Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2991/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.15/
Ședința publică de la 5 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 2: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 3: Florentina Dragomir
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații, împotriva încheierii de ședință din 27 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpații, în stare de arest asistați de avocat ales împuternicire avocațială nr.-/05.01.2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurenților inculpați, avocat ales, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 27 noiembrie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Arată că instanța tribunalului Bucureștia verificat existența temeiurilor, dacă acestea se mențin sau nu și dacă mai impun menținerea inculpaților în stare de arest preventiv, în opinia apărării consideră că temeiurile nu au existat nici la momentul luării măsurii arestării preventive, iar temeiuri noi nu au fost evidențiate pentru a se dispune menținerea măsurii preventive, în continuare.
Menționează că tribunalul reține existența în temeiurilor prev. de art.143,146,148 p Cod Penal, considerându-se că există probe certe că inculpații se fac vinovați de faptele reținute în sarcina lor.
Arată că din analiza materialului probator administrat în faza de urmărire penală și a celui administrat în cursul cercetării judecătorești, consideră că la acest moment în care se cunosc mai bine împrejurările exacte ale comiterii faptei, indiciile inițiale nu se mai mențin și mai mult există contradicții flagrante între declarațiile date persoane. Precizează că inculpatul a recunoscut comiterea faptei,în sensul că a lovit victima cu acea lopată, considerente pentru care apreciază temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, referitor la încercarea de a ascunde adevărul nu se mai menține, în acest moment procesual.
Menționează că inculpatul la momentul comiterii faptei se afla sub imperiul unei puternice stări de temere, văzându-și tatăl căzut jos și plin de sânge, iar partea vătămată fiind înarmată.
În ceea ce privește indiciile prev. de art.148 lit.b Cod procedură penală, consideră că în acest moment inculpații nu mai au posibilitatea de a influența bunul mers la procesului penal, martori sau alte persoane implicate în acest incident.
Referitor la pericolul pentru ordinea publică acesta nu a fost demonstrat, consideră că trebuie a fi raportat la persoana inculpatului și apreciază că în acest moment rezultă că nu inculpații se fac vinovați de faptele reținute în sarcina lor, încăierarea fiind provocată de victimă.
Mai mult consideră că nu există nici un fel de probe din care să se tragă concluzia că inculpații ar mai putea fi cercetați în viitor pentru fapte de aceeași natură.
Referitor la raportul medical de autopsie din cuprinsul acestuia rezultă că decesul a survenit ca urmare a aplicării unei singure lovituri la nivelul feței, care a produs fractură de piramidă nazală și înfundare de os, victima decedând, ca urmare a înecării cu lichid sanguin datorită unui transport necorespunzător cu un autovehicul către spital.
Precizează că în procesul verbal de cercetare la fața locului sunt evidențiate existența de urme de gloanțe din pistoalele victimei și al unuia din însoțitori, ceea ce contrazice reținerea instanței în sensul că victima s-a prezentat la poarta inculpaților neînarmată și după o discuție aceștia i-au aplicat numeroase lovituri. Consideră că procesul verbal de cercetare la fața locului se coroborează cu declarațiile unor martori care nu sunt rude cu victima, precum și cu declarațiile inculpaților.
Consideră că indiciile prev. de art.143, 148 lit. f Cod procedură penală, nu mai pot fi reținute a se menține și a impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Solicită a se avea în vedere că inculpații se află în stare de arest de 1 an și 7 luni și totodată circumstanțele reale ale inculpaților, astfel era necunoscut cu antecedente penale, are familie,la momentul comiterii faptei avea numai 18 ani și o lună, are 6 copii, are familie, avea un loc de muncă, are 5 copii minori, lucra, era necunoscut cu antecedente penale.
Solicită admiterea recursului, dat fiind că apreciază că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive în ceea ce- privește pe inculpați, casarea încheierii de ședință și pe fond rejudecând a se dispune cercetarea acestora în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate.
Consideră că încheierea de ședință pronunțată în data de 27 noiembrie 2009 este legală și temeinică și a fost pronunțată pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal și pentru a preîntâmpina riscul ca lăsați în libertate inculpații să comită fapte similare.
Apreciază că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, prev. de art.143, art.148 lit.b și f C.P.P. și art.143 Cod procedură penală, se mențin în raport de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați, modalitatea de săvârșire a acestora precum și față de urmările produse.
Arată că inculpații prezintă în continuare pericol în raport de gravitatea faptei comis și mai mult menționează că din probele administrate în cauza în special, declarațiile martorilor reiese că inculpații au lovit victima care era ne înarmată cu diverse obiecte contondente, provocându-i decesul, la scurt timp după altercație.
Totodată menționează că inculpații au provocat scandal public și au tulburat grav liniștea, acestea fiind elemente care evidențiază periculozitatea de care inculpații dau dovada, considerente pentru care apreciază că se impune menținerea acestora în stare de arest.
Menționează că din probele administrate rezultă că inculpații au aplicat victimei lovituri, fără nici o justificare, vizând zone vitale,cu intenția directă de a-i produce decesul.
Consideră că declarațiile martorilor se coroborează, cu constatarea medico-legală, cu recunoașterea de către persoanele care au participat la săvârșirea faptei.
Mai arată că situația de fapt și în prezent este aceeași, astfel apreciază că inculpații aflați în libertate prezintă, în continuare, pericol concret pentru ordinea publică.
Apărătorul recurenților inculpați, avocat ales, având cuvântul în replică, arată că din procesul verbal întocmit de poliție după cercetarea la fața locului reiese că victima a avut asupra sa, astfel că nu se poate susține că a fost neînarmat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că a lovit partea vătămată dat fiind că și-a văzut tatăl plin de sânge și a sărit în ajutorul acestuia. Menționează că a recunoscut comiterea faptei și că și nu au participat la faptă.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este necunoscut cu antecedente penale, are 6 copii și este singurul întreținător al familiei. Precizează că nu se afla la locul altercației ci în cu totul alt loc.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu a avut nici o participare, nu a fost la locul altercației și solicită a fi cercetat în stare de libertate. Arată că are 6 copii, este necunoscut cu antecedente penale și se află în arest de 1 an și 7 luni pe baza declarațiilor date rudele victimei.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 27.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-, a dispus menținerea arestării preventive a inculpaților, și.
Tribunalul a constatat că subzistă temeiurile avute în vedere la data arestării preventive a inculpaților, fiind îndeplinite prevederile art.148 lit.b și f Cod procedură penală.
Inculpații sunt cercetați pentru comiterea infracțiunii omor, prevăzută de art.174-175 lit.i Cod penal și infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, prevăzute de art.321 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În fapt inculpații sunt acuzați că în seara de 14.06.2008, între fiul victimei și persoane din familia inculpaților a avut loc o ceartă. În urma acestui incident, victima împreună cu alte două persoane, au venit în fața imobilului din B,-, sector 2, unde se aflau inculpații împreună cu mai multe persoane din familia lor. Conform declarațiilor martorilor, victima și însoțitorii săi nu erau înarmați și nu au pătruns în curtea inculpaților. După un schimb de replici, victima a fost atacată de inculpat și lovită în mod repetat cu corpuri contondente, suferind mai multe leziuni.
A fost transportată la spital unde a decedat la scurt timp. După momentul agresiunii, persoane din familia victimei au aruncat cu pietre înspre locuința inculpaților, provocând distrugeri.
Tribunalul a mai reținut că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptelor comise, din modul de acționare al inculpaților din sentimentul de insecuritate ce-l provoacă asemenea fapte, precum și din existența unor indicii cu privire la încercarea influențării martorilor de către inculpați.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și care au solicitat să fie judecați în stare de libertate, arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la data arestării și nu există pericol pentru ordinea publică.
Recursurile inculpaților nu sunt întemeiate și vor fi respinse în baza art.38515pct.1 lit.b Cod penal.
În cauză sunt indicii temeinice din care rezultă vinovăția inculpaților, în acest sens fiind procesele-verbale de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor, actele medicale, precum și în parte declarațiile inculpaților.
Având în vedere gravitatea deosebită a faptelor comise, urmările deosebite ale acestora, apare cu totul justificată menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Este cert că lăsarea în libertate a unor inculpați împotriva cărora există indicii temeinice că au comis infracțiunea de omor, ar crea o stare de insecuritate în societate, în colectivitatea de unde provin aceștia.
Se observă din actele dosarului că inculpații au acționat cu o violență deosebită, lovind victima cu obiecte dure, respectiv lopată, furcă, metalică, ceea ce demonstrează pericolul pe care aceștia îl reprezintă pentru semenii lor.
De asemenea, trebuie avut în vedere și posibilitatea pe care o au inculpații ca prin violență, prin amenințare să influențeze martorii și deci buna desfășurare a procesului penal.
Eventualele contradicții cu privire la probele administrate invocate de avocatul inculpaților, urmează a fi soluționate în cadrul judecării pe fond a procesului, în această etapă procesuală Curtea având în vedere doar aspecte privind arestarea preventivă, respectiv aspecte referitoare la pericolul social pe care îl reprezintă inculpații dacă ar fi judecați în stare de libertate.
Așa cum s-a arătat, menținerea arestării preventive este întemeiată și este determinată tocmai de pericolul pe care îl reprezintă inculpații, pericol ce rezultă din faptele comise și din modul de acționare.
În cauză sunt îndeplinite prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În concluzie, se constată că încheierea instanței de fond este legală și temeinică și nu sunt motive pentru casarea acesteia.
Recurenții inculpați vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 27.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurenții la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./12.01.2010
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Leontina Cișmașiu, Florentina Dragomir
