Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1603/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2491/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 1603/
Ședința publică de la 03 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Gradinaru
JUDECĂTOR 3: Niculina Alexandru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva încheierii de ședință din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat G în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/29.10.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 12 octombrie 2009, prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului, apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Arată că inculpatul a fost cercetat pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, constând în aceea că a deposedat, prin violență, de un telefon mobil partea vătămată.
Menționează că inițial inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 5 ani închisoare, în recurs instanța apreciind că materialul probator administrat în cauză a fost insuficient, motiv pentru care a trimis cauza spre rejudecare, în vederea administrării probatoriului și stabilirii cu exactitate a adevărului.
În ceea ce privește încheierea de ședință din 12 octombrie 2009, consideră că inculpatul trebuie să se bucure de prezumția de nevinovăție.
Apreciază că nu sunt întrunite cumulativ cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv cea referitoare la împrejurarea că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Consideră că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate cel puțin până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale nu este un criteriu pentru ca recursul inculpatului să fie respins.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că din probatoriul administrat până în acest moment procesual, respectiv declarațiile părții vătămate coroborate cu cele ale martorului și recunoașterea inculpatului de către partea vătămată, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta ce i s-a reținut în sarcină.
În raport de modalitatea de comitere și de faptul că în aceeași perioadă a mai săvârșit o faptă de aceeași natură, pentru care a fost deja condamnat definitiv de Judecătoria sectorului 6, consideră că sunt circumstanțe care conduc la ideea că inculpatul lăsat în libertate și-ar relua activitatea infracțională.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de adăugat în legătură cu starea de arest, că în mod greșit i s-a reținut că este recidivist. Menționează că îi va acționa în judecată pe cei care i-au reținut prev.art.37 lit.a Cod penal. Arată că nu îl mai interesează nimic pentru că este condamnat definitiv la o pedeapsă de 8 ani închisoare
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, în baza art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului G.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că luarea măsurii preventive față de inculpat este legală și temeinică și că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
A reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal, constând în aceea că în ziua de 8.03.2008, în jurul orei 14.30, în timp ce se afla pe Calea,
vis-a-vis de Gara de Nord, a deposedat-o pe partea vătămată de telefonul mobil, smulgându-i-l acesteia din mână în timp ce se vorbea la telefon, ținându-l la.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând judecarea în stare de libertate, deoarece nu se justifică aprecierea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii se mențin, nici în ceea ce privește probele care să contureze vinovăția sa și nici sub aspectul pericolului pentru ordinea publică.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către apărătorii inculpatului dar și din oficiu, în condițiile art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 3002alin. 3 din Codul d e procedură penală, iar menținerea duratei arestării preventive a inculpatului se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia.
În mod corect instanța a constatat că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a comis faptele pentru care este cercetat și anume pentru tâlhărie, constând în aceea că a deposedat partea vătămată de un telefon mobil, ca urmare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 coroborat cu art. 681Cod procedură penală.
Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru respectiva infracțiune este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunii presupus comise de inculpat, modalitatea concretă în care acesta a acționat, împrejurările concrete de comitere a faptei, urmarea produsă, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului care nu este la prima încălcare a legii penale, aspect care denotă o periculozitate și perseverență infracțională și care impun și justifică o reacție fermă din partea autorităților statului. Toate acestea justifică aprecierea că judecarea inculpatului în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform
art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii de ședință din 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul
nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./5.11.2009
16 2009
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Gradinaru, Niculina Alexandru
