impun în continuare privarea lor de libertate.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, Tribunalul a reținut că acesta rezultă atât din natura și gravitatea infracțiunilor, modalitatea concretă de comitere a acestora, amploarea pe care a cunoscut-o fenomenul infracțional, impactul negativ în rândul societății civile, impact ce creează un sentiment de nesiguranță și incertitudine, precum și din circumstanțele personale ale inculpaților, existând temerea că odată puși în libertate, aceștia ar putea comite și alte fapte similare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 3002Cod de procedură penală. rap. al art. 160bCod de procedură penală. Tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, și și a menținut starea de arest preventiv a acestora, pe motiv că se mențin temeiurile existente la momentul luării măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri,au declarat recurs în termenul legalinculpații(la data de 07 2009), și (ambii la data de 08 2009).
Recursurile inculpaților au fost înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 16 2009, iar la primul termen de judecată stabilit în cauză s-a dispus amânarea judecării recursurilor, ca urmare a cererii exprese a inculpaților de a fi asistați de apărători aleși.
Cu prilejul dezbaterilor orale ce au avut loc în ședința publică din data de 29 2009, inculpații recurenți și, prin intermediul apărătorului ales au criticat încheierea recurată ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul menținerii arestării lor preventive, întrucât ei nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii ce le este imputată, atâta vreme cât în urma flagrantului realizat, asupra lor nu s-a găsit nici o substanță interzisă, iar cu privire la suma de bani găsită asupra inculpatului s-a dovedit că aceasta provenea din vânzarea unui imobil și era destinată cumpărării unui autoturism, nefiind dovedit că urma a se efectua vreo tranzacție cu heroină. Totodată, în susținerea recursurilor declarate s-a mai invocat și faptul că de la data presupusei fapte a trecut un an de zile, astfel că nu mai sunt îndeplinite condițiile prev.de art.136 Cod de procedură penală, iar cercetarea judecătorească este spre final, menținerea lor în continuare în stare privativă de libertate fiind de natură să le încalce dreptul la un proces echitabil. Nu în ultimul rând, inculpații recurenți au susținut că timpul petrecut în prevenție a atins un termen rezonabil, care trebuie socotit încă de la emiterea mandatului de arestare preventivă potrivit art.159 alin.13 Cod de procedură penală și dispozițiilor CEDO, existând chiar temerea transformării acestui mandat, într-un mandat de executare, astfel încât, în raport de împrejurarea că nu este dovedită vinovăția lor, dar și de circumstanțele lor personale, constând în aceea că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, pot fi cercetați în stare de libertate, fără să reprezinte un pericol concret pentru ordinea publică și fără a împiedica buna desfășurare a procesului penal.
În mod similar, inculpatul, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu pentru a-i asigura asistența juridică obligatorie, a susținut că nu mai subzistă temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest preventiv, cu atât mai mult cu cât se află în stare de arest de circa un an de zile, nu este cunoscut cu antecedente penale și a formulat un denunț care a condus la tragerea la răspundere penală a altor persoane, aspecte în raport de care se poate aprecia că punerea sa în stare de libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursurile inculpaților, și sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Recurenții inculpați zis "", și zis "", alături de ceilalți șapte inculpați arestați preventiv în aceeași cauză, au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.536/D/P/2008 din data de 27 ianuarie 2009 al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, fiind acuzați de săvârșirea următoarelor infracțiuni:
- inculpatul - constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art.7 alin.1 rap. la art.2 lit.b pct.11 din Legea nr.39/2003, trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 (fapta din data de 01 februarie 2008), toate cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;
- inculpatul - constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art.7 alin.1 rap. la art.2 lit.b pct.11 din Legea nr.39/2003 și trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;
- inculpatul - trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu prev.de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
Față de cei trei inculpați recurenți măsura arestării preventive a fost luată în cursul urmăririi penale, respectiv prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 04 10 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, pe temeiul prev. de art. 143 și 148 lit. f Cod de procedură penală.
În fapt, în sarcina inculpaților și s-a reținut că în cursul lunii iulie 2008 împreună cu inculpatele și zisă "", au constituit un grup infracțional organizat, coordonat de inculpatul, în scopul comercializării ilicite de heroină, Iar In cadrul acestei grupării infracționale cei doi inculpați au cumpărat, au transportat, au porționat și au vândut heroină, activitate infracțională care s-a derulat în perioada iulie 2008 - 2008; totodată s-a reținut că în data de 01.02.2008 inculpatul a vândut inculpatului cantitatea de 50 grame heroină, cu suma de aproximativ 5000 lei.
În ceea ce-l privește pe inculpatul zis "" prin actul de sesizare a instanței s-a arătat că în perioada iulie - 2008 acesta a desfășurat activități ilicite de comercializare de droguri de mare risc, respectiv heroină, în baza aceleiași rezoluții infracționale, iar în datele de 08.07.2008, 10.07.2008 și 17.07.2008 a vândut colaboratorului cu nume de cod " ", cantitatea totală de 0,90 grame heroină, cu suma de 450 lei.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților zis "", și zis "", întocmai ca și instanța de fond, Curtea observă că temeiurile care au justificat luarea față de aceștia a măsurii preventive privative de libertate nu au încetat și nici nu s-au modificat în vreun fel, ci acestea se mențin și impun în continuare privarea provizorie de libertate a inculpaților pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, fiind întru-totul satisfăcute cerințele art. 3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală.
Astfel, pe de o parte, în pofida atitudinii lor procesuale prezente, de negare a comiterii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, Curtea constată că în cauză există suficiente probe și indicii temeinice, în accepțiunea dată acestor noțiuni prin disp. art.143 alin.1 rap. la art.681din Codul d e procedură penală, care îndreptățesc și la acest moment procesual presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care împotriva lor s-au formulat acuzații de natură penală, relevante în acest sens fiind declarațiile colaboratorului cu nume de cod " " care detaliază circumstanțele în care a cumpărat la datele de 08.07.2008, 10.07.2008 și 17.07.2008 de la inculpatul cantitatea de 0,90 grame de heroină cu suma de 450 lei, raportul de constatare tehnico-științifică prin care s-a stabilit că substanțele vândute de inculpați reprezintă heroină - drog de mare risc, procesele verbale de redare a convorbirilor interceptate în mediul ambiental, precum și declarațiile martorilor audiați în cauză.
De altfel, referitor la criticile invocate de apărătorii inculpaților recurenți și cu privire la legalitatea sau temeinicia probelor strânse în cauză, se cuvine a fi subliniat și faptul că în această etapă procesuală, instanța care verifică legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive - în fond și respectiv în recurs - nu este chemată a se pronunța asupra existenței unor probe certe de vinovăție (cerute doar pentru condamnare), astfel cum pretind inculpații, ci doar a unor date și elemente probatorii, suficiente și pertinente, pe care se poate întemeia în mod obiectiv suspiciunea comiterii infracțiunii de către persoana arestată preventiv, revenind instanțelor care vor soluționa fondul cauzei, rolul de a cenzura legalitatea și temeinicia ansamblului probelor pe care se întemeiază acuzarea.
În același sens, și în jurisprudența, s-a statuat în mod constant că datele și informațiile care suscită bănuielile pe care se întemeiază măsura arestării preventive nu trebuie să prezinte același nivel de certitudine cu cele care permit condamnarea unei persoane (a se vedeahotărârile pronunțate în cauzele și Murray contra Marii Britanii).
Pe de altă parte, Curtea apreciază că persistă încă și pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică punerea în liberate a inculpaților, având în vedere în special natura și gravitatea semnificativă a faptelor pe care se presupune că aceștia le-au săvârșit, pusă în evidență nu numai de regimul juridic sancționator extrem de sever pe care legiuitorul l-a stabilit pentru traficul ilicit de droguri de mare risc (pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani) și pentru infracțiunea de inițiere, constituire, sprijinire sau aderare la un grup infracțional organizat (pedeapsa de la 5 la 20 de ani), dar și de modalitatea de săvârșire a faptelor - fiind vorba de implicarea lor activă, conștientă și deliberată în activități repetate de comercializare a unor impresionante cantități de droguri de mare risc, activități producătoare de importante venituri ilicite.
Totodată, săvârșirea repetată de către inculpați a mai multor fapte constând în operațiuni ilicite cu însemnate cantități de substanțe interzise, desfășurate de către inculpații și în mod coordonat, în cadrul unei grupări de criminalitate organizată anume constituită în acest scop și care s-a manifestat vreme de câteva luni, relevă că aceste fapte nu s-au circumscris unor acțiuni izolate și lipsite de importanță sub aspectul consecințelor lor sociale, ci prin însăși repetabilitatea și amploarea lor deosebită, ele constituie o dovadă a perseverenței inculpaților în sfera aceluiași ilicit penal și denotă capacitatea redusă a acestora de estimare a consecințelor antisociale ale comportamentului lor infracțional.
În egală măsură, în evaluarea stării de pericol la care ar fi expusă comunitatea prin punerea inculpaților în libertate, nu pot fi ignorate nici datele ce caracterizează persoana acestora. În acest context se cuvine a fi remarcat faptul că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, săvârșind infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată în cauza de față în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal, această perseverență de care a dat dovadă inculpatul pe calea infracțională, fiind de natură să justifice în mod rezonabil temerea că, aflat în libertate, acesta ar putea comite și alte fapte penale de aceeași natură, mai ales că nu are ocupație și nici loc de muncă și este consumator de droguri, ceea ce îl face extrem de vulnerabil față de oportunitatea obținerii de venituri imediate în mod facil, necesare fie și numai pentru a-și achiziționa drogurile de care este dependent. De asemenea este de observat că nici inculpații și nu au făcut dovada existenței unor surse licite de venituri, aspect care face să fie îndreptățită temerea că, aflat în libertate, aceștia ar putea persevera oricând în comiterea de fapte ilicite având ca obiect drogurile, știut fiind că astfel de preocupări sunt de natură să asigure în mod facil importante avantaje pecuniare.
Nu în ultimul rând, la evaluarea acestei condiții prev. de art. 148 lit. f teza a II-a din Codul d e procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru menținerea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că trebuie luată în considerare cu maximă seriozitate și amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, cu consecințe dramatice pentru sănătatea publică și puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de traficul și consumul de droguri, o imprimă în rândul membrilor societății civile, context în care eventuala punerea în libertate a unor persoane acuzate în mod temeinic de activități ilicite având ca obiect cantități mari din asemenea substanțe, ar crea un puternic sentiment de neîncredere al comunității în existența unor reacții ferme din partea organelor judiciare, împotriva acestui fenomen.
În sfârșit, nici împrejurarea că, de la data arestării preventive a inculpaților a trecut o perioadă de un an de zile, nu este de natură a înlătura pericolul pe care el îl prezintă pentru ordinea publică, iar critica referitoare la depășirea unei durate rezonabile a arestului preventiv se dovedește a fi nejustificată, Curtea apreciind dimpotrivă că în raport de complexitatea concretă a cauzei (în care au fost trimiși în judecată zece inculpați și care necesită administrarea unui probatoriu amplu), precum și de comportamentul concret al organelor judiciare implicate, în privința cărora nu se remarcă perioade de inactivitate, procesul penal desfășurându-se până în prezent cu suficientă celeritate, durata privării preventive de libertate a acestora se încadrează încă în limitele unui termen rezonabil, cercetarea judecătorească în primă instanță prefigurându-se a fi definitivată în scurtă vreme.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea instanței de fond în ceea ce îl privește pe inculpații, și, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de aceștia împotriva încheierii din 03 2009 Tribunalului București Secția a II-a Penală pronunțată în dosarul penal nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îi va obliga pe recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru asigurarea asistenței juridice obligatorii a inculpatului, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții inculpați, și împotriva încheierii de ședință din data de 03 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurenții inculpați și la câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei Cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
escu
GREFIER,
Red.jud.
Ex.3 / 23.10.2009
-II.
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
