Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1650/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2653/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1650
Ședința publică de la 24 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 09 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar, recurenții inculpați și, personal, aflați în stare de arest și asistați juridic de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul acestuia arată că înțelege să critice încheierea recurată în raport de împrejurarea că instanța de fond a încălcat disp art.160 ind.b alin.3 Cod procedură penală, în sensul că nu a motivat în încheiere necesitatea menținerii măsurii arestului preventiv față de clientul său, tratând la modul general o presupusă activitate infracțională a tuturor inculpaților, încălcând astfel practica internă, cât și jurisprudența CEDO, cu referire la Decizia Letellier contra Franței; mai mult, instanța fondului s-a limitat la copierea unei încheieri anterioare fără a face referire la numele inculpatului său.
În raport de împrejurarea că inculpatul se află în stare de arest preventiv de 15 luni, apreciază că în cauză a fost depășit termenul rezonabil, cu atât mai mult cu cât, cercetarea judecătorească abia a debutat, din motive ce nu pot fi imputabile inculpatului, iar în cauză urmează a se efectua o expertiză tehnică de specialitate ce necesită un timp îndelungat, având în vedere complexitatea cauzei, astfel că interesele acuzatului sunt încălcate prin menținerea în stare privativă de libertate.
Mai solicită a se avea în vedere că pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o poziție sinceră, iar instanța nu a făcut o analiză temeinică a materialului probator administrat în cauză, astfel încât, lăsat în libertate inculpatul nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică și nici nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal,
Pentru motivele invocate, în temeiul art.385 ind.15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Pentru recurenții inculpați și, apărătorul ales arată că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, întrucât în raport de data comiterii infracțiunii, pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat, iar probatoriul a fost administrat aproape în totalitate, astfel că scopul măsurii nu mai este justificat și starea de arest a inculpaților nu se mai impune, cu atât mai mult cu cât urmează a fi efectuată o expertiză ce necesită un timp îndelungat, părțile vătămate fiind cele care nu pun la dispoziția expertului actele necesare efectuării lucrării dispuse în cauză. Mai arată că, deși cauza este complexă, în favoarea inculpaților au fost reținute circumstanțe atenuante, valoarea prejudiciului este M, însă parte dintre utilaje există și a fost instituit sechestru în vederea acoperirii prejudiciului, chiar o parte din acesta a fost acoperit, astfel că nu se mai impune privarea de libertate a inculpaților, cu toate că inculpații sunt recidiviști, pentru faptele respective fiind executate pedepsele la care au fost condamnați.
Concluzionând, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, cercetarea în stare de libertate a inculpaților.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază încheierea recurată ca fiind legală și temeinică, considerând că aceasta este motivată pe larg în ceea ce privește descrierea situației de fapt, cât și în drept, făcându-se referire în mod argumentat și pertinent la jurisprudența CEDO. Mai solicită a se avea în vedere că numărul părților vătămate este consecința directă a activității infracționale a inculpaților, iar circumstanțele atenuante urmează a fi avute în vedere la individualizarea pedepsei în funcție si de conduita procesuală a inculpaților,
Având în vedere că până la acest moment nu există nici un element concludent și pertinent care să ducă la schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, având în vedere natura și gravitatea faptelor comise de inculpați, dar si circumstanțele personale - recidiviști, în temeiul art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură. penală, solicită a se dispune respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate.
Având pe rând cuvântul, recurenții inculpați solicită să fie cercetați în stare de libertate, inculpatul arătând că dorește să depună toate diligențele în vederea acoperii prejudiciului, inculpatul precizând că a fost un simplu angajat si nu a participat activ la săvârșirea faptei, iar inculpata arătând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA
eliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea de ședință din data de 09 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.3002din Codul d e procedură penală rap. la art.160 alin.3 Cod de procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpaților (fiul lui și, născut la data de 28.03.1965, în oraș Târgu Ocna, județ B, arestat în baza nr.171/UP/17.09.2008 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală), (fiica lui și, născută la data de 04.07.1972, în Mereni, Republica M, arestată în baza nr.172/UP/17.09.2008 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală), (fiul lui și, născut la data de 19.09.1959, în Târgu Cărbunești, județ G, arestat în baza nr.173/UP/17.09.2008 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală) și (fiul lui și, născut la data de 30 09 1951, în B, arestat in baza nr.233/UP/18 11 2008, emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penala) și au fost respinse ca nefondate cererile acelorași inculpați de revocare a măsurii arestării preventive.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului a reținut că la acest moment procesual, temeiurile de fapt si de drept care au determinat arestarea inițială a inculpaților, și continuă să existe și impun in continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod de procedură penală, existând la dosarul cauzei probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, probe ce se coroborează cu celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei și din care rezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt judecați, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal în ceea ce privește aflarea adevărului, având în vedere sub acest aspect natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor penale.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143 Cod de procedură penală, Tribunalul a reținut că în cauză există probe directe și indicii temeinice (probe indirecte), în sensul art.681Cod de procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost cercetați și pentru care s-a emis mandatul de arestare preventivă pe numele lor.
De asemenea, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod de procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai M de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aprecierea acestei ultime condiții presupunând în opinia instanței de fond, atât o analiză procedural penală, cât și o analiză criminologică.
În analiza ambelor aspecte, Tribunalul a avut în vedere natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor în privința cărora există bănuiala legitimă că au fost comise de inculpați, care violează regulile și normele referitoare la interesul general, existente în societate, reținându-se astfel că Inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni cu un prejudiciu estimat la aproximativ 4 milioane de euro și deși contestat de către inculpați urmează a fi stabilit cu certitudine prin expertiza contabilă încuviințată, iar lăsarea in libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publica. S-a apreciat că pericolul pentru ordinea publică rezidă atât din incriminarea făcută de legiuitor și care sancționează aceste infracțiuni cu pedepse de până la 20 de ani închisoare, dar și din împrejurările comiterii faptelor, ce constau in inginerii financiare de o ingeniozitate rar întâlnită, ce formează obiectul unei infracțiuni deosebit de grave care a cauzat o perturbare majora a ordinii publice, gravitate care nu poate sa dispară prin trecerea unei perioade de timp, existând temerea ca împotriva unor fapte periculoase, nu se reacționează prompt, iar lipsa de reacție din partea forței coercitive a statului ar putea fi interpretata ca o încurajare și a altor persoane care ar fi tentate să înfăptuiască astfel de fapte.
S-a reținut totodată că acțiunile infracționale pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată aduc atingere principiului statului de drept, pe baza căruia este consacrată supremația legii, toți cetățenii fiind egali în fața acesteia, precum și credibilității sistemului judiciar întrucât, realizarea unui sistem judiciar independent, imparțial, credibil și eficient reprezintă o condiție necesară pentru supremația legii și a principiilor statului de drept.
Nu în ultimul rând, Tribunalul a apreciat că infracțiunile pentru care au fost cercetați inculpații, pentru care s-a dispus arestarea preventivă a acestora si pentru care au fost trimiși in judecata, prin rechizitoriu, prin gravitatea și reacția publicului, creează o stare de neliniște, capabilă să justifice menținerea arestării preventive, fiind satisfăcute astfel și prevederile art. 5 parag. 1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ().
Cu privire la durata măsurii de prevenție, Tribunalul a apreciat că perioada de arestare preventivă a inculpaților nu depășește o durată rezonabilă, prin raportare la dispozițiile art. 5 paragraful 3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Austriei, Hotărârea din 28 martie
1990, cauza Labita Italiei, Hotărârea din 6 aprilie 2000, cauza c Elveției, Hotărârea din 26 ianuarie 1993, parag. 30-40, cauza Contrada c Italiei, Hotărârea din 24 august 1998, parag. 51-57, cauza LA. Franței, Hotărârea din 23 septembrie 1998, parag. 94-112).
În consecință, constatând că, temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, în temeiul art.3002Cod de procedură penală raportat la art. 160balin.1 și 3 Cod de procedură penală, Tribunalul a menținut starea de arest a inculpaților, și si a respins, ca nefondate, cererile acestora de revocare a măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri,au declarat recurs în termenul legal(la data de 10 noiembrie 2009)inculpații, și, fără a motiva în scris căile de atac astfel formulate.
În cadrul dezbaterilor orale în recurs, desfășurate în ședința publică din data de 24 noiembrie 2009, inculpatul, prin intermediul apărătorului său ales, a criticat încheierea recurată sub motiv că instanța de fond a încălcat disp art.160 alin.3 Cod de procedură penală, în sensul că nu a motivat necesitatea menținerii măsurii arestului preventiv, tratând la modul general o presupusă activitate infracțională a tuturor inculpaților, încălcând astfel practica internă, cât și jurisprudența CEDO, cu referire la Decizia Letellier contra Franței.
Totodată, în susținerea recursului, inculpatul a invocat și faptul că în raport de împrejurarea că se află în stare de arest preventiv de 15 luni, în cauză a fost depășit termenul rezonabil al arestării preventive, cu atât mai mult cu cât, cercetarea judecătorească abia a debutat, din motive ce nu pot fi imputabile lui, iar în cauză urmează a se efectua o expertiză tehnică de specialitate ce necesită un timp îndelungat, având în vedere complexitatea cauzei, astfel că interesele sale, în calitate de persoană acuzată, sunt încălcate prin menținerea în stare privativă de libertate.
În sfârșit, inculpatul recurent a mai solicită a se avea în vedere că pe parcursul procesului penal a avut o poziție sinceră, iar instanța de fond nu a făcut o analiză temeinică a materialului probator administrat în cauză, astfel încât, lăsat în libertate, el nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică și nici nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal,
În considerarea argumentelor anterior menționate, inculpatul recurent a solicitat ca în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, să se dispună admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, cercetarea sa în stare de libertate.
La rândul lor, recurenții inculpați și, asistați juridic de către apărătorul lor ales, au arătat în susținerea recursului că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, întrucât în raport de data comiterii infracțiunii, pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat, iar probatoriul a fost administrat aproape în totalitate, astfel că scopul măsurii nu mai este justificat și starea lor de arest nu se mai impune, cu atât mai mult cu cât urmează a fi efectuată o expertiză ce necesită un timp îndelungat, părțile vătămate fiind cele care nu pun la dispoziția expertului actele necesare efectuării lucrării dispuse în cauză. Totodată, au mai susținut că, deși cauza este complexă, în favoarea lor au fost reținute circumstanțe atenuante, valoarea prejudiciului este M, însă parte dintre utilaje există și a fost instituit sechestru în vederea acoperirii prejudiciului, iar o parte din acesta a fost chiar acoperit, astfel că nu se mai impune privarea lor de libertate, chiar dacă sunt recidiviști, întrucât pentru faptele respective, pedepsele la care au fost condamnați sunt deja executate.
În consecință, și acești doi recurenți inculpați au solicitat a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, cercetarea lor în stare de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursurile inculpaților, și sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Recurenții inculpați, și au fost trimiși în judecată, alături de alți trei inculpați, printre care și o persoană juridică - -, prin rechizitoriul nr. 168/P/2008, din data de 09 decembrie 2008, al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, fiind acuzați de săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunilor de înșelăciune și obținerii directe de benficii financiare, fapte prevăzute și pedepsite de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 și respectiv de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și art.33 lit.a Cod penal, iar în ceea ce-i privește pe inculpații și, reținându-se și aplic.art.37 lit.a Cod penal.
În fapt, în sarcina inculpaților trimiși în judecată în prezenta cauză, prin actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele:
Cu privire la inculpații, și, acesta din urmă trimis în judecată in stare de libertate s-a reținut că au indus in eroare societățile de leasing cu privire la existența bunurilor ce urmau a fi livrate, prin crearea aparenței existentei acestora, fapte comise prin acte materiale repetate de același fel (25 de contracte având ca obiect 28 de utilaje), prin care s-a produs un prejudiciu în valoare totală de 14.678.646,63 ron, echivalentul a 4.036.480 Euro.
Referitor la inculpatul, s-a reținut că acesta a aderat și sprijinit un grup organizat constituit din inculpații, și, iar prin intermediul SC - SRL și folosirea în același scop a SC SRL O, au înșelat societatea le leasing LEASING cu suma de 184.450 de Euro.
In acest sens, s-a precizat că inculpații sus-menționați au fost ajutați de către, care prin intermediul SC SRL Oaî ncheiat contractul de leasing financiar nr. -E/01 din 21 04 2008 cu LEASING, având ca obiect un excavator 320 cu seria șasiu N-, în valoare de 184.450 Euro, achiziționat de la SC - SRL, in baza facturii seria - - nr.1025 din data de 24 04 2008, având valoarea de 664.020 lei.
Astfel, începând din luna februarie 2007, inculpații, și au constituit un grup organizat și prin preluarea SC - SRL au înșelat mai multe societăți de leasing prin vânzarea succesivă a acelorași utilaje către aceste societăți, activități infracționale desfășurate în înțelegere cu reprezentanții societăților beneficiare ale contractelor de leasing, creând un prejudiciu estimat la 3.2000.000, bani care au fost retrași în numerar de inculpata de la AGENȚIA a BANK.
La data de 09.06.2008, Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a corupției a fost sesizată de către numitul -, asociat unic și administrator al SC COM SRL B, cu privire la faptul că, la data de 04.06.2008, numita s-a deplasat la AGENȚIA - Ba S. BANK, unde, folosindu-se de datele lui de identitate și de o ștampilă a SC COM SRL, a retras în numerar din contul societății comerciale amintite, suma de 1.930.000 RON.
Conform imaginilor înregistrate de sistemul de supraveghere video al agenției, predate de către reprezentanții BANK în vederea lămuririi aspectelor sesizate, a rezultat că în perioada 23.04.2008 - 04.06.2008, însoțită de diverse persoane de sex masculin s-a prezentat la AGENȚIA a BANK de unde a retras în numerar sume însemnate de bani.
Din coroborarea imaginilor furnizate de reprezentanții băncii cu extrasele de cont și documentele aferente retragerilor de bani, precum și cu declarațiile numitului -, a rezultat că în perioada 23.04.2008 - 04.06.2008, a retras succesiv din contul SC COM SRL suma de 11,723,900 RON (aproximativ 3.200.000 EURO), folosind datele de identitate și semnătura administratorului SC COM SRL, precum și o ștampilă a societății, despre existența căreia administratorul și asociatul unic - a declarat că nu știe nimic, ștampilele firmei aflându-se la el tot timpul.
Din cercetări a rezultat că numiții, și numitul au constituit la începutul anului 2007 o grupare de persoane care desfășoară activități de infracționalitate macro- onomică și crimă organizată.
Aceste persoane, controlează SC - SRL, B M, care are ca obiect principal de activitate "Activități de închiriere și leasing cu mașini și echipamente pentru construcții".
Deși administrator și asociat unic al SC - SRL este numitul, acesta nu a efectuat activități proprii unui administrator de drept și de fapt, fiind folosit de către numiții, și, doar pentru activități de secretariat și pentru semnarea diferitelor documente financiar-contabile și bancare ale societății, potrivit calității acestuia.
În realitate, de activitatea acestei societăți comerciale s-au ocupat numiții, și, după cum urmează: întreaga activitate de înregistrare a evidenței primare și financiar-contabile a fost ordonată de numita, care dădea indicații clare, concrete și imperative cu privire la înregistrările contabile a operațiunilor comerciale derulate, numitului - (numit în cadrul grupului ) - contabilul societății. Mai mult decât atât, acesta nu efectuat nici operațiune omercială/contabilă fără acordul numiților și ). Aceștia la rândul lor, dar și numitul, așa cum rezultă din discuțiile telefonice, pentru activitățile desfășurate prin intermediul SC - SRL solicitau acordul numitului, în legătură cu care există indicii că ar fi liderul grupării.
Activitatea desfășurată în mod concret de către SC - SRL B M se materializează în intermedierea vânzării de utilaje industriale (concasoare, excavatoare, etc.) către diverse societăți comerciale, prin obținerea unor finanțări de tip leasing de la unele societăți de specialitate.
Practic, SC - SRL vinde utilajele către societățile de leasing românești și din străinătate - Austria, care astfel devin proprietari ale acestora; în continuare, societățile de leasing închiriază în sistem leasing utilajele cumpărate de la - SRL societăților comerciale recomandate și prezentate ca fiind eligibile, tot de către - SRL, acestea devenind astfel beneficiare.
Așa cum rezultă din cercetările efectuate, condițiile de eligibilitate ale societăților beneficiare de finanțări tip leasing sunt create artificial, prin operațiuni comerciale fictive, pe baza unor documente false, fără corespondent în realitate, tot de către reprezentanții - SRL, în conivență cu administratorii de fapt ai acestora.
Pentru majoritatea utilajelor care fac obiectul tranzacțiilor cu societățile de lising nu există obligația înmatriculării în circulație, întrucât se consideră că acestea nu circulă pe drumurile publice, fiind transportate cu ajutorul unor platforme de tip trailer. Astfel, aceste utilaje sunt identificate prin intermediul specificațiilor tehnice și prin unele plăcuțe de identificare.
Activitatea infracțională a SC - SRL constă în vânzarea către diverse societăți de leasing a aceluiași utilaj, prin prezentarea acestuia cu plăcuțe, cu diverse numere de identificare. Această activitate este desfășurată în înțelegere cu administratorii de fapt ai societăților comerciale beneficiare, societățile de leasing fiind astfel induse în eroare cu privire la existența obiectului contractului de achiziție a utilajului. Practic, mai multe societăți de leasing, fără a știi unele de celelalte, cumpără același utilaj, dar cu plăcuțele de identificare schimbate.
Pe de o parte, societățile de leasing plătesc utilajele către SC - SRL, iar pe de altă parte asigură finanțarea în sistem leasing pentru așa zisele societăți beneficiare. În același timp, pe lângă banii obținuți ca urmare a "vânzării" utilajelor în cauză, SC - SRL obține sume mari de bani și din exploatarea acestora prin închiriere, fiind astfel avantajos pentru aceștia să plătească și o parte din ratele aferente contractelor de leasing. Practic, SC - SRL obține din vânzarea efectivă către societățile de leasing valoarea totală a utilajelor plus un comision la care se adaugă și profitul rămas din diferența dintre suma care reprezintă chiria (pentru închirierea acelorași utilaje vândute) și ratele plătite conform contractelor de leasing.
În acest context, reprezentanții diverselor societăți de leasing
consideră că au în patrimoniu active de o anumită valoare și într-un anumit cuantum, dispunând și beneficiind astfel de toate prerogativele unui proprietar asupra utilajelor în cauză.
Reprezentanții SC - SRL, in vederea "extragerii" în numerar, sub o aparență legală, a sumelor de bani obținuți din activitățile infracționale anterior prezentate, prin operațiuni comerciale fictive (prestări servicii, plata datorii inexistente, etc), transferă banii în conturile unor societăți comerciale de tip "colector".
Față de cei trei recurenți inculpați din cauza de față s-a luat în cursul urmăririi penale - respectiv prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 17 09 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr- - măsura arestării preventive, pe temeiul prev. de art. 143 și 148 lit. e și f Cod de procedură penală, această măsură fiind ulterior prelungită și respectiv menținută de către instanța competentă cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Mai înainte de a proceda la analiza propriu-zisă a legalității și temeiniciei soluției dispuse de instanța de fond cu privire la starea de arest preventiv a inculpaților, Curtea va examina critica inculpatului recurent refeitoare la lipsa motivării concrete de către instanța de fond a necesității menținerii măsurii arestului preventiv, pe care o găsește ca fiind neîntemeiată.
Astfel, contrar celor susținute de apărarea acestui inculpat, Curtea constată că încheierea judecătorului de la instanța de fond prin care s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpaților recurenți este motivată în fapt și în drept, în sensul că în cuprinsul acesteia sunt indicate în mod explicit mijloacele de probă reținute de către judecător ca relevând indiciile temeinice, în accepțiunea art.143 alin.1 rap. la art.681din Codul d e procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor de care sunt acuzați, precum și argumentele care au fundamentat constatarea menținerii incidenței cazului de arestare preventivă prevăzut de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, fiind expuse atât circumstanțele reale ale infracțiunilor, pedepsite cu închisoare de până la 20 de ani, cât și datele personale ale inculpaților, care l-au condus pe judecătorul fondului la concluzia că lăsarea în libertate a acestora prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.
În continuare, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților recurenți, întocmai ca și instanța de fond, Curtea observă că temeiurile care au justificat luarea față de aceștia a măsurii preventive privative de libertate nu au încetat și nici nu s-au modificat în vreun fel, ci acestea se mențin și impun în continuare privarea provizorie de libertate a inculpaților pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind întru-totul satisfăcute cerințele art. 3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală.
Astfel, pe de o parte, Curtea constată că în cauză există suficiente probe și indicii temeinice, în accepțiunea dată acestor noțiuni prin disp. art.143 alin.1 rap. la art.681din Codul d e procedură penală, care îndreptățesc și la acest moment procesual presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care împotriva lor s-au formulat acuzații de natură penală, relevante în acest sens fiind: plângerea formulată de către reprezentanții SC LEASING, împotriva administratorului SC -- SRL B M, plângere potrivit căreia această societate a încheiat cu diverși clienți din România în perioada 20.05 - 19.06.2008 contracte de leasing extern, în valoare de 2.694.230, în vederea achiziționării de utilaje de la SC -- SRL, în calitate de furnizor, suferind prin neplata ratelor ajunse la scadență și lipsa utilajelor un prejudiciu de 2.454.587, procesele verbale întocmite în urma perchezițior domiciliare efectuate la adresele la care au funcționat în fapt SC - SRL, potrivit cărora în aceste locații au fost identificate și ridicate documente juridice de înființare și funcționare, documente de evidență primară și financiar contabilă, documente bancare (ordine de plată, extrase de cont, bilete la ordin, etc), ștampile, toate acestea aparținând mai multor societăți comerciale, precum și un număr de 194 plăcuțe cu serii de identificare ale unor diverse utilaje, procesul verbal de percheziție domiciliară întocmit cu prilejul percheziției efectuate la adresa unde numita locuia fără forme legale, potrivit căruia cu această ocazie au fost identificate și ridicate documente juridice de înființare și funcționare, documente de evidență primară și financiar contabilă, documente bancare, ștampile, toate acestea aparținând mai multor societăți comerciale precum și suma de 40.000 lei, interceptările convorbirilor telefonice și a transmisiunilor tip fax, procese-verbale de percheziție informatică, nota unilaterală a Gărzii Financiară C, raportul Gărzii Financiare C, raportul Gărzii Financiare - Secția, situația retragerii de numerar aferentă SC SRL B, extrase de cont privind SC SRL, documente bancare, facturi, situații financiar-contabile, documente financiar-contabile și bancare, raportul de constatare tehnico-știintifică, note de constatare ale Gărzii Financiare - Secția C, precum și înseși declarațiile inculpaților, și, care au descris în detaliu modalitatea de acțiune a membrilor grupării infracționale.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că persistă încă și pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică punerea în liberate a inculpaților, având în vedere în special natura și gravitatea semnificativă a faptelor pe care se presupune că aceștia le-au săvârșit, pusă în evidență nu numai de regimul juridic sancționator extrem de sever pe care legiuitorul l-a stabilit pentru infracțiunea de inițiere, constituire, sprijinire sau aderare la un grup infracțional organizat (pedeapsa de la 5 la 20 de ani), și, respectiv pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani), dar și de caracterul organizat și amploarea activității infracționale, desfășurate pe parcursul a mai mult de 1 an și J, de ramificațiile acesteia, chiar transfrontaliere, de modalitatea de săvârșire a faptelor (prin atragerea în operațiunile ilicite a mai multor societăți comerciale cu sedii fictive, care printr-o conivență frauduloasă a reprezentanților lor cu inculpații, au asigurat reușita acțiunilor acestora, întocmirea și folosirea de către membrii grupării de documente fără corespondent în realitate, pentru a da o aparență de legalitate faptelor), dar și de valoarea M (de ordinul milioanelor de euro) a prejudiciului reclamat de părțile vătămate care au formulat plângeri penale, toate acestea relevând o periculozitate socială sporită a inculpaților, cel puțin din perspectiva asigurării securității raporturilor comerciale, interne și chiar externe.
Sub același aspect, nu pot fi omise nici circumstanțele personale ale inculpaților recurenți, cercetați sau deja condamnați definitiv în alte cauze pentru infracțiuni îndreptate împotriva aceluiași gen de relații sociale. Astfel, inculpatul este cercetat penal într-o cauză separată pentru comiterea unor infracțiuni de fals în înscrisuri, înșelăciune și evaziune fiscală, în timp ce inculpata a fost deja condamnată în cursul anului 2007, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, printr-o hotărâre rămasă definitivă, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune și fals în înscrisuri. Se conturează astfel un anume tip de profil social al inculpaților, care se dovedesc ușor predispuși la comiterea de fapte ilicite grave, îndreptate în special împotriva patrimoniului persoanelor și, în același timp, aducătoare de importante venituri materiale frauduloase pentru ei, în condițiile în care niciunul dintre aceștia nu a prezentat dovezi că ar avea ocupații licite stabile, care să le permită obținerea mijloacelor de existență și pe alte căi decât cele infracționale, astfel că și din această perspectivă, lăsarea în libertate a inculpaților este susceptibilă de a genera un pericol social iminent, prin reluarea acțiunilor ilicite de aceeași natură.
În ceea ce privește aspectele invocate în susținerea cererii de judecare a inculpaților recurenți în stare de libertate, referitoare la atitudinea lor sinceră și cooperantă, manifestată pe parcursul procesului penal, Curtea apreciază că aceste referințe favorabile nu pot determina reconsiderarea necesității privării lor de libertate, având în vedere gravitatea faptelor de care sunt acuzați și, mai ales, pericolul concret pentru ordinea publică anterior evidențiat, acestea urmând a fi valorificate în mod corespunzător drept criterii de individualizare a pedepselor, în ipoteza în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva lor.
În sfârșit, referitor la durata măsurii arestării preventive, Curtea constată că în raport cu complexitatea concretă a cauzei (în care au fost trimiși în judecată șase inculpați și care necesită administrarea unui probatoriu amplu pentru lămurirea corectă și completă a numeroaselor acte materiale ce constituie obiectul judecății), precum și cu comportamentul concret al organelor judiciare implicate, în privința cărora nu se remarcă perioade de inactivitate, procesul penal desfășurându-se până în prezent cu suficientă celeritate, durata privării preventive de libertate a inculpaților - de aproximativ un an și 2 luni - se încadrează încă în limitele unui termen rezonabil în accepțiunea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea instanței de fond în ceea ce îi privește pe inculpații, și, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate recursurile declarate de aceștia împotriva încheierii din 09 noiembrie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul penal nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală îi va obliga pe recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul parțial al apărătorilor din oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b respinge C.P.P. ca nefondate, recursurile declarate de recurenții - inculpați, și, împotriva încheierii de ședință din data de 09.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
În baza art. 192 al.2 obligă C.P.P. pe fiecare recurent la câte 125 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în cuantum de câte 25 lei pentru fiecare inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
escu
GREFIER,
a
Red.jud.
Ex.2 / 21.12.2009
- II.
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
