Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 138/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arest preventiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 138
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Claudia Lăutaru JUDECĂTOR 2: Onița Dumitru
JUDECĂTOR 3: Mirela Ciurezu
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, soluționarea recursului penal promovat de inculpatul - deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C - împotriva Încheierii din data de 02 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat (în stare de arest), asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurent, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea arestării preventive, arătând că nu mai subzistă temeiurile de la aplicarea măsurii, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că împotriva inculpatului s-a pronunțat o soluție de condamnare în primă instanță, pentru patru infracțiuni contra proprietății, astfel că subzistă temeiurile prev de art. 148 lit. f Cod Procedură penală.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, arătând că nu a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Constată că, prin Încheierea din data de 02 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală, în dosarul cu nr-, în baza art. 3001alin. 1.C.P.P. s-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive, care a fost menținută față de inculpatul - fiul lui și, născut la data de 24.12.1982 în orașul C, domiciliat în orașul C,- B, județul O, CNP -, recidivist, aflat în stare de arest preventiv in Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, iar în baza art. 3001alin. 3.
C.P.P.Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul O l t, analizând legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive, la primirea dosarului și procedând conform dispozițiilor art. 160 alin. 2.C.P.P. și 3001.C.P.P. a reținut că prin sentința penală nr. 2/11.01.2010 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr-, s-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 192 al. 2.Cod Penal, în infracțiunile prev. de art. 192 al. 1.
Cod PenalIn baza art. 20.Cod Penal, raportat la art. 208 al.1 - 209 al.1 lit. b, g și i cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit., a fost condamnat inculpatul - la pedeapsă de 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare (faptă săvârșită la data de 21.10.2009 - parte vătămată ); în baza art. 192 al. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare (faptă săvârșită la data de 21.10.2009 - parte vătămată ); în baza art. 192 al. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare (faptă săvârșită la data de 21.10.2009 - parte vătămată ); în baza art. 208 al. 1 - 209 alin. 1 lit. g și i cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare (faptă săvârșită la data de 20/21.10.2009 - parte vătămată ).
In baza art. 33 - 34.Cod Penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, iar în baza art. 88.Cod Penal și art. 350.C.P.P. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 21.10.2009 la zi, și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 71 al. 1 și 2.pen, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interziceri drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II -a și lit. b pen.
S-a constatat reparat integral - prin restituire - prejudiciul produs părții vătămate; s-a luat act că părțile vătămate, și, nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
A fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, dintre care, 200 lei onorarii asistență juridică la instanța de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia și inculpatul, cauza fiind înregistrată în apel la data de 29 ianuarie 2010, pe rolul Tribunalului O l
Procedând din oficiu la verificarea măsurii preventive, tribunalul a reținut că sunt incidente în continuare temeiurile prev de art. 143 alin. 1 rap. la art. 148 alin. 1 lit. f C.P.P. atât cu privire la existența de probe concludente, referitoare la comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat în primă instanță, infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, dar și cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate acestuia.
Condiția pericolului concret pentru ordinea publică s-a apreciat că rezultă din infracțiunile comise sub forma concursului real, dar și sub forma recidivei postexecutorii prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, aspecte concrete care, coroborate cu atitudinea inculpatului în cursul urmăririi penale și al judecății - prin care nu a demonstrat în nici un mod că ar fi înțeles consecințele faptelor sale și cu atât mai puțin că le regretă - justifică presupunerea rezonabilă că lăsarea în libertate ar putea crea premisele săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat.
De asemenea, evoluția ascendentă a fenomenului infracțional, în general, și în mod deosebit a infracțiunii de genul celei reținute în sarcina inculpatului, dublată de impactul pe care gen de infracțiuni îl au asupra membrilor societății, au condus tribunalul la concluzia necesității privării de libertate a inculpatului, identificându-se și în prezent existența temeiurilor care au impus arestarea preventivă, măsura având drept scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal conform art. 136.C.P.P. pentru atingerea obiectivelor reglementate de art. 1.C.P.P. și art. 200.
C.P.P.În concluzie, tribunalul a constatat că toate temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent, nu au încetat și nici nu s-au schimbat, neexistând nici un indiciu în acest sens, iar probele administrate până în prezent nu au relevat incidența vreunui element care să conducă la concluzia existenței unor alte temeiuri de fapt care să determine o altă situație de drept sau să releve împrejurarea că măsura arestării preventive nu se mai impune și nici că ar fi necesară revocarea sau înlocuirea ei.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs - în termen legal - inculpatul, care a invocat critici de nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu a săvârșit infracțiunile pentru care este judecat și astfel, nu există temei pentru menținerea arestării preventive.
Curtea, analizând recursul inculpatului, reține caracterul nefondat, pentru următoarele considerente:
Pe de o parte, sub aspectul incidenței art. 143 Cod Procedură penală, se constată că inculpatul a fost condamnat în primă instanță pentru două infracțiuni de furt calificat și două infracțiuni de violare de domiciliu, împrejurare care poate fi reținută drept o probă de vinovăție pentru infracțiunile deduse judecății împotriva inculpatului.
Pe de altă parte, împrejurările reale și personale reținute în cauză în baza probelor administrate la urmărirea penală și în timpul cercetării judecătorești în prima instanță, relevă că inculpatul, recidivist postexecutor pentru infracțiuni similare, nu are o sursă licită de venituri și, aflându-se în stare de ebrietate, a adoptat conduita infracțională tocmai în scopul asigurării subzistenței. În aceste condiții, instanța de apel a reținut justificat că lăsarea în libertate a inculpatului creează pericolul săvârșirii de noi fapte antisociale, reinserția socială a inculpatului nefiind realizată după executarea pedepsei care determină starea de determină starea de recidivă posexecutorie în prezenta cauză.
Față de acestea, se constată că temeiul prev de art. 148 lit. f Cod Procedură penală subzistă în speță, astfel că, în baza art. 160 alin. 3 Cod Procedură penală coroborat cu art. 3002Cod Procedură penală, se impune judecarea inculpatului în stare de arest preventiv.
În consecință, în raport de prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul penal promovat de inculpatul - deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C - împotriva Încheierii din data de 02 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală în dosarul cu nr-.
Obligă recurentul - inculpat la plata a 120 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - --
Grefier,
Red. jud.: --
Jud. Tb. Ot.:
Dact. 2 ex./ - 09.03.2010
-08 februarie 2010 -
- Administrația Finanțelor Publice C, județ O, va încasa de la recurentul - inculpat suma de 120 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Claudia LăutaruJudecători:Claudia Lăutaru, Onița Dumitru, Mirela Ciurezu
