Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 161/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 161/R/2009
Ședința publică din 2 aprilie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 20.07.1966, fiul lui și, deținut în prezent în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.3002combinat cu art.160 Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr. 453 din 01.04.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat și traducătorul autorizat de limba germană.
Ministerul Public a fost reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Avocatul inculpatului recurent depune la dosar decizia penală nr. 474/R/2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent, susține recursul, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Arată că inculpatul este arestat de o perioadă mare de timp, a fost audiat, s-au audiat și martori în cauză și lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate. Arată că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, față de infracțiunea ce i se reține în sarcină.
Inculpatul recurent, prin translator, având ultimul cuvânt solicită să fie pus în libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 24 februarie 2009, Tribunalul Bihor a dispus, printre altele, respingerea cererii privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara, iar în baza art.300/2 -combinat cu art. 160/b Cod de procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, născut la 20.07.1966 în Germania, fiul lui și, în prezent deținut in Arestul J B, măsură luata prin încheierea nr. 28 din 13 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, in baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventiva nr.37/2008 de către aceeași instanța.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Bihor a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive inculpatului se mențin, acesta fiind trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, iar pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani.
Instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării lui în libertate, motiv pentru care, văzând disp.art.300/2 combinat cu art.160/ C.P.P. și prev.art.23 al.4/2 din Constituția României și disp.art.5 paragraful I lit.c din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului. A respins cererea privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate.
În susținea motivelor de recurs, inculpatul recurent a arătat, prin apărătorul ales, că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Verificând încheierea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs declarate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, raportat la art.385/9 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca atare.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.160/b Cod procedură penală, Tribunalul Bihora menținut măsura arestării preventive a inculpatului, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Analizând temeiul care a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, instanța de recurs constată că, în mod corect, Tribunalul Bihora apreciat că în cauză au fost îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. "f" Cod de procedură penală, având în vedere că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol dedus din gravitatea faptei, împrejurările și modul săvârșirii infracțiunii precum și sentimentul de insecuritate generat de faptă în comunitate.
În ceea ce privește pericolul social concret al faptei, acesta se menține prin sentimentul de insecuritate pe care comiterea unei astfel de fapte grave îl generează în rândul societății.
Astfel fiind, măsura arestării preventive fiind legal luată de către instanța de fond, în baza art.385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, menținând în totul încheierea atacată.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza articolului 38515punctul 1 litera "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, născut la 20.07.1966, fiul lui și, împotriva încheierii penale din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - MT./08.04.2009.
Judec. fond -
2 ex./ 08.04.2009,
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Munteanu Traian, Soane Laura
