Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 14/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(2985/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.14/
Ședința publică de la 05 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 2: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 3: Florentina Dragomir
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE - T - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 17 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat ales împuternicire avocațială nr.-/05.01.2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul recurentului inculpat, depune un set de înscrisuri în circumstanțiere, respectiv dovada că inculpatul a formulat un denunț și copiile certificatelor de căsătorie și respectiv de naștere ale copiilor inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că nu se opune administrării probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Curtea, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere și o constată administrată prin depunerea înscrisurilor la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 17 decembrie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Menționează că față de inculpat a fost înlocuită măsura obligării de a nu părăsii localitatea cu aceea a arestării preventive pe considerentul că acesta ar fi încălcat obligațiile impuse de instanță.
Arată că inculpatul nu a încălcat dispozițiile impuse de măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, ci la cererea d-lui, împreună cu 4 persoane din garda de corp a acestuia și la cererea unui polițist a părăsit localitatea Tunari, deplasându-se în -.
Referitor la susținerea că inculpatul ar fi comis cu intenție o nouă infracțiune, față de faptul că acesta se afla în înlocuirea unei măsuri preventive, urmează a se constata că nu există nici un act material care să ducă la reținerea infracțiunilor de lipsire nelegală de libertate sau de altă infracțiune.
Consideră că instanța de judecată de la fond, va confirma sau infirma concluziile parchetului, situație în care apreciază că nu se poate menține stare de arest preventiv avându-se în vedere numai presupunerea că inculpatul ar fi comis o nouă infracțiune cu intenție.
Apreciază că în acest moment procesual nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv, în ceea ce-l privește pe inculpatul și consideră că temeiuri noi nu au fost evidențiate pentru a se menține măsura preventivă.
Menționează că temeiurile inițiale ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, respectiv faptul că inculpatul ar fi comis o nouă infracțiune cu rea credință nu mai subzistă.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a respectat obligațiile impuse de instanță și a dovedit că nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Consideră că "litera d" a art.148 Cod procedură penală, nu este susținută de nici un indiciu temeinic, motive pentru care apreciază că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Precizează că inculpatul muncea, strângând fier vechi pentru a-și întreține familia, are 4 copii minori, a colaborat cu organele de urmărire penală formulând un denunț și s-a aflat în stare de arest preventiv 2 ani de zile.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond să se dispună revocarea mandatului de arestare preventivă cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Arată că inculpatul a fost rearestat dat fiind că a încălcat măsura obligării de a nu părăsii localitatea Tunari și a comis trei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal.
Apreciază că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în raport de natura infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat, modalitatea de săvârșirea acestora, precum și față de urmările produse.
În ceea ce privește denunțul formulat de inculpat, acesta va fi avut în vedere de instanța cu ocazia pronunțării asupra fondului cauzei și de asemenea și actele de stare civilă depuse la acest termen la dosar.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în libertate, menționează că a părăsit localitatea la cererea unui polițist. Solicită a se avea în vedere că are familie, 4 copii și că nu el a fost cel care furat mașina.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 17.12.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul -, s-a respins, ca nefondată, cererea inculpatului, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În temeiul art.300/2 rap. la art.160/b C.P.P. s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă 1J/16.11.2009 emis de Curtea de Apel București Secția a II a Penală.
Instanța de fond a constatat că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă nu au încetat, a fost dovedită reaua-credință cu care inculpatul a depășit limita teritorială fixată de instanță și a comis faptele de natură penală cu acea ocazie.
Pentru buna desfășurare a procesului penal, s-a considerat că se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, neexistând temeiuri noi care să justifice cercetarea acestuia în libertate.
Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs inculpatul care a solicitat revocarea arestării preventive arătând că nu a încălcat obligațiile impuse la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, că există numai presupunerea că inculpatul ar fi comis o nouă infracțiune cu intenție și a dovedit că nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată, față de motivele invocate și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.3856al.3 Cod pr.pen. Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Prin rechizitoriul nr.74/D/P/2007 din 03.08.2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Bucureștia dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru comiterea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, tăinuire, tâlhărie, favorizarea infractorului, constituirea unui grup infracțional organizat.
Cauza afost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a II a Penală sub nr. 27263/-.
Prin decizia 1175/29.09.2008, Curtea de Apel București - Secția a II a Penală a dispus înlocuirea arestării preventive a inculpatului cu obligarea de a nu părăsi localitatea Tunari, jud. I, pe toată durata procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii ce va fi pronunțată asupra fondului cauzei, în dosarul nr. 27263/-, al Tribunalului București Secția a II a Penală,cu excepția datelor la care este obligat să se prezinte în fața instanțelor de judecată.
Ulterior, prin încheierea din data de 03.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul -, s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive, în temeiul art.145 alin.3 cu aplic. art.143 și art.148 alin.1 lit.a/1
C.P.P.Recursul declarat de inculpat împotriva acestei încheieri a fost admis de Curtea de Apel București Secția I Penală, prin decizia 945/26.06.2009, dispunându-se trimiterea spre rejudecare, revocarea arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză, deoarece acesta nu a fost audiat, fiind încălcate dispozițiile art.150 alin.1
C.P.P.În rejudecare, la termenul din 27.10.2009, prima instanță a audiat inculpatul.
Prindecizia 1682/16.11.2009,pronunțată de Curtea de Apel București Secția a II a Penală, în dosarul -, s-a admis recursul procurorului, s-a casat în parte încheierea din 27.10.2009 a Tribunalului București Secția a II a Penală și, în temeiul art.145 alin.3 C.P.P. s-a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea Tunari cu măsura arestării preventive, emițându-se un nou mandat de arestare preventivă în temeiul art.148 lit.a/1 și lit.d
C.P.P.În acord cu prima instanță, Curtea apreciază că temeiurile care au determinat înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive a inculpatului, prin decizia 1682/16.11.2009, nu au încetat și nici nu s-au modificat, fiind justificată menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
În conformitate cu art.143 C.P.P. există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, și care fac obiectul dosarului nr. 27263/- al Tribunalului București Secția a II a Penală, constând în aceea că la 05.10.2005, a primit un autoturism marca Mercedes, proprietatea părții vătămate, cunoscând că acesta provine dintr-un, urmărind vânzarea acestuia cu scopul obținerii pentru sine a unui folos material, determinându-l pe să scrie o chitanță din care reieșea că a achiziționat autoturismul de la un anume, chitanță pe care a prezentat-o organelor de poliție; că la data de 31.03.2006, sub pretextul vânzării unui autoturism, împreună cu alte persoane, în loc public, a deposedat, prin violență, partea vătămată de suma de 2050 euro; că la l-a ajutat pe inculpatul G, autorul infracțiunii de furt a autoturismului părții vătămate, după comiterea infracțiunii de către acesta, în scopul de a zădărnici urmărirea penală și de a-i asigura folosul infracțiunii; că împreună cu coinculpații din cauză a constituit un grup infracțional organizat având ca scop comiterea de infracțiuni grave.
Cât privește cazul prev. de art.148 lit.a/1 C.P.P. Curtea constată că acesta subzistă în continuare, întrucât inculpatul a încălcat cu rea-credință obligația de a nu părăsi localitatea Tunari, întrucât în noaptea de 26/27.01.2009, s-a deplasat în și B, deși i se permitea să plece din localitatea de domiciliu numai pentru a se prezenta în instanță la termenele de judecată. Astfel, motivarea invocată în apărare, că inculpatul a încălcat dispoziția instanței la cererea unei persoane care ar fi polițist, nu constituie temei pentru revocarea arestării preventive sau înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai puțin severă.
Totodată, Curtea constată că inculpatul este bănuit că, în noaptea de 26/27 01.2009, când a depășit limita teritorială a localității Tunari, a participat la răpirea părții vătămate și deplasarea acestuia în cartierul - din localitatea, după care a participat efectiv la lipsirea de libertate a părților vătămate, și, în imobilul din orașul,- jud I, punând părțile vătămate unor suferințe fizice și psihice. Cu privire la aceste fapte, inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea de ședință din 03.04.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul -, fiind emis 37/UP/2009, cauza aflându-se în curs de judecată.
Instanța de control judiciar constată că, prin menținerea măsurii arestării preventive s-au respectat exigențele art.5 paragraf 1 lit. b din Convenția europeană a drepturilor omului, potrivit căruia o persoană poate fi privată de libertate și "dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei dețineri legale pentru nesupunerea la o hotărâre pronunțată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei obligații prevăzute de lege".
Pentru aceste considerente, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.pen. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 17.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul penal nr. -.
În baza art.192 al.2 Cod pr. pen. inculpatul va fi obligat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului formulat împotriva încheierii de ședință din 17.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul penal nr. -.
Obligă inculpatul la plata a 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Proces verbal
Pentru președintele completului
aflat în semnează
Președintele Secției
GREFIER
Red.
Dact.-01.02.2010/2ex
II. - Jud.
10 Februarie 2010
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Leontina Cișmașiu, Florentina Dragomir
