Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1364/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2222/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1364
Ședința publică de la 24 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Băjan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Iuliana Ciolcă
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 3 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuterniciri avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 3 septembrie 2009 Tribunalului București - Secția I Penală și pe fond, revocarea măsurii arestări preventive,cu punerea în libertate a inculpatului, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate a recurentului.
În continuare susține că cel pe care îl apără a efectuat un denunț în condițiile prevăzute de art. 16 din Legea nr.143/2000,colaborând în acest fel cu organele de poliție în vederea dovedirii activității infracționale și a altor indivizi, și-a recunoscut fapta, în sensul că era doar consumator de droguri, nu și traficant. În grupul de prieteni se obișnuia să împrumute droguri unul de la altul, moment în care a fost surprins de organele de poliție.
De asemenea, mai arată că la momentul comiterii faptei recurentul era elev în clasa a XII -a, dar și lucra ca ospătar, provine dintr-o familie organizată, nu este cunoscut cu antecedente penale și se va prezenta ori de câte ori va fi solicitat, având un domiciliu stabil - unde poate fi citat.
În încheiere solicită a se mai avea în vedere și că tatăl inculpatului este paralizat, iar fratele său este handicapat, recurentul fiind singurul sprijin al mamei sale.
Conchizând, solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul,consideră că în mod corect a fost menținută măsura arestării preventive în ceea ce îl privește pe inculpat, având în vedere faptele comise, cantitatea însemnată de droguri de mare risc deținută în vederea comercializării, natura acestora,precum și impactul pe care traficul și consumul de droguri îl au asupra societății.
Având în vedere cele arătate mai sus, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, toate celelalte aspecte invocate de apărare urmând a fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, arată că era elev în clasa a XII-a, regretă fapta comisă, este arestat de 7 luni și solicită a fi judecat în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din 3.09.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția a I-a penală,
s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului.
Potrivit art.3002alin. 3 Cod procedură penală raportat la art.160balin.3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și a apreciat că temeiurile legale care a determinat arestarea preventivă inițială continuă să existe și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Instanța de fond a constatat că din întregul ansamblu probator administrat în cauză rezultă indicii temeinice care duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care e cercetat, iar
lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, apreciat în raport de natura și gravitatea faptelor presupus a fi comisă de către inculpat de modalitatea concretă de săvârșire, precum și de circumstanțele reale agravante ale acestora.
Împotriva hotărârii a declarat recurs inculpatul, solicitând punerea în libertate, invocând în principal aspecte de circumstanțiere personală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul e nefondat și-l va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
instanței de fond și instanța de control judiciar apreciază incidența și la acest moment a condițiilor cumulative prevăzute de art.143 și, respectiv art.148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel se constată că există probe și indicii temeinice că la data de 12.03.2009 inculpatul a deținut spre vânzare 197 comprimate amfetamină, iar la data de 9.03.2009 a deținut 0,69 grame cannabis relevante fiind în acest sens: procesul-verbal de constatare a infracțiunii, proces-verbal de percheziție corporală, raport de constatare tehnico-științifică criminalistică, declarații martori etc.
Curtea apreciază, pe de altă parte, că și condiția referitoare la împrejurarea că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică este întrunită în cauză, câtă vreme pericolul este concretizat în specificul infracțiunii, modalitățile și mijloacele de săvârșire, dar și în frecvența deosebită a unor asemenea infracțiuni în prezent, care impun o ripostă mai fermă din partea autorităților, pentru a da un caracter de exemplaritate.
În sfârșit, Curtea constată că măsura preventivă a arestării se impune a fi menținută și prin raportare la exigențele art. 5 paragraful 3 din CEDO, câtă vreme se argumentează prin motive pertinente și suficiente aoj ustifica și nu contravine dispozițiilor legale în materie.
Existența și suficiența acestor motive, Curtea le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.136 Cod procedură penală, știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se inveterează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal sau pentru a preîntâmpina sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei.
Referitor la circumstanțele personale invocate în susținerea recursului, instanța de control judiciar consideră că acestea nu pot justifica prin ele însele o altă concluzie, câtă vreme, pe de-o parte, acestea au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, raportate la exigențele art. 136 alin. 8 Cod proc. pen. iar, pe de altă parte, pot fi valorificate în cadrul individualizării judiciare a unei eventuale sancțiuni care i s-ar aplica inculpatului în ipoteza când care s-ar stabili vinovăția sa în ce privește acuzația adusă.
Având în vedere aceste aspecte,în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală,cu referire la art.141 Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 3.09.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - secția a I-a penală.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex./25.09.2009
Președinte:Adriana BăjanJudecători:Adriana Băjan, Dumitru Mirancea, Iuliana Ciolcă
