Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 164/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 164/
Ședința publică de la 04 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Valentin Iancu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, in baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul
Procedura este legal îndeplinită, părtile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că, cercetarea judecătorească în cauză este aproape finalizată, inculpatul este arestat de 13 luni de zile, iar din probele administrate in cauză până în prezent la instanță, rezultă o altă situație decât cea reținută prin actul de inculpare, sens in care solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea in principal, iar in subsidiar, cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Consideră că, măsura tinde să capete caracterul unui început de executare a pedepsei, ceea ce contravine practicii CEDO, măsura arestării a depășit cu mult termenul rezonabil, iar impactul social al faptei este diminuat prin scurgerea unei perioade lungi de timp. Din probele dosarului, rezultă că a existat un singur cuțit, care a fost tot timpul în posesia lui, iar decesul victimei s-a datorat unei singure lovituri de cuțit. Din cei trei inculpați care au fost trimiși în judecată, unul dintre ei, fratele inculpatului, respectiv, a fost pus in libertate, soluție menținută de Curtea de Apel in recurs și nu a perturbat cu nimic bunul mers al procesului penal. Solicită a se avea in vedere amplul referat de evaluare al inculpatului și să se dispună inlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat si menținerea dispozițiilor încheierii Tribunalului Constanța, care este legală și temeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestuia subzistă și in prezent. Apreciază că, încheierea nu poate fi cenzurată prin prisma circumstanțelor personale ale inculpatului și faptul că, toate criticile aduse încheierii instanței de fond, nu sunt fondate.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt arată că el nici nu a atins cuțitul, nici nu a știut că are cuțit asupra lui. Solicită judecarea sa in stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 1 aprilie 2008, Tribunalul Constanța, în baza art.300/2 pr.pen. în referire la art.160 ind. b) al. 3 pr.pen. a menținut măsura arestării preventive față de inculpații-fiul lui și, născut la data de 17.03.1983, deținut în Penitenciarul Poarta Albă,și- fiul lui și, născut la data de 22.04.1973, deținut în Penitenciarul Poarta Albă.
În baza art.139 al.1 pr.penală a respins ca nefondate cererile formulate de inculpații și prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit sub nr.330/P/2007 din 24.04.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța -secția de urmărire penală s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev.de art.174 rap. la art.175 lit.i) pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev.de art.174 rap.la art.-175 lit.i) pen.și pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și de violare de domiciliu prev.de art.174 rap.la art.175 lit.i) pen.și de art.192 al.1,2 pen.ambele cu aplic.art.33 lit.a)pen.
Măsura arestării preventive s-a dispus față de inculpații,și prin încheierea de ședință nr.27/26.02.2007 a Tribunalului Constanța (dosar nr- ).
a) Potrivit art.300 ind.2c.pr.pen.în referire la art.160 ind.b) al.3 pr.pen.când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,menține prin încheiere motivată arestarea preventivă.
În prezent deși cercetarea judecătorească se află în stadiu avansat de finalizare,și a trecut o perioadă de timp apreciabilă de la data luării măsurii preventive, se constată că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă față de inculpații și subzistă,și se impune în continuare privarea de libertate acestor inculpați.
Se reține că la dosar continuă să existe indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 al.1 pr.pen. în referire la art.68 ind.1 pr.pen. în referire la art.5 pct.1 lit.c) CEDO. ale comiterii infracțiunii de omor calificat privind victima
Justificarea menținerii măsurii arestării preventive presupune existența unor probe sau indicii temeinice că s-ar fi săvârșit o infracțiune,iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că faptele careimplică bănuielinu trebuie să prezinte același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și cu atât mai puțin cu cele care presupun condamnarea.
Rămâne incident și în acest moment procesual cazul de arestare preventivă prevăzut de art-148 al.1 lit.f) pr.pen.și anume pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de omor calificat este exclusiv închisoarea mai mare de patru ani (conform art.136 al.6 pr.pen.) și la dosar sunt în continuare probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților și ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, măsura arestării preventive fiind legitimă prin amenințarea directă a ordinii publice.astfel că cele două condiții prevăzute de acest text de lege sunt întrunite cumulativ,
Acest pericol potențial continuă să fie exprimat de natura și gravitatea deosebită a faptei comise asupra victimei,vizând suprimarea vieții acestuia,valoare supremă,urmările iremediabile cauzate,împrejurările concrete în care s-ar fi acționat,(pe timp de noapte,la ore târzii,într-un loc public,prin folosirea unui cuțit cu anumite dimensiuni și caracteristici,leziunile cauzate victimei care au condus la deces,),rezonanța socială negativă a faptei, starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul societății generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unei infracțiuni de o gravitate deosebită,ce a condus la moartea unei persoane foarte tinere, sunt cercetate și judecate în stare de libertate și că s-ar minimaliza în acest fel însemnătatea cercetărilor întreprinse.
Totodată, este necesară și apărarea ordinii publice,a drepturilor și libertăților cetățenilor,desfășurarea în bune condiții a procesului penal,prin respectarea scopului pentru care s-a dispus această măsură de excepție astfel cum este prevăzut de art.136 al.1 pr.pen.protejarea unui interes public având o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării cauzei cu inculpații în stare de libertate.
De altfel,detenția preventivă reprezintă o excepție de la prezumția de nevinovăție,acceptată de textul art.6 par.2
Se impune astfel în continuare restricționarea dreptului fundamental la libertate,astfel că se va menține măsura de excepție a arestării preventive față de fiecare dintre inculpații și,neexistând motive de revocare.
b) - În legătură cu cererea formulată de către inculpații și de,prin apărător, întemeiată în mod expres pe dispozițiile art.139 al.1 pr.pen.,prin care s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea,se constată că această cerere este nefondată astfel că urmează a fi respinsă.
Conform art.139 al.1 pr.pen. măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Este adevărat că a trecut o perioadă apreciabilă ca întindere de la momentul luării măsurii de excepție a arestării preventive,și s-.a administrat un material probator considerabil ca întindere,inclusiv o nouă expertiză medico-legală întocmită de către INML " Minovici"B,dar se constată că nu au intervenit schimbări ale temeiurilor inițiale,sau alte elemente noi care să justifice o înlocuire a stării de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. în condițiile art.145 pr.pen.pentru realizarea scopului prevăzut de art.136 al.1 pr.pen.
În ceea ce privește trecerea timpului, aceasta nu conduce în mod automat la schimbarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive,acest criteriu singur nefiind suficient pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă.
Caracterul rezonabil al duratei detenției preventive nu poate fi evaluat în abstract ci trebuie apreciat în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte,iar în prezenta cauză în raport de probele administrate nemijlocit de instanță,gravitatea deosebită a faptei reținute în sarcina inculpaților,impactul social negativ al acesteia,limitele mari de pedeapsă fixate de textul de lege incriminator,instanța apreciază că nu se poate reține că au intervenit schimbări ale temeiurilor inițiale nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.139 al.1 pr.pen.
Împotriva încheierii de ședință de judecată din 1 aprilie 2008 Tribunalului Constanța, a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs se solicită casarea încheierii și rejudecând, să se dispună judecarea sa in stare de libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, pentru lipsa pericolului pentru ordinea publică și că, din probele administrate cu ocazia cercetării judecătorești, s-au schimbat temeiurile care au stat la baza arestării preventive.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii recurate prin prisma criticilor aduse, din probele dosarului, rezultă următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta nr. 330/P din 24.04.2007, s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 cod penal, rap. la art. 175 lit. i cod penal, reținându-se că, in seara zilei de 24/25 februarie 2007, in jurul orei 2.00, împreună cu alte persoane, a aplicat victimei, mai multe lovituri cu pumnii și picioarele pe întreg corpul, precum și două lovituri cu un cuțit, ce au condus la decesul acesteia.
Acest rechizitoriu face obiectul dosarului penal nr- al Tribunalului Constanța, in care cercetarea judecătorească este în curs de definitivare, astfel că, prin coroborarea probelor administrate in faza de cercetare judecătorească cu cele administrate la urmărirea penală rezultă că, in cauză subzistă temeiurile acre au stat la baza arestării preventive a inculpatului.
În evaluarea pericolului pentru ordinea publică, nu trebuie să se aibă in vedere numai datele privind persoana inculpatului ci și cele referitoare la infracțiune, de săvârșirea căreia este învinuit, de pericolul social al acesteia.
În cazul în care lăsarea in libertate a inculpatului ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare, dacă acesta ar crea in opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor amenințări infracționale de accentuat pericol social, cerința prevăzută de textul de lege prev. de art. 148 lit. f cod pr. penală, nu este îndeplinită, măsura arestării preventive fiind justificată, întrucât in cazul in care temeiurile care au stat la baza arestării preventive subzistă, se constată că, in cauză nu sunt îndeplinite cerințele textului prev. de art. 139 cod pr. penală, in sensul înlocuirii cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Pentru aceste considerente, in baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală, inculpatul va fi obligat la 40 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală,
Obligă recurentul la 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 4 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
- -
Jud. fond.
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref. -
2 ex./07.04.2008
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Costea Grigorescu, Valentin Iancu
