Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1649/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2633/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1649
Ședința publică de la 24 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 9 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat solicită a se dispune admiterea recursului, casarea, în parte, a încheierii atacate sub aspectul dispoziției de menținere a stării de arest preventiv și revocarea acestei măsuri potriv. disp. art. 160balin. 2 Cod procedură penală.
În susținerea recursului, solicită a se avea în vedere că la momentul luării măsurii arestării preventive s-a avut în vedere, dincolo de condițiile prev de art.148 lit.f Cod pr penală și împrejurarea că inculpatul ar fi încercat să contacteze martora pentru aod etermina să dea declarații neconforme adevărului, astfel că în vederea împiedicării inculpatului de a mai influența și alți participanți la cauză s-a impus luarea unei astfel de măsuri, or, în apărare s-a solicitat examinarea conținutul înregistrării din mediul ambiental din cei doi pentru a se dovedi că nu exista nici un element care să ateste intenția inculpatului de a determina martora să-și modifice declarația, martora care, de altfel a fost audiată în instanță, a arătat că inculpatul nu a avut o astfel de poziție și că tot ceea ce a relatat corespunde adevărului și faptelor pe care le-a perceput prin propriile simțuri, mai mult, confirmând chiar poziția total sinceră a inculpatului, care nu a avut reprezentarea că se derulează o activitate infracțională, nefiind vorba chiar de o activitate infracțională ci de modul în care a fost derulat această activitate de leasing. Așa fiind, apreciază că temeiul procedural care are în vedere încercarea inculpatului de a influenta martori nu poate fi considerat că subzistă în continuare, astfel că nemaifiind temeiuri procedurale care să impună detenția preventivă, apreciază că cel pe care îl apără poate fi cercetat în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât cu cât cercetarea judecătorească este finalizată, din materialul probator administrat în cauză rezultând că inculpatul este cumpărătorul unui utilaj pentru care a achitat avansul, a achitat și rate - în vederea finalizării plăților față de societatea de leasing si, doar unilateral, când firma de leasing a notificat rezilierea contractului și a refuzat să mai primească ratele a fost sistate plățile lunare.
Totodată arată că indiciile temeinice care ar fi generat reținerea disp.art.148 lit.f Cod pr.penală privitoare la comiterea faptei de către inculpat la acest moment procesual nu mai subzistă, nefiind dovedită nici acuzația de aderare la grupul infracțional.
Față de acest considerente, de împrejurarea că inculpatul se află în stare de arest preventiv de cca un an, dar și datele personale - cu referire la lipsa antecedentelor penale, pregătirea superioară a acestuia, fiind de profesie inginer și administratorul unei societăți comerciale, apreciază că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate fără a impieta buna desfășurare a procesului penal și fără să reprezenta un real pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul DIRECȚIEI NAȚIONALE ANTICORUPȚIE, în temeiul art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, solicită a se dispune respingerea recursului ca nefondat.
În acest sens, solicită a se avea în vedere că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni grave - inițiere și constituire a unui grup organizat în scopul comiterii infracțiunilor de înșelăciune și obținere directă de beneficii financiare, în forma continuată, astfel că în mod corect prima instanță a constatat, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, pe parcursul cercetării judecătorești nu a intervenit nici un element nou care să ateste că nu s-ar mai impune o astfel de măsură, cercetarea judecătorească nu a fost încheiată, cu privire la martora arată că, audiată în instanță, a precizat că-și menține declarația dată la urmărirea penală, toate acestea dovedind că se mențin condițiile prev de art.148 lit.b și f Cod pr.penală.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că inițial a fost chemat la parchet în calitate de martor ca apoi să devină inculpat, însă, în opinia sa, activitatea desfășurată a fost una licită, de 18 ani desfășoare activități comerciale și nu a avut nici o abatere, utilajele există, sunt fotografii la dosar cu momentul recepționării, astfel că nu se consideră vinovat și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea din 9.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II- Penală, în baza art.160 rap. la art.3002Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, și.
Au fost respinse, ca nefondate, cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpați.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Referitor la inculpatul, tribunalul a reținut că presupunerea rezonabilă că acesta a participat la fapta pentru care a fost trimis în judecată rezultă și din declarațiile inculpaților și, care au confirmat că de formalitățile privitoare la întocmirea dosarului de finanțare a utilajului achiziționat de SC SRL O s-a ocupat în mod direct inculpatul, care a și încasat contravaloarea finanțării utilajului de către societatea de leasing, bani care i-au fost înmânați personal de către inculpata, din dispoziția inculpatului. De asemenea, din discuția purtată în mediu ambiental cu martora rezultă că acesta a încercat să o determine să declare lucruri neconforme cu realitatea referitoare la încheierea contractului de leasing pentru utilaj și vizionarea utilajelor.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, arătând că nu mai subzistă temeiul referitor la încercarea inculpatului de a determina un martor să declare în mod mincinos în fața instanței de judecată, indiciile temeinice care ar fi generat reținerea disp.art.148 lit. b Cod pr.penală privitoare la comiterea faptei de către inculpat la acest moment procesual nu mai subzistă, nefiind dovedită nici acuzația de aderare la grupul infracțional.
S-a mai susținut că inculpatul se află în stare de arest preventiv de cca un an, iar față de datele personale - cu referire la lipsa antecedentelor penale, pregătirea superioară a acestuia, fiind de profesie inginer și administratorul unei societăți comerciale, inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate fără a impieta buna desfășurare a procesului penal și fără a reprezenta un real pericol pentru ordinea publică.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpatul ca fiind nefondat.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și art. 215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt, în sarcina inculpaților, și a inculpatului, trimis în judecată în stare de libertate s-a reținut că au indus in eroare societățile de leasing cu privire la existența bunurilor ce urmau a fi livrate prin crearea aparenței existentei acestora, fapte comise prin acte materiale repetate de același fel (25 de contracte având ca obiect 28 de utilaje), prin care s-a produs un prejudiciu în valoare totală de 14. 678.646,63 ron, echivalentul a 4.036.480 Euro.
Cu privire la inculpatul, s-a retinut că acesta a aderat și sprijinit un grup organizat constituit din inculpații, și, iar prin intermediul SC SRL și folosirea în același scop a SC SRL O, au înșelat societatea de leasing LEASING cu suma de 184.450 de Euro.
În acest sens, inculpații au fost ajutați de către, care prin intermediul SC SRL Oaî ncheiat un contract de leasing financiar nr.-E/01din 21 - cu LEASING, având ca obiect un excavator 320 cu seria șasiu N-, în valoare de 184.450 Euro, achiziționat de la SC - T SRL, in baza facturii seria - - T nr. 1025 din data de 24 04 2008, având valoarea de 664.020 lei.
Astfel, începând din luna februarie 2007, inculpații, au constituit un grup organizat și prin preluarea SC SRL au înșelat mai multe societăți de leasing prin vânzarea succesivă a acelorași utilaje către aceste societăți, activități infracționale desfășurate în înțelegere cu reprezentanții societăților beneficiare ale contractelor de leasing, creând un prejudiciu estimat la 3.2000.000, bani care au fost retrași în numerar de de la AGENTIA a BANK.
La data de 09.06.2008, Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a corupției a fost sesizată de către numitul -, asociat unic și administrator al SC COM SRL B, cu privire la faptul că, la data de 04.06.2008, numita s-a deplasat la AGENȚIA - Ba S. BANK, unde, folosind datele acestuia de identitate și o ștampilă a SC COM SRL, a retras în numerar din contul societății comerciale amintite, suma de 1.930.000 RON.
Din cercetări a rezultat că numiții, și numitul au constituit la începutul anului 2007 o grupare de persoane care desfășoară activități de infracționalitate macro-economică și crimă organizată.
Aceste persoane, controlează SC - T SRL B M, care are ca obiect principal de activitate"Activități de închiriere și leasing cu mașini și echipamente pentru construcții".
Activitatea desfășurată în mod concret de către SC SRL B M se materializează în intermedierea vânzării de utilaje industriale (concasoare, excavatoare, etc.) către diverse societăți comerciale, prin obținerea unor finanțări de tip leasing de la unele societăți de specialitate.
Se arată că SC SRL vinde utilajele către societățile de leasing românești și din străinătate - Austria, care astfel devin proprietari ale. acestora; în continuare, societățile de leasing închiriază în sistem leasing utilajele cumpărate de la SRL societăților comerciale recomandate și prezentate ca fiind eligibile tot de către SRL, acestea devenind astfel beneficiare.
Pentru majoritatea utilajelor care fac obiectul tranzacțiilor cu societățile de leasing nu există obligația înmatriculării în circulație, întrucât se consideră că acestea nu circulă pe drumurile publice, fiind transportate cu ajutorul unor platforme de tip trailer. Astfel, aceste utilaje sunt identificate prin intermediul specificațiilor tehnice și prin unele plăcuțe de identificare.
Se reține că activitatea infracțională a SC SRL constă în vânzarea către diverse societăți de leasing aaceluiași utilaj,prin prezentarea acestuia cu plăcuțe cu diverse numere de identificare. Această activitate este desfășurată în înțelegere cu administratorii de fapt ai societăților comerciale beneficiare, societățile de leasing fiind astfel induse în eroare cu privire la existența obiectului contractului de achiziție a utilajului. Practic,mai multe societăți de leasing, fără a ști unele de celelalte, cumpără același utilaj, dar cu plăcuțele de identificare schimbate.
Pe de o parte, societățile de leasing plătesc utilajele către SC SRL, iar pe de altă parte asigură finanțarea în sistem leasing pentru așa zisele societăți beneficiare. În același timp, pe lângă banii obținuți ca urmare a"vânzării"utilajelor în cauză, se SRL obține sume mari de bani și din exploatarea acestora prinînchiriere,fiind astfel avantajos pentru aceștia să plătească și o parte din ratele aferente contractelor de leasing. Practic, se SRL obține din vânzarea efectivă către societățile de leasing valoarea totală a utilajelor plus un comision, la care se adaugă și profitul rămas din diferența dintre suma care reprezintă chiria (pentru închirierea acelorași utilaje vândute) și ratele plătite conform contractelor de leasing.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. b și Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
În acest sens sunt declarațiile martorilor și, precum și înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Referitor la incidența cazului prev. de art. 148 lit.b C.P.P. la dosarul de urmărire penală se află declarația martorei în care aceasta a arătat că inculpatul este cel care a insistat să încheie contractul de leasing, în modalitatea identică în care au acționat ceilalți inculpați, iar când au început cercetările în dosar a amenințat-o și i-a cerut să se întâlnească pentru a-i indica conținutul declarațiilor pe care ar urma să le dea în fața organelor de urmărire penală.
Este adevărat că la acest moment procesual martora a fost audiată de instanța de fond, dar în condițiile în care cercetarea judecătorească nu a fost finalizată, subzistă în continuare pericolul influențării martorei și a coinculpatului, cu atât mai mult cu cât interpretarea declarației martorei și aprecierea acesteia ca și probă în cauză urmează a fi făcută de instanța de judecată, coroborat cu celelalte probe, după finalizarea cercetării judecătorești.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai M de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, la prejudiciul extrem de ridicat reținut în cauză.
Lipsa antecedentelor penale, pregătirea superioară a inculpatului, care este de profesie inginer și administratorul unei societăți comerciale, nu constituie în sine temeiuri pentru a se dispune punerea în libertate a inculpatului, cu atât mai mult cu cât se reține că inculpatul s-a folosit de calitatea sa de administrator al unei societăți comerciale în scopuri ilicite. Toate aceste circumstanțe personale ale inculpatului pot fi avute în vedere de prima instanță, la individualizarea pedepsei, în eventualitatea unei soluții de condamnare.
Referitor la durata măsurii arestării preventive, Curtea constată că în raport de complexitatea cauzei, dată de numărul M de inculpați, de numărul M de acte materiale pentru care instanța este obligată să efectueze cercetarea judecătorească, de numărul de persoane ce urmează a fi audiate nemijlocit, perioada de aproximativ un an de când inculpatul se află în stare de deținere nu a depășit un termen rezonabil în accepțiunea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b respinge C.P.P. ca nefondat, recursul declarat de recurentul - inculpat, împotriva încheierii de ședință din data de 9.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
În baza art. 192 al.2 obligă C.P.P. pe recurentul la 125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în cuantum de 25 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. RM
2 ex./11.12.2009
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
