Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1651/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2669/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1651
Ședința publică de la 24 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecară și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Avocat învederează instanței că prin prezenta cale de atac aduce critici încheierii de ședință sub aspectul împrejurării că instanța chiar și numai în cazul în care procedează la verificarea măsurii arestării în condițiile art.3oo ind.2 și art.160 ind.b Cod pr. Penală, trebuie să facă referire la disp. art.136 alin.1 Cod pr. penală si anume să aibă în vedere dacă și în ce măsura inculpatul are posibilitatea ori interesul să împieteze buna desfășurare a procesului penal sau dacă să existe elemente de ordin concret care să întemeieze o dispoziție de menținere a măsurii aretării preventive. În acest sens, solicită a se avea în vedere materialul probator administrat în cauză, care este de natură tehnică ce cuprinde interceptări telefonice si în mediul ambiental, ce nu pot fi influențate prin lăsarea în stare de libertate a inculpatului întrucât aceste nu are cum să influențeze conținutul acestor redări, iar martorii denunțători nu pot fi contactați de inculpat având în vedere ostilitatea subiectivă dintre ei, în opinia apărării, martori fiind cei care l-au determinat pe inculpat să săvârșească fapta în scopul unui beneficiului personal.
Mai solicită a se avea în vedere că, la acest moment, nu există justificări care să impună judecarea în stare de arest preventiv inculpatul, poziția procesuală nu este o manifestare de nesinceritate ci inculpatul a înțeles să relateze faptele așa cum a considerat de cuviință, nu a contestat primirea sumei care a constituit obiectul materiale al infracțiunii de trafic de influență și a prinderii sale în flagrant, însă solicită a se avea în vedere lipsa de experiență a inculpatului,că acesta a fost determinat să săvârșească fapta penală.
Totodată, arată că nu cel pe care îl apără nu el este cel care a deturnat comportamentul celorlalți colegi, aceste a nu avea o asemenea capacitate de influențare a colegilor raportat la data la care acesta a fost angajat, de numai opt luni, astfel că nu avea cum să genereze o situația infracțională, să o întrețină, să o mențină, să coopteze si alți colegi se serviciu, fapte ce urmează a fi dovedite, pe parcursul procesului, și că inculpatul a fost cel care a găsit la locul de muncă o situați neconformă cu anumite reguli minimale de conviețuire la un loc de muncă si de respect față de normele legale.
Mai arată că timp de un an inculpatul a fost monitorizat, ceea ce este inadmisibil și duce la împrejurarea că probele nu au fost administrate în mod legal, martorii denunțători au profitat de lipsa de experiență a inculpatului, determinându-l să săvârșească fapte ilegale, acesta fiind folosit ce cei din spatele infracțiunii pentru a avea o relație directă cu cetățenii de la care se pretindeau diferite sume de bani ca la folos material injust.
Arată că inculpatul va răspunde pentru faptele pe care le-a săvârșit însă solicită să răspundă în limitele în care a conștientizat ce se întâmplă, în care a avut reprezentarea că săvârșește o faptă penală, că nu a avut inițiativa proprie de a comite o astfel de faptă, si situația în care a intrat nu a generat ea însăși trimiterea în judecată în această poziție.
Solicită a se dispune revocarea măsurii arestări preventive și cercetarea în stare de libertate a inculpatului, în temeiul art.160 ind.b al.2 Cod pr penală, având în vedere că parte dintre inculpați sunt cercetați în stare de libertate.
Reprezentantul DIRECȚIEI NAȚIONALE ANTICORUPȚIE arată că în mod corect instanța de fond a apreciat că subzistă în continuare temeiurile care au condus la luarea și menținerea arestării preventive a inculpatului, până la acest moment nu există nici un element intervenit pe parcursul cercetării judecătorești care să conducă la susceptibilitatea vreunei eventuale revocări sau modificării în ceea ce privește măsura preventivă, pericolul pentru ordinea publică rezultă nu numai din natura si gravitatea faptelor, modalitatea de comitere, durata de timp - ceea ce denotă planificare și perseverență infracțională în determinarea si asigurarea rezultatului socialmente periculos dar și calitatea persoanei. Mai arată că intre inculpați nu s-a făcut vreo discriminare în raport de faptul că unii sunt cercetați în stare de libertate iar alții nu, nu poate constituii discriminare dacă prin incidența anumitor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv prin prisma propriilor interese ca fiind defavorabile și nici nu se poate retine că măsura arestării preventive este menținută fără limite câtă vreme măsura este verificată din 60 în 60 de zile.
Concluzionând, solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat, având cuvântul, solicită să fie cercetat în stare de libertate precizând că este la dispoziția instanței urmând a se prezenta la fiecare termen de judecată. Mai arată că situația familială este deosebită, are un grav bolnav ce necesită îngrijiri ce nu pot fi asigurate decât de el.
CURTEA
Prin încheierea din data de 12.11.2009, Tribunalul București - Secția I Penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a menținut starea de arest a acestuia, conform art. 3002din Codul d e procedură penală, reținând în esență că subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii până la acest moment și că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, arătând că poate fi cercetat în stare de libertate, arătând că nu subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării preventive, susținerile pe larg ale apărătorului inculpatului fiind consemnate în practicaua prezentei.
Analizând actele dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu în conformitate cu disp. art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din data de 06.08.2009 și a fost ulterior trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență, prev. de art. 254 alin. 1 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările ulterioare, cu aplic. art. 75 lit. a din Codul penal, respectiv art. 257 alin. 1 rap. la art. 6 din aceeași lege, ambele cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal, împreună cu inculpatul fiind trimiși în judecată alți 3 inculpați, dintre care unul în stare de arest preventiv și alți 2 în stare de libertate, reținându-se în fapt că în cursul lunii septembrie 2008, împreună cu inc. și au pretins de la beneficiarul unei lucrări de construcție și la data de 30.09.2008 au primit, cu titlu de mită suma de 8.000 de Ron de la martorul în scopul de a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, iar în perioada 30.09.2008- 05.08.2009, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpata au pretins și primit suma de 16.000 de Euro de la aceiași martori denunțători, afirmând că își vor folosi influența și relațiile pentru a - l ajuta pe proprietarul imobilului inovat să nu întâmpine probleme din partea autorităților la efectuarea recepției lucrării de construcție.
Așa cum a reținut tribunalul, măsura arestării a fost luată cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale și îndeplinirea condițiilor prev. de art. 136, 143, 681și 148 lit. f Cod procedură penală.
Din analiza probelor administrate în cursul urmăririi penale, Curtea reține că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare astfel încât în mod legal a apreciat tribunalul că nu se poate dispune revocarea sau înlocuirea măsurii arestării, motivând că acele temeiuri care au determinat luarea și menținerea acesteia subzistă și nu s-au schimbat.
Curtea reține că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea (relevante fiind denunțul și declarațiile numiților, declarația lui,procesele verbale de constatare a infracțiunii flagrante, de percheziție, de redare a convorbirilor telefonice și cele de redare a înregistrărilor audio - video în mediu ambiental, cele privind consemnarea seriilor bancnotelor folosite atât la realizarea flagrantului, cât și bancnotele care au compus suma de 8.000 de Ron, relativă la infracțiunea din data de 30.09.2008, copia procesului verbal de recepție a imobilului situat în strada - -.
De altfel, Curtea constată că existența indiciilor temeinice privind săvârșirea infracțiunii nu a fost contestată de inculpat, care a recunoscut implicarea sa, dar a minimalizat-o, apărându-se în special prin împrejurarea că ceilalți inculpați, care lucrau de mai mult timp în cadrul acelei instituții, s-au folosit de lipsa lui de experiență.
În ceea ce privește condiția prev. de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, care nu trebuie analizat doar prin raportare la recunoașterea faptelor în sine și la conduita anterioară și ulterioară procesuală a inculpatului, ci în mod deosebit prin raportare la faptele reținute a fi săvârșite, la modul concret în care se reține implicarea și contribuția personală a inculpatului, gradul său de participare; susținerile inculpatului în sensul că a fost folosit de ceilalți inculpați mai experimentați nu pot fi reținute de C în acest moment procesual, la care se analizează subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive, acestea fiind circumstanțe reale și personale de care se va ține seama la momentul individualizării pedepsei de către instanța de fond, în măsura în care inculpatul va fi găsit vinovat de infracțiunile reținute. Pe de altă parte, nu se poate aprecia că inculpatul nu a înțeles natura penală a faptelor, acesta fiind o persoană matură, angajată pe un post într-o instituție publică în urma constatării îndeplinirii anumitor condiții și dovedirii aptitudinilor și cunoștințelor necesare pentru a putea ocupa acel post, având deci posibilitatea de a înțelege pe deplin atât caracterul faptelor penale cât și rolul care i-a fost oferit de către ceilalți în complexul infracțional.
Faptele de corupție săvârșite de funcționarii publici sunt infracțiuni grave și nu pot fi în nici un caz considerate lipsite de pericol social doar pentru că nu sunt infracțiuni de violență, pericolul social concret pentru ordinea publică al celor care săvârșesc astfel de infracțiuni nefiind cu nimic mai redus decât al altor inculpați doar în considerarea calității lor, prevalarea de această calitate fiind, dimpotrivă, un element care dovedească lipsa de scrupule și lipsa de repere morale, aceștia prevalându-se de funcțiile avute pentru a săvârși faptele.
Cercetarea în stare de arest nu poate fi în nici un caz asimilată cu o executare anticipată și nici nu poate conduce Ia obligația pentru instanță de a pronunța o soluție de condamnare, hotărârea, fie de condamnare fie de achitare, fiind consecința analizei vinovăției inculpatului pe baza tuturor probelor administrate, fără legătură cu modalitatea în care a fost cercetat inculpatul, în stare de arest preventiv sau în stare de libertate.
Față de aceste considerente, reținând legalitatea și temeinicia încheierii recurate și având în vedere că durata măsurii preventive nu a depășit perioada rezonabilă la care se referă art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care se analizează în raport de complexitatea cauzei, de natura probelor ce se administrează, Curtea va respinge recursul ca nefondat conform art. 38515pct. 1 lit. b Codul d procedură penală și va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 12.11.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a I-a Penală, în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. și Dact. -
Ex.2/02.12.2009
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
