Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(2971/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.13/
Ședința publică de la 05 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 2: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 3: Florentina Dragomir
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatele și împotriva încheierii de ședință din 04 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentele inculpate și în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/27.1.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentele inculpate și, întrebate fiind, arată că sunt de acord a fi asistate de avocat din oficiu.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentelor inculpate, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 04 decembrie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Menționează că temeiurile inițiale ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu mai impun menținerea inculpatelor în stare de arest.
Solicită a se avea în vedere vârsta fragedă, de numai 16 ani, pe care inculpata, o avea la momentul comiterii faptei, precum și faptul că regretă cele întâmplate.
Arată că și inculpata, regretă comitere faptei.
Consideră că inculpatele pot fi cercetate în stare de libertate, dat fiind că durata arestului preventiv a depășit un termen rezonabil, acestea aflându-se în stare de arest de 1 an și 7 luni.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpatelor în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate.
Apreciază că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în raport de natura infracțiunii pentru care inculpatele sunt cercetate, modalitatea de săvârșirea acesteia, precum și față de urmările produse.
Solicită a se avea în vedere forma continuată a infracțiunilor comise și împrejurarea că anterior inculpatele au fost cercetate pentru fapte de același gen.
Precizează că inculpata a mai fost anterior condamnată pentru același gen de fapte iar inculpata a fost internată într-un centru de reeducare, apreciază că pedepsele primite nu și-au atins scopul, inculpatele perseverând pe calea infracțională.
Consideră că există pericolul ca inculpatele în libertate fiind să-și reia activitatea infracțională.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, arată că era un copil și nu a conștientizat gravitatea faptelor comise. Solicită a fi cercetată în stare de libertate pentru a avea grijă de frații săi mai mici.
Precizează că a abandonat școală după numai 3 clase pentru a-și îngrijii frații.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, solicită a fi judecată în libertate. Menționează că trăia din ajutorul social și că a absolvit numai 8 clase.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată că prin încheierea de ședință din data de 04 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, s-a dispus, în temeiul art. 3002și art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpatelor și.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că, în cauză, există suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatele au săvârșit faptele penale pentru care au fost trimise în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că au fost comise, amploarea pe care o cunosc în prezent activitățile ilicite legate de traficul de droguri și rezonanța socială negativă a acestora, precum și circumstanțele personale ale inculpatelor care, au mai fost implicate în astfel de activități, inc. fiind condamnată la o pedeapsă privativă de libertate de 1 an cu suspendarea condiționată a executării pedepsei iar față de inc. minoră dispunându-se măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea în libertate a acestora. Cu privire la inculpa s-a reținut că, prin ordonanța nr. 537/D/P/2007 din 06.02.2008 a - Serviciul Teritorial București, s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 alin. 1) lit.1din Codul d e procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative, amendă judiciară în cuantum de 300 lei, tot pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.
S-a reținut de Tribunal că, durata arestării nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive prin raportare la dispozițiile art. 5 alin. 3 din CEDO și criteriile și principiile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, amânările suferite de judecare cauzei fiind datorate necesității administrării probatoriului, cu respectarea principiului nemijlocirii care guvernează faza judecății, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 289 din Codul d e procedură penală.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpatele și, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat în motivarea orală a recursurilor că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatelor nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, raportat la datele ce caracterizează persoana acestora și circumstanțele reale ale comiterii faptelor.
Astfel, cu privire la recurenta, s-a arătat că la data comiterii faptei era minoră, a recunoscut săvârșirea faptei pentru care este cercetată și a regretat comitere ei.
procesuală sinceră a fost invocată în cadrul motivelor de recurs și de către inculpata, aceasta a învederat faptul că a absolvit 8 clase, trăia din ajutorul de șomaj, și regretă comiterea faptei, iar lăsare sa în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de inculpate ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatele (care a împlinit vârsta majoratului în cursul cercetărilor) și au fost arestate preventiv la data de 19 iunie 2008, în temeiul dispozițiilor art. 143, art. 148 lit. f) din Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr- și, ulterior, trimise în judecată, prin rechizitoriul nr. 394/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 99 și urm. din Codul penal și a infracțiunii d deținere,fără drept, de droguri mare risc în vederea consumului, prevăzută de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 99 și urm. din Codul penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal constând în aceea că, în datele de 04.04.2008 și 11.04.2009, inc. a vândut 5 doze de heroină colaboratorului cu nume de cod "G " și investigatorului sub acoperire pentru suma totală de 100 lei iar în data de 18.06.2008 au fost găsite în locuința folosită exclusiv de inculpată, 5 punguțe cu droguri și 75 doze de heroină, destinate vânzării, 4 seringi, 2 capace de seringă și două folii, pe care s-a pus în evidență heroină; în datele de 22.03.2008, 03.04.2008 și 09.04.2008 inc. vândut 6 doze de heroină colaboratorului cu nume de cod "G " și investigatorului sub acoperire pentru suma totală de 130 lei, iar în data de 27.08.2008 a fost depistată în loc public de organele de poliție, în timp ce deținea asupra sa o de heroină.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea apreciază, astfel cum a constatat și Tribunalul, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatelor, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 alin. 1 și art. 681Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatele au comis faptele pentru care sunt cercetate, relevante în acest sens fiind procesul - verbal de supraveghere operativă întocmit de organele de poliție, procesele - verbale de redare a declarațiilor investigatorului sub acoperire și colaboratorului cu nume de cod "G ", procesul verbal de percheziție domiciliară din data de 18.06.2008 și declarația martorului asistent, procesele verbale de vizionare, procesele verbale de transcriere, concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică, procesul verbal de depistare a inc., declarațiile martorilor asistenți, G, dovada seria D nr. -, declarațiile martorilor, G și, declarațiile inculpatelor.
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunile ce formează obiectul cercetării penale fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatelor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatelor, frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune și urmările nefaste pe care le produce asupra sănătății publice, puternica rezonanță socială negativă pe care acțiunile ilicite legate de traficul de stupefiante o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, amploarea activității desfășurate și cantitatea mare de droguri traficate, precum și datele ce caracterizează persoana recurentelor - care au un nivel mediu de școlarizare, nu au ocupație și loc de muncă, "perseverența" în comiterea acestor fapte pentru care au mai fost condamnate anterior - demonstrează pericolul concret pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpatelor, existând suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, puse în libertate, acestea ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii mijloacelor materiale necesare întreținerii.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la aceștia aplicarea art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, cu majoritate, apreciază recursurile declarate de inculpate ca fiind nefondate, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, le va respinge ca atare.
Față de faptul că recurentele - inculpate sunt cele care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 și alin. 4 Cod procedură penală, le va obliga pe acestea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară:
În temeiul dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele și împotriva încheierii de ședință din data de 04.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2 și 4 Cod procedură penală, obligă pe fiecare recurentă - inculpată la plata sumei de câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei reprezentând onorariu apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.01.2010.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Dact.: jud.
2 ex./06.01.2010
- Secția II-a penală:
Cu opinia separată a d-lui judecător - Președintele Completului, în sensul admiterii recursurilor.
Apreciem că în cauză s-a depășit durata rezonabilă a termenului de judecată având în vedere că inculpatele sunt arestate din data de 19.06.2008 iar dosarul nu este de o complexitate deosebită.
Nu poate fi imputabilă inculpatelor desființarea hotărârii inițiale și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Leontina Cișmașiu, Florentina Dragomir
