Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 139/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arest preventiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 139
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Claudia Lăutaru JUDECĂTOR 2: Onița Dumitru
JUDECĂTOR 3: Mirela Ciurezu
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Dolj.
.
Pe rol, soluționarea recursului penal promovat de inculpatul - deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C - împotriva Încheierii de la data de 02 februarie 2010, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Olt - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat (în stare de arest preventiv), asistat de avocat - care pe avocat desemnat din oficiu, recurentul învederând că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, revocarea arestării preventive, arătând că nu subzistă temeiurile pentru menținerea măsurii, modificându-se situația de fapt analizată ca urmare a audierii părților vătămate; în subsidiar, s-a solicitat aplicarea unei alte măsuri preventive care oferă garanția instituirii unor măsuri de supraveghere.
Având cuvântul, reprezentantul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivând că temeiurile analizate la arestarea preventivă subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și revocarea măsurii preventive, arătând că situația de fapt s-a modificat, în sensul că părțile vătămate au declarat că la urmărirea penală au dat declarații sub presiune, astfel că inculpatul nu a săvârșit infracțiunile pentru care este judecat.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Constată că, prin Încheierea de la data de 02 februarie 2010 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalul Olt - Secția Penală, în baza art. 300/2 C.P.P. rap. la art. 160/b al. 3 C.P.P. a constatat legalitatea si temeinica măsurii arestării preventive pe care a menținut-o față de inculpatul - fiul lui și, născut la 01.11.1984 în orașul O, jud. O, cu același domiciliu, în str. -, - 2,. B,. 3,. 16, județul O, cetățean român, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul d e Maximă Siguranță
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond, analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului în raport de actele și lucrările dosarului, a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă - așa cum au fost reținute la luarea acestei măsuri, prin încheierea nr.7/06 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- - se mențin, fiind îndeplinite în speță condițiile prev. de art. 148 lit. b și C.P.P. în sensul că există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului, prin influențarea unor părți și a unor martori, fiind dovedită și condiția pericolului concret pentru ordinea publică prin presupunerea că, dacă ar fi lăsat liber, inculpatul ar comite noi fapte penale.
Astfel, din examinarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, a rezultat implicarea inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat, existând un pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea acestuia în libertate, pericol dedus din gravitatea infracțiunii, raportat la reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor comunității, elemente de natură a induce un sentiment de insecuritate, dezaprobare și indignare publică față de infracțiunile săvârșite.
Având în vedere vârsta persoanelor vătămate - minore - și influența negativă exercitată de inculpat asupra acestora, rezultată din situația descrisă în actul de sesizare a instanței, confirmată de actele și lucrările dosarului, instanța de fond a apreciat că este întrunită și cerința menționată de art. 148 al. 1 lit. C.P.P.
Toate elementele care au condus instanța la aprecierea existenței pericolului social concret pentru ordinea publică - în cazul lăsării în libertate a inculpatului și a justificării măsurii arestării preventive a acestuia ca fiind cea mai adecvată, în raport de scopul măsurilor preventive, asigurându-se astfel atât prevenția generală cât și specială - subzistă și în prezent.
Pe de altă parte, evoluția ascendentă a fenomenului infracțional, în general, și în mod deosebit a infracțiunilor de genul celei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, precum și impactul acestor infracțiuni asupra membrilor societății, cu atât mai mult cât victimele sunt minore, au condus instanța de fond la aceeași concluzie a temeiniciei arestării preventive a acestuia și la necesitatea menținerii acesteia în viitor.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs - în termen legal - inculpatul, invocând critici de netemeinicie și arătând că situația de fapt analizată în cauză s-a modificat urmare a audierii părților vătămate, care au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală și, în aceste condiții, nu există probe de vinovăție, dispărând astfel și temeiurile arestării preventive.
Curtea, analizând recursul declarat, reține:
Recurentul - inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și pornografie infantilă prev de art. 13 alin. 1 și 2 din Lg. 678/2001 și, respectiv de art. 18 alin. 1 din Lg. 678/2001, constând în aceea că în anul 2008 (februarie - octombrie 2008), inculpatul a racolat patru minore și, prin amenințare și exercitare de violențe, a întreținut raporturi sexuale cu acestea, pe care le-a înregistrat cu ajutorul telefonului mobil, după care a șantajat pe minore, în sensul că va posta filmele respective în rețeaua Internet, dacă aceste minore nu se prostituează în folosul inculpatului; în aceste condiții, s-a reținut că inculpatul a exploatat sexual, prin constrângere, pe părțile vătămate minore, însușindu-și sumele de bani rezultate.
În aceste condiții, împrejurarea că una dintre părțile vătămate, audiată în faza de cercetare judecătorească, a revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, arătând că inculpatul nu a exercitat manopere de constrângere asupra ei, nu poate avea semnificația schimbării modificării situației de fapt analizate în cauză și, implicit, a temeiurilor care au justificat aplicarea, prelungirea și menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Astfel, în speță sunt incidente în continuare dispozițiile art. 143 Cod Procedură penală coroborate cu art. 148 lit. f Cod Procedură penală, în sensul că există probe privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor deduse judecății, care sunt incriminate sub sancțiunea închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dedus din riscul zădărnicirii aflării adevărului în cauză prin posibilitatea influențării părților vătămate și martorilor, cercetarea judecătorească nefiind finalizată.
De asemenea, probele administrate în faza de urmărire penală și parțial în faza cercetării judecătorești, atestă că activitatea infracțională vizează persoane cu discernământ redus, specific vârstei (minore în vârstă de 16 ani), acțiunea de racolare realizându-se prin câștigarea încrederii acestora și, ulterior, prin stabilirea unei stări de dependență realizată prin constrângerea derivată din amenințarea cu realizarea unor acțiuni păgubitoare pentru părțile vătămate și familiile acestora, împrejurări care permit presupunerea că, lăsat în libertate, inculpatul ar putea apela la aceleași mijloace de câștigare a existenței.
În consecință, în mod justificat tribunalul a reținut în cauză că temeiurile prev de art. 148 lit. f Cod Procedură penală nu au dispărut și nu s-au modificat, astfel că recursul inculpatului apare ca nefondat și, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, va fi respins.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C - împotriva Încheierii de la data de 02 februarie 2010, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Olt - Secția Penală.
Obligă recurentul - inculpat, la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 100 lei onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - --
Grefier,
Red. jud.: --
Jud. fond:.
Dact. 2 ex./ - 09.03. 2010
-08 februarie 2010 -
- Administrația Finanțelor Publice O, județ O, va încasa de la recurentul - inculpat suma de 120 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Claudia LăutaruJudecători:Claudia Lăutaru, Onița Dumitru, Mirela Ciurezu
