Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1605/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2028/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1605/
Ședința publică de la 03 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Gradinaru
JUDECĂTOR 3: Niculina Alexandru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.714/10.04.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B și a deciziei penale nr.477A/03.08.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/3.11.2009, lipsind intimata parte vătămată.
Procedura de citare este legală îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, ia act de susținerile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că recurentul a formulat recurs împotriva deciziei penale nr.477A/03.08.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, întemeiat pe prev.art.385/9 pct.14 Cod procedură penală, apreciind că pedeapsa ce i s-a aplicat este prea mare.
Solicită admiterea recursului și rejudecând a se dispune redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului.
Consideră că instanța nu a avut în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei atitudinea sinceră de recunoaștere și regret, a inculpatului, precum și faptul că a colaborat cu organele de cercetare penală pentru aflarea adevărului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Consideră pedeapsa aplicată ca fiind corect individualizată în raport de modalitatea concretă de comitere a faptei, de urmările produse, precum și de faptul că infracțiunea a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie.
Arată că atitudinea sinceră a inculpatului a fost avută în vedere de instanță în stabilirea cuantumului pedepsei, pe care o apreciază ca fiind temeinică și legală.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă comiterea faptei și consideră că pedeapsa de 8 ani și 3 luni este prea mare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.714/10.04.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, in dosarul nr-, s-a dispus, in baza art. art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 2 lit. a pen. cu aplic. art. 75 lit. c) pen. art. 37 lit. a pen. art. 74 alin. 1 lit. c) pen. art. 76 alin. 1 lit. b) pen. și art. 80. pen. condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 86. pen. rap. la art. 83.Cod Penal a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1971/25.09.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 B, definitivă la data de 12.02.2008 prin nerecurarea deciziei penale nr. 63/01.02.2008 a Tribunalului București Secția a-I-a Penală, pe care o adaugă la pedeapsa aplicată anterior prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.
În baza art. 71.pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b pen.
În baza art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată mai sus inculpatului prevenția de la data de 02.02.2007 la data de 18.02.2007 și de la data de 27.02.2007 la data de 07.06.2007 (în baza sentinței penală nr. 1971/25.09.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 B) și durata reținerii și a arestării preventive din prezenta cauză de la data de 17.12.2008 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 2 lit. a pen. cu aplic. art. 99 alin. 3. pen. art. 74 alin. 1 lit. a, c) pen. art. 76 alin. 1 lit. c) pen. și art. 80. pen. a condamnat pe inculpatul minor, la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 110 pen. rap. la art. 861Cod penal a suspendat executarea pedepsei închisorii, sub supraveghere, pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare stabilit conform art. 862Cod penal.
În conformitate cu art. 863alin.1 pen. inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;
d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Datele prevăzute la literele b), c), d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art. 863alin. 3.pen. a impus inculpatului următoarele obligații:
a) să desfășoare activități organizate de Serviciul de Probațiune, respectiv urmarea unor programe efectuate de această instituție stabilite în funcție de persoana inculpatului.
d) să nu intre în legătură cu inculpatul și cu numiții și.
Supravegherea măsurilor și executarea obligațiilor stabilite prin prezenta sentință penală se vor efectua de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art. 359.C.P.P. rap. la art. 110 pen. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864Cod penal, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor stabilite prin prezenta sentință.
În baza art. 88 Cod penal a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore în prezenta cauză în data de 17.12.2008.
În baza art. 14.C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. a luat act că partea vătămată, domiciliată în -,. 16,. 2,. 2,. 31, sector 4, personal și asistată de ocrotitor legal, domiciliată în -,. 16,. 2,. 2,. 31, sector 4, nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata a câte 700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond reține următoarele:
În noaptea de 23.11.2008 în jurul orelor 04.00 partea vătămată se întorcea de la o petrecere fiind însoțită de către martorele și. La un moment dat ajunse în zona unui parc situat în zona str. -, partea vătămată a intrat în acel parc să vorbească la telefon, martorele întorcându-se cu spatele și așteptând-o pe partea vătămată la o distanță. După foarte scurt timp cele două martore au auzit-o pe partea vătămată țipând și când s-au întors au văzut mai mulți tineri care fugeau în direcții diferite. Martorele au încercat să îi urmărească pe aceștia însă nu au reușit să îi prindă și s-au întors la partea vătămată găsind-o pe aceasta cu fața lovită și plină de sânge. Martorele au mers împreună cu partea vătămată la spital și la poliție dând declarații cu privire la cele întâmplate. De la partea vătămată martorele au aflat că acesteia i-a fost sustras telefonul mobil de către doi băieți, dintre care unul i-a smuls din mână telefonul și celălalt a lovit-o cu pumnul în față în momentul când a țipat să i se dea telefonul înapoi. Partea vătămată a fost examinată și de către un medic legist, din raportul de expertiză medico-legală nr. A 1/13657/2008 rezultând că aceasta a necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru leziuni ce s-au putut prin lovire cu corp dur în data de 23.11.2008.
În urma investigațiilor au fost identificați inculpații, și numiții și.
Din declarațiile martorului rezultă că acesta se afla împreună cu inculpații și cu numitul în acea noapte în zona unui parc de pe str. - și că la un moment dat au văzut o fată care vorbea la telefon în parc. Inculpații și le-au spus să rămână pe loc că ei se duc să vorbească cu acea fată, martorul realizând că cei doi se duc să sustragă telefonul acelei fete. La un moment dat martorul a auzit-o pe partea vătămată țipând și văzând că inculpații au luat-o la fugă, a fugit și el de la fața locului. Ulterior martorul s-a reîntâlnit cu cei doi inculpați și cu numitul, inculpații spunându-i că i-au furat telefonul acelei fete. De asemenea martorul a mai declarat că telefonul a rămas după cunoștințele sale la numitul și nu știe ce s-a mai întâmplat ulterior.
Audiat fiind în cursul procesului penal inculpatul a arătat că într-adevăr în acea noapte se afla împreună cu cei trei menționați mai sus pe str. - și că împreună cu inculpatul a avut ideea de a-i sustrage unei fete telefonul mobil. În acest sens inculpatul a declarat că a mers cu inculpatul la acea fată și i-au cerut un foc, aceasta spunându-le că nu are. În momentul următoare inculpatul a smuls părții vătămate telefonul mobil de la în timp ce aceasta vorbea și în momentul în care partea vătămată a țipat, inculpatul a lovit-o cu pumnul în față, după care cei doi au luat-o la fugă. Inculpatul a mai arătat că telefonul mobil a rămas la numitul, văzându-l ulterior la sora sa, aflând în acest sens că aceasta făcuse schimb de telefoane cu inculpatul.
Cu privire la acest din urmă aspect în declarațiile sale martora a arătat că a aflat că inculpatul are un telefon mobil de vânzare și în urma unei discuții cu acesta a făcut schimb de telefoane, urmând ca ulterior să îi dea și o diferență de 100 lei. Martora nu a mai apucat să îi dea acea sumă de bani inculpatului deoarece acesta a fost arestat. De la martora a fost recuperat de către organele de poliție telefonul mobil sustras și a fost restituit pe bază de dovadă părții vătămate.
În legătură cu susținerile inculpatului că nu a avut cunoștință că inculpatul o va lovi pe partea vătămată și că dacă ar fi știut acest lucru nu ar mai fi participat la faptă, instanța reține că acțiunea sa de smulgere a telefonului mobil din mâna părții vătămate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, aspectul învederat urmând să fie avut în vedere la individualizarea pedepselor pentru fiecare dintre cei doi inculpați.
Audiat în cursul procesului penal inculpatul a recunoscut faptul că împreună cu inculpatul au avut ideea de a sustrage telefonul părții vătămate și după ce inculpatul i-a smuls acesteia telefonul și partea vătămată a început să țipe, a lovit-o cu pumnul în față și amândoi au fugit. De asemenea inculpatul a recunoscut faptul că a schimbat acel telefon cu martora.
Ulterior cu ocazia recunoașterii din grup, partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul ca fiind persoana care a lovit-o în acea noapte după ce inculpatul i-a smuls din mână telefonul mobil.
În drept fapta inculpatului care, în stare de recidivă postcondamnatorie, în noaptea de 23.11.2008 în jurul orelor 04.00 într-un parc de pe str. -, i-a aplicat un pumn în față părții vătămate după ce coinculpatul minor (împrejurare de care inculpatul avea cunoștință fiind prieten bun cu acesta) îi smulsese acesteia din mână telefonul mobil pentru a-și asigura astfel scăparea și bunul însușit pe nedrept, întrunește obiectiv și subiectiv (inculpatul acționând cu vinovăție sub forma intenției directe) elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c si alin. 2 lit. b, c Cp cu aplic. art. 75 lit. c) pen. și art. 37 lit. a Cp.
Instanța a constatat că, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului, prezenta infracțiune a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie. Astfel, prin sentința penală nr. 1971/25.09.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 B, definitivă la data de 12.02.2008 prin nerecurarea deciziei penale nr. 63/01.02.2008 a Tribunalului București Secția a-I-a Penală, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 3 luni, fiind suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani și 3 luni. Prezenta faptă a fost săvârșită în termenul de încercare astfel menționat mai sus, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 37 lit. a pen.
În procesul complex de individualizare a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72.Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, respectiv săvârșirea unei tâlhării împreună cu un coinculpat minor, raportat la împrejurările comiterii faptei, respectiv prin lovirea părții vătămate pentru a-și asigura bunul sustras în prealabil de către un coinculpat minor, natura și limitele pedepsei prevăzute de lege (de la 7 la 20 ani), persoana și conduita inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii, este recidivist, fiind sancționat pentru același gen de fapte anterior, aspect ce denotă perseverență infracțională, o periculozitate deosebită a acestuia și poate chiar un mod de a-și asigura existența. Nu în ultimul rând instanța a mai avut în vedere și faptul că deși inculpatul a fost arestat preventiv în cauza anterioară și eliberat la pronunțarea acesteia, nu a profitat de această încredere ce i s-a acordat și a continuat să săvârșească fapte de același gen, lucru ce determină o acțiune imediată din partea autoritățile statului și anume executarea unei pedepse în regim de detenție pentru ca funcțiile prev. de art. 52. pen. să-și atingă mai bine scopul față de acesta.
Conform art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni instanța apreciind că se impune în cauză cu prisosință aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
Instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante respectiv faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a colaborat cu organele de anchetă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelantul-inculpat, criticând-o sub aspectul netemeiniciei, arătând ca pedeapsa aplicata este prea mare si Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B,care a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și majorarea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 477/A din 03.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în baza art. 379 pct. 1) lit. b) C.P.P. s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr. 714/10.04.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr-.
In baza art. 379 pct. 2) lit. a) C.P.P. a admis apelul formulat de apelantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 împotriva sentinței penale nr. 714/10.04.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr-.
A desființat în parte sentința penală nr. 714/10.04.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr- și, rejudecând în fond:
In baza art. 211 alin. 1, 2 lit. b) și c) și alin. 21lit. a) Cp. cu aplic art. 75 alin. 1) lit. c), art. 74 alin. 1) lit. c) Cp. art. 37 alin. 1) lit. a) Cp. și art. 80 Cp. și art. 76 alin. 1) lit. b) Cp. a condamnat pe inculpatul la pedeapsa închisorii de 5 ani, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de tâlhărie.
In baza art. 71 Cp. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin, 1) lit. a) și b) teza a-II-a Cp. de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
In baza art. 864Cp. rap. la art. 83 Cp. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1971/25.09.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, definitivă la data de 12.02.2008 prin nerecurarea deciziei penale nr. 63/01.02.2008 a Tribunalului București - Secția I Penală, cumulează aritmetic pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute 8 ani și 3 luni închisoare.
In baza art. 71 Cp. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1) lit. a) și b) teza a-II-a Cp. de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
A dedus din pedeapsa rezultată în urma cumulului aritmetic, prevenția de la data de 02.02.2007 la data de 18.02.2007 și de la data de 27.02.2007 la data de 07.06.2007 (în baza sentinței penale nr. 1971/25.09.2007), și durata reținerii și arestării preventive din prezenta cauză, de la data de 17.12.2008 la 10.04.2009.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
In baza art. 383 alin.1rap.C.P.P. la art. 350.C.P.P. a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpat.
In baza art. 383 alin. 2) C.P.P. a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 11.04.2009 la zi.
In baza art. 192 alin. 2) C.P.P. a obligat pe apelantul-inculpat la plata a 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.
Tribunalul a apreciat că apelul Parchetului este întemeiat, din considerente referitoare la gradul concret de pericol social al faptei, persoana inculpatului care este recidivist, urmările socialmente periculoase ale faptei săvârșite.
S-a reținut din actele dosarului că pentru infracțiuni similare inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani si 3 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei dar in termenul de încercare a săvârșit fapta dedusa judecății in prezenta cauza, ignorând respectarea masurilor si obligațiilor impuse prin sentința anterioara de condamnare, ceea ce fac aplicabile dispozițiile art 86/4 rap. la art. 83.Cod Penal privind revocarea suspendării executării pedepsei.
Desigur că instanța de fond avea posibilitatea ca făcând concursul intre cauzele de agravare a pedepsei si cele de atenuare a pedepsei sa coboare sub minimul special pedeapsa aplicata, dar nu in așa mare măsura pentru ca simpla conduita cooperanta a inculpatului, sinceritatea acestuia pe parcursul soluționării cauzei, nu sunt elemente suficiente care sa justifice ignorarea circumstanțelor agravante si a stării de recidiva in care a fost săvârșită fapta.
Pentru considerentele avute în vedere la admiterea apelului parchetului s-a respins ca neîntemeiat apelul inculpatului.
Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a declarat recurs inculpatul fără a-l motiva în scris conform art. 385/10 alin.2 pr. pen. dar a susținut oral, în ziua judecății, că pedeapsa de 8 ani și 3 luni închisoare aplicată de Tribunalul București este excesiv de aspră în raport cu gravitatea faptei comise și cu atitudinea sinceră pe care a avut-o pe parcursul procesului penal.
Drept urmare, cauza va fi examinată în conformitate cu dispozițiile art.385/10 alin.(2)/1 rap. la art. 385/9 alin. (3) pr. pen. constatând că motivul invocat de recurent este prevăzut de art.385/9 alin. (1) pct. 14. pr. pen. și face parte din cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că ituația de fapt ca și vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată au fost corect reținute de către instanța de fond ca și de instanța de apel pe baza mijloacelor de probă legal administrate și judicios analizate.
În drept, fapta inculpatului constând în aceea că în noaptea de 23.11.2008 în jurul orelor 04.00 într-un parc de pe str. -, i-a aplicat un pumn în față părții vătămate după ce coinculpatul minor îi smulsese acesteia din mână telefonul mobil pentru a-și asigura astfel scăparea și bunul însușit pe nedrept, a fost în mod corect încadrată în dispozițiile art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c si alin. 2 lit. b, c Cp cu aplic. art. 75 lit. c) pen. și art. 37 lit. a Cp.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului recurent, Curtea constată că majorarea cuantumul acesteia de către instanța de apel este pe deplin justificată și nu se poate aprecia, raportat la criteriile generale prevăzute de art.72 cod penal, că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului - sub minimul special prevăzut de lege ca efect al reținerii în favoarea acestuia a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit.c cod penal - este excesiv de aspră.
Fapta comisă de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, dedus din împrejurările și modalitatea în care acesta a acționat ca și urmările produse - pe timp de noapte, împreună cu un minor, într-un loc public, prin exercitarea de acte de violență asupra părții vătămate (în vârstă de 15 ani) ce au produs leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 7-8 zile de îngrijiri medicale - inculpatul este recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit.a cod penal, fapta fiind comisă în termenul de încercare stabilit printr-o hotărâre definitivă de condamnare anterioară pentru fapte similare, aspecte care determină instanța de recurs să aprecieze că atingerea scopului educativ prevăzut de art. 52 cod penal ca și descurajarea altor persoane să încalce exigențele legii penale nu ar putea fi realizate prin reducerea cuantumului pedepsei, astfel cum solicită inculpatul recurent.
Atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal, invocată de inculpat în susținerea recursului, a fost avută în vedere și de către instanța de apel, care a menținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c cod penal și i-a aplicat o pedeapsă sub limita minimă specială cu toate că, potrivit art.80 cod penal, acest efect nu era obligatoriu întrucât circumstanța atenuantă a intrat în concurs cu cauzele de agravare a răspunderii penale.
Pedeapsa finală de 8 ani și 3 luni pe care inculpatul o are de executat este consecința aplicării art. 86/4 cod penal în sensul revocării suspendării executării pedepsei de 3 ani și 3 luni aplicată în baza art. 211 alin.1,2 lit. b,c și alin.2/1 lit.a cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 și 75 lit.c cod penal prin sentința penală nr. 1971/25.09.2007 a Judecătoriei sectorului 4 B, definitivă prin decizia penală nr. 63/01.02.2008 a Tribunalului București - Secția I Penală.
Pentru toate considerentele expuse mai sus și având în vedere că nu se constată existența niciunui alt caz de casare ce poate fi luat în considerare din oficiu conform art. 385/9 alin. 3. pr. pen. Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
În baza art. 385/17 alin. 4. pr. pen. se va deduce reținerea și arestarea preventivă de la 17.12.2008, la zi, în prezenta cauză, respectiv de la 2.02.2007, la 18.02.2007 și de la 27.02.2007 la 7.06.2007 (în baza sentinței penale nr. 1971/25.09.2007 a Judecătoriei sectorului 4 B)
Conform art. 192 alin.2 pr. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care se include și plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 714/10.04.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B și a deciziei penale nr. 477A/03.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-, ca nefondat.
În baza art. 38516alin. 2 Cod procedură penală deduce reținerea și arestarea preventivă de la 17.12.2008, la zi, în prezenta cauză, respectiv de la 2.02.2007, la 18.02.2007 și de la 27.02.2007 la 7.06.2007.
Obligă recurentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei, onorariul avocatului din oficiu, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-25.11.2009
16 2009
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Gradinaru, Niculina Alexandru
