Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1575/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr.10373/2/2009
2574/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1575/
Ședința publică din 09 noiembrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 3: Damian Dolache
GREFIER - ---
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 26.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/06.11.2009, depusă la dosarul cauzei (fila 6).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea disp. art. 38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului în temeiul disp. art. 38515pct. 2 lit. d din Codul d e procedură penală, casarea încheierii atacate și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Învederează că inculpatul nu se consideră vinovat de săvârșirea faptelor, susținând că s-a aflat în legitimă apărare, fiind provocat de părțile vătămate.
Apreciază că nu sunt îndeplinite disp. art. 148 lit. f teza a II a din Codul d e procedură penală, neexistând probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, mai mult, la dosar au fost administrate aproape toate probele, astfel că acesta nu poate influența bunul mers al procesului penal, prin încercarea de a zădărnicii aflarea adevărului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat i men inerea încheierii instan ei de fond ca fiind temeinică i legală.
Precizează că la dosarul cauzei există suficiente probe și indicii temeinice cu privire la comiterea faptelor, respectiv declarațiile părților vătămate din faza de urmărire penală și din fața instanței de judecată, declarațiile martorilor, vinovăția acestuia reieșind și din convorbirea pe care a purtat-o la Serviciul 112, în care relata că "nu-i rămâne altceva de făcut decât să se comporte violent cu familia lui ".
Consideră că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică în sensul prevăzut de art. 148 lit. f teza a II-a Cod de procedură penală, acesta aducând atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de lege, și anume dreptul la viață.
Recurentul - inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3 din Codul d e procedură penală, susține că a fost agresat primul de părțile vătămate, atât el, cât și soția sa, însă a sunat la poliție, pentru a putea fi aplanat conflictul, dar la momentul când aceasta a venit la fața locului nu a făcut nicio constatare. Arată că lasă soluția la aprecierea instanței de judecată.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 26.10.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în temeiul art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, reținând că acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i - 176 lit. b Cod penal; vătămare corporală prev. de art. 181 Cod penal, lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal (două fapte) și violare de domiciliu prev. de art. 192 Cod penal; cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și a art. 75 lit. c Cod penal; constând în aceea că la data de 21.12.2008, pe str. -, sector 5, avut loc un conflict între, și pe de o parte și familia lui. În cursul acestui conflict și soția sa au fost loviți cu un corp tăietor înțepător și corpuri dure, iar, și au fost loviți cu corpuri dure contondente.
Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, existând la dosarul cauzei probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, în acest sens reținând: procese - verbale de cercetare la fața locului și planșe foto: procese - verbale de consemnare a actelor premergătoare; rapoarte de expertiză medico - legală; rapoarte de constatare tehnico - științifică; procese - verbale de recunoaștere din planșe foto; declarațiile martorilor; declarațiile inculpaților și învinuiților; raport medico - legal de expertiză psihiatrică, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică fiind de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal în ceea ce privește aflarea adevărului, având în vedere totodată și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor penale.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă atât din natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de comitere a acesteia, limitele reale ale săvârșirii acesteia, dar și faptul că inculpatul este recidivist, acesta fiind condamnat anterior pentru infracțiunea de furt calificat, tribunalul a apreciat că sunt incidente și în continuare dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală pericolul social concret fiind evident în contextul mai sus reținut precum și în ceea ce privește securitatea relațiilor sociale vădit periclitate prin comiterea infracțiunii.
Tribunalul a apreciat că infracțiunile pentru care a fost cercetat inculpatul, pentru care s-a dispus arestarea preventivă a acestuia și pentru care a fost trimis în judecată, prin rechizitoriu, prin gravitatea deosebită și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive fiind satisfăcute astfel și prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c și paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ().
Tribunalul a apreciat că perioada de arestare preventivă inculpatului nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 5 paragraful 3 din și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul menținerii stării de arest preventiv.
Inculpatul susține că s-a aflat în legitimă apărare când a lovit victimele, fiind provocat de acestea în împrejurările ivirii unui scandal public, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În cauză probele au fost administrate aproape în totalitate și nu există nicio dovadă în sensul că inculpatul ar împiedica buna desfășurare procesului penal ori că ar zădărnici aflarea adevărului.
Curtea, examinând potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală recursul inculpatului constată că acesta nu este întemeiat.
În primul rând este de observat că în susținerea recursului inculpatul invocă chestiuni ce țin de stabilirea vinovăției și a existenței infracțiunilor în modalitatea în care a fost sesizată instanța, respectiv nevinovăția, legitima apărare, starea de apărare, dar nu are în vedere obiectul cauzei de față ce este circumscris doar verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Cu privire la această verificare se constată că prima instanță a avut în vedere nu doar existența cerințelor legale prev. de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, ci și mijloacele de probă administrate în cauză și din care reiese că inculpatul a participat la comiterea infracțiunilor pentru care fost trimis în judecată, instanța menționând în încheiere aceste mijloace de probă.
Infracțiunile reținute prin natura lor sunt fapte de violență, îndreptate împotriva vieții, acestea prezintă un grad sporit de pericol social, nu doar prin circumstanțele comiterii, dar și prin urmările produse asupra victimelor.
Inculpatul, așa cum este reținut în cauză, a antrenat în activitatea infracțională și un minor, motiv pentru care s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 75 lit. c Cod penal, care însă sporește periculozitatea faptei, dar și a inculpatului.
Instanța a stabilit corect că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, starea de temere ivită în rândul comunității nedispărând, aspect de care s-a ținut seama la menținerea măsurii.
Această măsură contribuie și la realizarea cerințelor art. 136 Cod procedură penală în sensul asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, iar faptul că probele sunt administrate în cea mai mare parte, nu constituie un motiv suficient pentru revocarea măsurii, câtă vreme cerințele art. 143 și art.148 lit. f Cod procedură penală sunt regăsite.
Așa fiind, potrivit art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală. Urmează a face aplicarea art. 69 din Legea nr. 51/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 26.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu se decontează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
---
Red.
Dact./12.11.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Vasile Băjan, Damian Dolache
