Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1549/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2438/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1549
Ședința publică de 26 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu,
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, arată că recursul vizează încheierea de ședință din 7 octombrie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, pe care o consideră netemeinică.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive,cu punerea în libertate a inculpatului, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate a recurentului.În continuare mai arată că judecarea inculpatului în stare de libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal în continuare, iar până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, acesta se bucură de prezumția de nevinovăție. În încheiere mai solicită a se avea în vedere și faptul că cel pe care îl apără a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă, iar prejudiciul a fost recuperat.
Pentru motivele expuse mai sus solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, arată că elementele avute în vedere de instanța de fond la momentul la care a menținut starea de arest preventiv au fost corect reținute. Astfel, s-a analizat natura infracțiunii comise, numărul de acte materiale,modul similar de operare, precum și faptul că inculpatul este recidivist.
Toate aceste elemente subzistă și în prezent și fac ca lăsarea în libertate a recurentului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului din oficiu.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin încheierea din 7.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - secția a II-a penală, între altele, a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului și a respins cererea acestuia de înlocuire a acestei măsuri.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că sunt satisfăcute exigențele art.160 alin.3 Cod procedură penală în sensul că se mențin temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive, iar pe de altă parte durata prevenției, până în acest moment nu are un caracter nerezonabil.
Deasemenea, tribunalul a mai reținut că privarea de libertate a inculpatului în continuare apare justificată și din rațiune ce țin de necesitatea asigurării celerității procesului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie în sensul că în mod greșit s-a apreciat că punerea sa în libertate ar constitui un pericol pentru ordinea publică neexistând nicio probă în acest sens, cu atât mai mult cu cât a avut o poziție procesuală sinceră și cooperantă.
Examinând încheierea recurată din perspectiva criticilor formulate, cât și din oficiu (art.3856alin.3 Cod procedură penală), Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care succed:
1. Față de inculpat s-a luat, la 11.06.2009 măsura arestării preventive întemeiat pe dispozițiile art.143, art.1491și art.148 lit.d și f Cod procedură penală.
În acord cu instanța de fond, Curtea constată nu numai că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat, dar ele subzistă, în continuare și impun menținerea acestei măsuri privative de libertate. Astfel:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni continuate (7 acte infracționale) de furt calificat în stare de recidivă, iar din probatoriul care susține atuul de inculpare rezultă, mai mult decât indicii temeinice, de natură a justifica presupunerea că inculpatul a comis infracțiunea. Cu alte cuvinte este realizată condiția generală prevăzută de art.143 Cod procedură penală.
În ceea ce privește pericolul ce-l constituie punerea în libertate a inculpatului, această stare se deduce din natura și modul continuat de comitere a actelor infracționale și din antecedentele penale (rezultate din comiterea unor infracțiuni de același fel), aspecte care pun în relevanță incorigibilitatea inculpatului cât și potențialul criminogen sporit al acestuia, îndreptățind temerea că ar relua același gen de activitate infracțională, ceea ce constituie un risc pentru comunitate și implicit un pericol pentru ordinea publică.
Concluzionând, rezultă că subzistă în continuare temeiurile care au determinat, inițial, arestarea preventivă.
2. Sub aspectul legalității, Curtea constată că măsura preventivă a fost luată cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale referitoare la libertatea persoanei.
3. Deasemenea, se constată că împrejurările invocate de recurent, respectiv atitudinea sa cooperantă sinceră, nu are semnificație substanțială în raport cu obiectul prezentei cauzei, putând fi, eventual, valorificată în cadrul individualizării pedepsei.
Așa fiind, Curtea apreciază că încheierea atacată este temeinică și legală și în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 7.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. AL 2 ex./23.11.09
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu
