Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 1363/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2217/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1363
Ședința publică de la 24 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Băjan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Iuliana Ciolcă
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva încheierii de ședință din 15 septembrie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat intimații inculpați G și - ambii în stare de arest și asistați de apărător ales, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, susține oral recursul declarat împotriva încheierii de ședință a Tribunalului București prin care - în ceea ce-i privește pe cei doi intimați - a fost înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Consideră că în mod greșit s-a apreciat depășirea unui termen rezonabil a duratei arestării preventive în raport de împrejurarea că alți nouă inculpați sunt în stare de libertate, că prin trecerea timpului s-a atenuat starea de pericol social concret pe care ar prezenta-o lăsarea în libertate a inculpaților, că mai sunt de audiat martori, iar cercetarea judecătorească se va întinde pe o perioadă mai mare de timp.
Apreciază că lăsarea în libertate a intimaților prezintă pericol pentru ordinea publică dat fiind faptul că faptele acestora sunt deosebit de grave. Pentru inculpatul G s-au reținut: art.25 Cod penal raportat la art.12 lit.b din Legea 78/2000; dare de mită; tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave; complicitate la tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave; cinci infracțiune de uz de fals; două infracțiuni de complicitate la uz de fals; două infracțiuni de fals în declarații și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni - toate acestea fiind comise în stare de recidivă postexecutorie.
În ceea ce-l privește pe inculpatul s-au reținut; art.25 Cod penal raportat la art.12 lit.b din Legea 78/2000; dare de mită; tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.
Având în vedere gravitatea deosebită a faptelor, modul în care au acționat inculpații - prin folosire de acte false, prin obținerea de la funcționari din cadrul primăriei Municipiului Bau nor date care nu aveau caracter public au încercat să dobândească în mod ilicit proprietatea asupra mai multor terenuri și să obțină în acest mod foloase materiale deosebit de importante injuste.
Faptele intimaților prezintă un pericol social deosebit de ridicat, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Solicită a se observa că prin decizia penală nr. 1239 din 2 septembrie 2009 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală a fost admis un recurs al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, a fost respinsă o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive și a fost menținută această măsură și apreciază că din acel moment și până la această dată nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere de instanța de control judiciar, nu a mai fost administrată nici o probă, astfel că nu se impunea înlocuirea măsurii arestării preventive.
Conchizând, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate și rejudecând,a fi respinse cererile formulate de inculpați - în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive.
Apărătorul intimaților inculpați având cuvântul, solicită respingerea recursului parchetului ca fiind neîntemeiat dat fiind faptul că prin motivele invocate de reprezentantul parchetului nu se face altceva decât să se încalce în mod flagrant art.5 paragraful 3 din CEDO. Asupra dispozițiilor sau temeiurilor prin care se analizează menținerea stării de arest CEDO a statuat prin mai multe decizii că atunci când instanțele naționale analizează starea de arest și se discută prelungirea sau nu a acestora, nu trebuie avute în vedere faptele, ci trebuie să se țină cont de circumstanțele personale ale inculpaților. Chiar dacă s-ar analiza gravitatea faptelor, solicită a se observa că la termenul din 15 septembrie 2009 fost prezent coinculpatul, autorul infracțiunii de instigare la tentativă la înșelăciune dar, având în vedere motive obiective -respectiv protestul magistraților - nu s-a putut purcede la cercetare judecătorească.
Consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, avându-se în vedere modul în care sunt cercetați ceilalți coinculpați - în sensul că cei despre care se spune că au fost instigați au fost puși în libertate de instanța de fond, soluția fiind menținută de Curtea de APEL BUCUREȘTI, autorul faptei se află în stare de libertate. În continuare susține că faptul că s-a intrat în vacanță judecătorească, faptul că a intervenit protestul magistraților nu pot subzista ca temeiuri de drept pentru menținerea stării de arest.
De asemenea, urmează a se avea în vedere și împrejurarea că cei care au fost instigați - funcționarii publici - se află în stare de libertate, precum și autorul se află în stare de libertate.
În opinia apărării - nu există nici un temei și nici o probă care să susțină motivarea că se impune ca cei doi inculpați să se afle în stare de arest preventiv.
Mai arată că un certificat fiscal nu face parte din categoria informațiilor cu caracter clasificat, are caracter public. De asemenea, o informație la Oficiul de Publicitate imobiliară și cadastru nu este o informație clasificată.
Concluzionând, solicită respingerea recursului parchetului și menținerea încheierii instanței de fond, urmând ca inculpații să se prezinte în fața instanței ori de câte ori vor fi chemați.
Intimatul inculpat având ultimul cuvânt, arată că este arestat de 11 luni, iar autorul faptei este liber. De asemenea, mai susține că nu a primit nici o sumă de bani și solicită respingerea recursului parchetului și judecarea sa în stare de libertate.
Intimatul inculpat având ultimul cuvânt,arată că este arestat de un an, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu a primit nici măcar o amendă și solicită a fi judecat în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din data de 15.09.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I penală în dosarul nr-, a fost înlocuită măsura arestării preventivă luată față de inculpații G și.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților G și, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, s-au impus inculpaților respectarea următoarelor obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori vor fi chemați;
b) să se prezinte la secția de poliție în raza căreia își au domiciliul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
e) să nu intre în legătură cu inculpații, părțile vătămate și martorii din cauza în care sunt cercetați.
Instanța a reținut că au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații G, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 25 Cod penal rap. la art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal; dare de mită, prev. și ped. de art. 255 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic, art. 37 lit. b Cod penal; tentativă la înșelăciune, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal; tentativă la înșelăciune, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal; complicitate la tentativă de înșelăciune, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal; cinci infracțiuni de uz de fals, prev. și ped. de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal; două infracțiuni de complicitate la uz de fals, prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal; două infracțiuni de fals în declarații, prev. și ped. de art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. și ped. de art. 323, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 25 Cod penal rap. la art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal; dare de mită, prev. și ped. de art. 255 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal; tentativă la înșelăciune, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal; asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. și ped. de art. 323 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt,pentru inculpatul G, s-a constatat că în repetate rânduri a determinat pe și pe, funcționari publici în cadrul -Sector 1, pe, funcționar public în cadrul -Sector 2, pe, funcționar public în cadrul Primăriei Municipiului B și pe, funcționar public în cadrul CP.-Sector 2 să îi permită accesul la informații ce nu erau destinate publicității, în scopul obținerii unui folos material injust, atât pentru sine, cât și pentru funcționari și a oferit sume de bani și foloase necuvenite funcționarilor publici și, din cadrul -Sector 1, din cadrul Primăriei Sector 1 B și, din cadrul -Sector 2. Totodată, se reține că, împreună cu, și a încercat să dobândească, în mod ilicit, proprietatea terenului din B,-, pentru a-1 vinde ulterior și a ajustat pe să folosească un contract de vânzare-cumpărare falsificat, la Biroul Notarilor Publici Asociați "- și - " pentru obținerea unui certificat de moștenitor la.-Sector 1 B, pentru a se înscrie pe rolul fiscal și la. sector 1 B, pentru a i se intabula dreptul de proprietate asupra terenului din B,- și s-a asociat cu numiții, și alții pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de fals, uz de fals, dare de mită și înșelăciune.
Pentru inculpatul, în fapt,s-a reținut că, în repetate rânduri a determinat pe, funcționar public în cadrul -Sector 1 și pe, funcționar public în cadrul Primăriei Municipiului B să îi permită accesul la informații ce nu erau destinate publicității, în scopul obținerii unui folos material injust, atât pentru sine, cât și pentru funcționari și a oferit foloase necuvenite funcționarului public, din cadrul -Sector 1 și, împreună cu G, și a încercat să obțină intabularea terenului din B,-, pe numele învinuitului, pentru a-1 vinde ulterior. Totodată, s-a reținut că s-a asociat cu numiții, G, și alții pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de fals, uz de fals, dare de mită și înșelăciune.
Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv art.143 și 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, pedeapsa este mai mare de 4 ani, iar la momentul respectiv aceștia prezentau pericol pentru ordinea publică.
La termenul din 15.09.2009 tribunalul a apreciat că nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv a inculpaților și având în vedere că de la data arestării au trecut aproximativ 10 luni, că au fost administrate o mare parte din probe, că ceilalți inculpați, în număr de 9, sunt judecați în stare de libertate, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, prevăzută de art.1451Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI care a solicitat casarea, cu motivarea că în mod greșit s-a apreciat că s-a depășit un termen rezonabil, iar pericolul social pentru ordinea publică persistă.
Analizând recursul Parchetului în raport de motivele invocate cât și din oficiu, Curtea constată că nu este întemeiat și îl va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În mod justificat instanța de fond a apreciat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la data arestării preventive, având în vedere durata de când inculpații sunt arestați, respectiv de peste 10 luni de zile și faptul că mai sunt probe de administrat, ceea ce va duce la prelungirea procesului și, implicit, ar duce și la prelungirea stării de arest preventiv a inculpaților.
De asemenea se observă că în mod echitabil s-a ținut cont de faptul că ceilalți 9 inculpați sunt judecați în stare de libertate, situație în care ar apare ca nejustificată continuarea procesului doar cu inculpații G și în stare de arest, deși faptele reținute în sarcina acestora prezintă aceeași gravitate ca și cele reținute în sarcina inculpaților aflați în stare de libertate.
Măsura dispusă de instanță este și în concordanță cu reglementările art.5 și urm. din CEDO, care prevăd că durata arestării preventive nu poate depăși un termen rezonabil.
Este adevărat că prezenta cauză este complexă și mai sunt de îndeplinit mai multe acte procesuale, dar această situație nu poate determina menținerea în continuare a stării de arest dacă nu mai subzistă temeiurile ce au generat un pericol concret pentru ordinea publică.
Este cert că prin durata arestării preventive de circa 10 luni pericolul social concret pentru ordinea publică s-a atenuat, iar judecarea inculpaților în stare de libertate nu mai reprezintă un pericol pentru societate și nici nu ar putea îngreuna soluționarea cauzei, în condițiile în care inculpații sunt obligați să respecte măsurile dispuse de către instanță, altfel existând posibilitatea rearestării acestora.
În concluzie, Curtea, cu majoritate de opinii, apreciază că recursul Parchetului este nefondat și nu se impune casarea încheierii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În majoritate:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva încheierii de ședință din 15.09.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I penală în dosarul nr-.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
a
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./1.10.2009
OPINIE SEPARATĂ
Consider ă instanța de fond a dat o greșită interpretare dispozițiilor art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, atunci când a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților G și cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Potrivit textului de lege invocat,măsura preventivă se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Or, se constată că în speță instanța de fond deși a invocat drept temei de drept alineatul 1 al articolului 139 Cod procedură penală argumentarea soluției ignoră exigențele textului de lege menționat, câtă vreme nu se precizează în mod expres ce temeiuri s-au schimbat.
În plus, inconsecvența instanței de fond se constată și atunci când motivează înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, cu argumente ce țin de circumstanțierea personală atât a inculpaților, cât și a altor inculpați, trimiși în judecată în stare de libertate, deși aceste aspecte, pe de-o parte, au fost avute în vedere, conform art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, la luarea măsurii arestării preventive a acestora, iar pe de altă parte, exced analizei, câtă vreme măsura preventivă se analizează individual, pentru fiecare inculpat în parte, nu prin comparație cu alți coinculpați.
Mai mult decât atât, instanța de fond a ignorat exigențele art. 66 alineatul 2 Cod procedură penală, câtă vreme împotriva inculpaților existau probe de vinovăție, din care rezultă că sunt implicați într-o amplă rețea organizată, care folosea informații privilegiate în scopul inducerii în eroare a unor persoane cu ocazia încheierii unor tranzacții având ca obiect imobile prin înscrisuri falsificate.
Toate aceste aspecte se constituie în tot atâtea argumente în susținerea ideii că similar luării măsurii arestării preventive, există probe că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor prin actul de inculpare.
De asemenea, în speță sunt întrunite și exigențele art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pedepsele pentru faptele ce fac obiectul cercetării sunt sancționate mai de 4 ani, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, concretizat în datele reale ale faptei( specificul și frecvența acestor genuri de infracțiuni impunând riposte mai ferme din partea autorităților care să aibă și un anumit caracter de exemplaritate), dar și în datele personale ale inculpaților, inculpatul G fiind sancționat anterior pentru infracțiuni similare, dovedind un potențial criminogen deosebit de ridicat.
Cât privește durata rezonabilă a arestării preventive, este indiscutabil că, așa cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (, 27 august 1992,Tomasi c/), "unul din factorii pertinenți, care legitimează o lungă detenție preventivă îl reprezintă existența și persistența unor indicii grave de vinovăție, respectiv o bănuială puternică de participare la săvârșirea unei infracțiuni grave".
De asemenea, în raport de aceleași exigențe, nu trebuie ignorată nici împrejurarea că durata rezonabilă nu se apreciazăin abstracto,ci raportat la complexitatea cauzei, dar și la conduita autorităților și părților, câtă vreme dosarul se află pe rolul instanței de fond din luna mai 2009.
Având în vedere aceste aspecte, apreciez că atâta vreme cât se mențin și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, iar rezonabilitatea duratei arestării preventive se apreciază în raport de condiționările enumerate, consider că se impunea casarea încheierii Tribunalului București și menținerea stării de arest a inculpaților.
Judecător,
- -
Președinte:Adriana BăjanJudecători:Adriana Băjan, Dumitru Mirancea, Iuliana Ciolcă
