Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 137/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.2151Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.137
Ședința publică de la 8 februarie 2010
PREȘEDINTE: Claudia Lăutaru JUDECĂTOR 2: Onița Dumitru
- - JUDECĂTOR 3: Mirela Ciurezu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.133/A din 25 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat, apărător oficiu, pentru inculpatul lipsă, partea civilă SC COM SRL reprezentată de avocat, lipsind partea civilă DTS.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și achitarea inculpatului în temeiul art 11 pct 2 lit a Cpp rap la art 10 lit b/1 Cpp cu consecința aplicării unei amenzi administrative conform dispozițiilor art 18/1, arătând că fapta săvârșită de inculpat prin conținutul său concret, nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, inculpatul nefiind singurul care întocmea chitanțe fictive, aceasta fiind în realitate o practică a societății constituită parte civilă.
Avocat pentru partea civilă, solicită respingerea recursului ca nefondat, hotărârile recurate fiind legale și temeinice, pedepsele fiind corect individualizate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, pericolul concret al faptei săvârșite de inculpat fiind corect apreciat, nefiind justificată o soluție de achitare în temeiul art.10 lit1Cpp, soluția instanței de fond menținută și de instanța de apel fiind legală și temeinică, pedepsele aplicate fiind just individualizate.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 1206/24.06.2009, Judecătoria Tr. S, în baza art. 334 Cod pr.penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de delapidare prev. de art. 2151alin. 1 Cod penal, infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal și două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal, în infracțiunea de delapidare prev. de art. 2151alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. d a C.P.P. fost achitat inculpatul - fiul lui și al, născut la data de 30.08.1983, în orașul M, jud. G, CNP -, domiciliat în sat, comuna, jud. M, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3.Cod Penal
În baza art. 290 Cod penal, fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 2151alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 290 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 14 și art. 346.C.P.P. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC COM SRL și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 31 154, 87 lei reprezentând despăgubiri civile.
S-a luat act că părțile vătămate SC DTS și SC ASIGURĂRI SA nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
S-a dispus anularea actelor false.
fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că inculpatul era agent de vânzări la SC Com SRL, având potrivit contractului de muncă și fișei postului, obligația de a se deplasa pe o stabilită anterior la diverși clienți, de unde prelua comenzile, pe care ulterior le depunea la operatoarele de calculator de la sediul punctului de lucru, pentru întocmirea facturilor fiscale. Aceste facturi fiscale erau preluate de distribuitor, la facturi fiind anexată nota de comandă întocmită de către inculpat, distribuitorul ridica de la depozit marfa înscrisă pe facturi, după care, la indicația inculpatului, se deplasa la societățile de unde se ridicaseră comenzile, distribuitorul preda marfa împreună cu exemplarul 1 al facturii fiscale, având obligația ca exemplarul II al facturii fiscale să fie semnat de reprezentantul beneficiarului și ștampilat de către acesta.
Încasarea contravalorii mărfurilor distribuite trebuia efectuată de către inculpat în termenul prestabilit de agentul de vânzări și de beneficiar, în maxim 7 zile, iar sumele de bani încasate trebuiau depuse la casieria punctului de lucru.
S-a mai reținut că prin declarația pe proprie răspundere dată la data de 3 aprilie 2005 când inculpatul a preluat funcția de agent de vânzări în cadrul SC Com SRL- Punct de lucru DTS, acesta și- asumat răspunderea "că toți clienții pe care-i declar și pentru care încasez valoarea facturilor pentru mărfurile livrate de SC Com SRL sunt clienți reali și comenzile nu sunt fictive". De asemenea, în fișa postului semnată de către inculpat, la punctul 6 se prevedea că agentul de vânzări "răspunde de corectitudinea și veridicitatea datelor înscrise în formularul precomandă pe baza căruia se întocmește factura".
Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut că inculpatul prelua comenzi reale de la diferiți clienți, însă pe lângă acestea mai întocmea și alte comenzi fictive, ca fiind făcute de aceeași clienți, marfa fiind ulterior vândută fără documente altor persoane fizice sau juridice. Sumele de bani încasate de la clienți pentru comenzile reale erau depuse parțial la casierie, însă erau scăzute din alte facturi fiscale, iar cealaltă parte erau însușite de către inculpat, aspectele reținute în dosarul de urmărire penală cu privire la societățile vătămate și reiterate în încheierea din data de 14.02.2008 prin care s-a admis plângerea petentei SC Com SRL fiind reale.
S-a mai constatat că administratorii societăților achiziționau marfa în calitate de persoane fizice, însă inculpatul emitea facturi fiscale pe numele societăților comerciale, iar în momentul în care încasa contravaloarea mărfurilor nu elibera chitanțe de încasare și, de asemenea, încasa contravaloarea mărfurilor de la societățile comerciale, însă sumele încasate nu le depunea la casierie cu toate că elibera chitanțe. S-a mai reținut că inculpatul întocmea comenzi și în baza acestora, i se eliberau facturi fiscale și marfa corespunzătoare pe numele unor societăți comerciale care își încetaseră activitatea cu mult timp înainte sau care nu avuseseră relații comerciale cu SC Com SRL.
În reținerea vinovăției inculpatului prima instanță a avut în vedere și raportul de constatare tehnico-științifică grafologică nr. -/11.10.2006 din care rezultă că notele de comandă pentru societățile comerciale menționate, borderourile cu încasările zilnice și exemplarele I și II ale chitanțelor au fost întocmite de inculpat; de asemenea a fost avută în vedere și expertiza financiar contabilă efectuată în cauză care a concluzionat că prejudiciul cauzat SC SRL este de 31.154, 87 lei și nu a fost recuperat până în prezent.
S-a mai reținut că din probatoriul administrat a mai rezultat că la data de 05.04.2005, inculpatul a contractat de la DTS un credit în valoare de 2.600 lei, conform contractului de credit nr. 174, iar pentru obținerea acestui credit a depus la bancă adeverința de salariu nr. 144/1.04.2005, din care rezultau drepturile salariale obținute în intervalul decembrie 2004-februarie 2005, copia contractului individual de muncă înregistrat la ITM M, din care rezulta că fusese angajat cu un salariu de bază lunar în cuantum de 280 lei, precum și actul adițional la contractul individual de muncă înregistrat la ITM M, din care rezulta că i se mărise salariul de bază lunar de la 280 lei la 310 lei, adeverința de salariu nr. 144/1.04.2005 fiindu-i completată de reprezentanții SC Com SRL la sediul societății din municipiul
Ulterior, la data de 08.09.2005, inculpatul a contractat un nou credit în valoare de 5.500 lei, conform contractului de credit nr.4179, iar pentru obținerea acestuia inculpatul a depus la bancă adeverința de salariu nr. 144/25.08.2005, din care rezulta că în lunile mai, iunie și iulie a beneficiat de drepturi salariale în cuantum de 700 lei lunar, având un salariu de încadrare de 910 lei, contractul individual de muncă nr. 41621/13.10.2004 și actul adițional la contractul individual de muncă nr. 8577/24.03.2005, din care rezulta faptul că inculpatului i s-a mărit salariul de la 280 lei la 910 lei, începând cu 1.03.2005.
Urmare a neachitării ratelor de către inculpat, la începutul lunii martie 2006, reprezentanții DTSi -au contactat pe reprezentanții SC Com SRL C și cu această ocazie s-a constatat că adeverința nr. 144/25.08.2005 prezenta date false, în sensul că veniturile salariale înscrise pe adeverință erau mult mai mari decât cele obținute în realitate de către inculpat, pe adeverință fiind aplicată ștampila punctului de lucru DTS al SC Com SRL, în condițiile în care adeverințele de salariu erau completate la sediul societății din C, erau semnate de administrator și contabil și apoi se aplica ștampila sediului central, tot aici fiind și înregistrate, punctul de lucru din DTS neemițând astfel de acte. A mai rezultat că adeverințele de salariu care au stat la baza obținerii creditelor au același număr de înregistrare, deși erau eliberate la date diferite, respectiv la 1.04.2005 și 25.08.2005.
S-a mai reținut că raportul de constatare tehnico-științifică grafologică nr. -/26.07.2006 a stabilit că adeverința nr. 144/25.08.2005 a fost completată de inculpat.
Față de această stare de fapt, prima instanță a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea prev. de art. 2151alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1.
Cod PenalReferitor la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3.Cod Penal constând în aceea că inculpatul a completat cu date nereale adeverința de salariu nr. 144/25.08.2005 pe care a folosit-o ulterior pentru obținerea creditului bancar, inducând în eroare reprezentanții cu prilejul încheierii contractului nr. 4179, obținând astfel fără drept creditul în valoare de 5.500 lei, prima instanță a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul producerii unui pagube, deoarece partea civilă DTS și-a recuperat prejudiciul și nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Prin urmare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d prima C.P.P. instanță a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3.Cod Penal, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni cu privire la producerea unei pagube.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.Cod Penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret ridicat, modul și mijloacele frauduloase de săvârșire a faptelor, urmările produse, reliefate de prejudiciul material însemnat produs părții civile, persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, dar care a avut o atitudine nesinceră în cursul procesului penal, împrejurări în raport de care s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, iar în baza art. 81.Cod Penal, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, prima instanța a luat act că părțile vătămate SC DTS și SC ASIGURĂRI SA nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
Cu privire la partea vătămată SC Com SRL, s-a constatat că aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 4716, 97 lei reprezentând prejudiciul adus societății prin activitatea infracțională a inculpatului, dar potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă - supliment- a rezultat că prejudiciul produs de inculpat este în sumă de 31 154, 87 lei, fiind obligat inculpatul la plata acestei sume.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, fără a dezvolta în scris aceste critici.
În ședința publică din data de 25.11.2009 avocatul apelantului inculpat a susținut oral motivele de apel arătând că martorii audiați în cursul urmăririi penale au dat declarații la sediul societății și nu la sediul poliției și asupra acestora s-au exercitat presiuni de către patronul societății, aceste presiuni fiind exercitate și asupra apelantului inculpat. S-a mai susținut că era o practică a societății în sensul de a se tăia chitanțe fictive, iar apelantul inculpat și-a însușit această practică pentru a-și păstra locul de muncă. În concluzie s-a apreciat că probele administrate sunt irelevante și s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 lit.1
C.P.P.Prin decizia penală nr.133 din 25 noiembrie 2009, Tribunalul Mehedinți, a respins ca nefondat apelul inculpatului și l-a obligat la 60 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reținut că instanța de fond a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor săvârșite de apelantul inculpat și în mod corect a reținut vinovăția acestuia pentru infracțiunile de delapidare prev. de art. 2151alin.1 și Cod Penal fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290.Cod Penal
Analizând probatoriul administrat, instanța de apel a constatat că în mod corect a fost reținută vinovăția apelantului inculpat pentru infracțiunile de fals deoarece acesta în mod repetat a întocmit în fals note de comandă pe numele unor societăți comerciale.
Același apelant inculpat a completat cu date nereale adeverința de salariu nr. 144/24.08.2005 pe care a folosit-o ulterior pentru a obține de la un credit bancar încheindu-se contractul nr. 4179 în baza căruia a beneficiat de un credit în valoare de 5.500 lei.
S-a mai reținut că deși apelantul a susținut că această adeverință i-a fost eliberată de conducerea societății care avea sediul la C, din expertiza criminalistică efectuată în cauză a rezultat că această adeverință a fost completată de către apelantul inculpat, așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică existent la fila nr. 830 -dosar urmărire penală.
Din cuprinsul adeverinței a mai rezultat că aceasta are aplicată ștampila punctului de lucru Tr. S și poartă același număr de înregistrare 144 cu o altă adeverință eliberată apelantului inculpat însă la data de 01.04.2005 de către SC C ( filele 823, 819 dosar urmărire penală).
Având în vedere considerentele expuse s-a apreciat că în mod corect a fost reținută vinovăția apelantului inculpat pentru infracțiunile de delapidare și fals.
S-a apreciat că în cauză nu se poate considera că faptele săvârșite nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, așa cum se solicită prin motivele de apel, întrucât se are în vedere modalitatea în care a acționat apelantul, caracterul continuat al faptelor, valoarea ridicată a prejudiciului produs SC COM SRL, precum și persoana apelantului care s-a considerat nevinovat.
Cât privește criticile formulate de apelantul inculpat în sensul că martorii au fost audiați în dosarul de urmărire penală la sediul societății, precum și faptul că împotriva acestora cât și asupra apelantului însuși s-au exercitat presiuni și violențe însă nu a înțeles să formuleze plângere penală, instanța de apel a constatat că sunt nefondate, din cuprinsul dosarului de urmărire penală rezultând că mai mulți angajați ai SC Com SRL au fost audiați în calitate de martor, aceștia dând declarații pe formular tipizat, din cuprinsul declarațiilor nerezultând că au fost luate la sediul societății.
Totodată s-a reținut că pe parcursul cercetării judecătorești aceleași persoane au fost audiate ca martori și și-au menținut declarațiile iar cu privire la afirmațiile acestuia în sensul că împotriva sa au fost exercitate violențe de către conducerea societății, s-a reținut că acesta a menționat că nu a formulat plângere penală. Instanța de apel a constatat că, inițial față de apelantul inculpat s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative, soluție care a fost însușită de către persoana cercetată, respectiv de către apelantul inculpat, fiind însă contestată în instanță de către SC Com SRL.
Având în vedere considerentele expuse, s-a apreciat că sentința instanței de fond este temeinică și legală, iar apelul inculpatului este nefondat, motiv pentru care a fost respins.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, care a criticat hotărârea instanței de fond și apel pentru netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap.la art.10 lit.1Cod pr.penală, întrucât faptele săvârșite nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, inculpatul nefiind singurul care a întocmit chitanțe pentru societăți fictive, aceasta fiind în fapt o practică a societății.
Recursul este nefondat.
Criticile formulate de inculpat vizând lipsa pericolului social al faptelor săvârșite sunt neîntemeiate.
Conform dispoz.art.181alin.2 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Ori, în speță, raportat la modul și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, de gravitatea acestora, urmările produse, valoarea ridicată a prejudiciului cauzat, persoana inculpatului care a săvârșit faptele în exercițiul atribuțiilor de serviciu, uzând de calitatea deținută de agent de vânzări - nu se poate aprecia că ar fi incidente dispozițiile art.181alin.1 Cod penal, susținerile recurentului inculpat în sensul că și alți angajați din cadrul societății comerciale COM SRL ar fi acționat în același mod - sunt infirmate de probele administrate la instanța de fond, respectiv declarațiile martorilor, și oricum, chiar și în situația în care aceste susțineri ar fi fost reale, acesta nu poate constitui un argument pentru excluderea răspunderii personale a inculpatului pentru faptele săvârșite și în orice caz nu se poate concluziona că faptele săvârșite nu ar prezenta pentru acest motiv gradul de pericol social al unei infracțiunile, criticile formulate sub acest aspect nefiind fondate.
Pentru considerentele expuse anterior, constatând criticile formulate ca nefiind fondate și având în vedere că nu există alte motive de recurs care să fie analizate din oficiu conform art.3859alin.3 Cod pr.penală, se va respinge recursul formulat de inculpat ca fiind nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la 240 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.133/A din 25 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la plata a 240 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 8 februarie 2010.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.CL
PS/16.02.2010
Președinte:Claudia LăutaruJudecători:Claudia Lăutaru, Onița Dumitru, Mirela Ciurezu
