Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1683/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2564/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 1683/
Ședința publică de la 17 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Daniel
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: recurentul inculpat cercetat în stare de arest preventiv și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. -/17.11.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, arată că s-a formulat recurs împotriva încheierii Tribunalului București prin care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului motivată pe existența probelor și indiciilor din care rezultă că acesta a săvârșit fapta și pe temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Consideră că la acest moment procesual temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar alte probe sau indicii sau alte elemente noi nu au apărut. De la momentul reținerii și arestării preventive a inculpatului a trecut o perioadă de 8 luni perioadă în care acesta a putut concretiza gravitatea faptei pentru care este cercetat, mai mult decât atât a avut o poziție procesuală de recunoaștere și regret a faptei, a colaborat cu organele de urmărire penală pentru aflarea adevărului, inclusiv la prinderea și tragerea la răspundere a altor persoane care se ocupă cu acest gen de infracțiuni, nu este cunoscut cu antecedente penale, din referatul de evaluare rezultă că are perspective de reintegrare în societate.
Concluzionând, consideră că în prezent inculpatul nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, pericol care nu trebuie confundat cu pericolul social al infracțiunii. Față de cele susținute, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, continuarea judecării cauzei cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului declarat de către inculpat, ca fiind nefondat.
Consideră că se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului pentru o bună desfășurare a procesului penal, având în vedere că probele administrate în cauză au relevat săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000, iar din natura drogului traficat și cantitatea mare de heroină care a fost depistată asupra inculpatului, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică întrucât liber fiind și-ar continua activitatea infracțională perturbând grav relațiile sociale protejate de lege.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită judecarea sa în stare de libertate raliindu-se la concluziile puse de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 29.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr- s-a dispus n temeiul dispozițiilor art.3002rap C.P.P. la art.160 C.P.P. menținerea stării de arest preventiv a inculpaților și.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu parași localitatea.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că rin p. rechizitoriul nr.546/D/P/2009, emis la data de 10.04.2009, de către DIICOT-, s-a dispus trimiterea in judecata, a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc fără drept, fapte prev, și ped. de art.2 al.1 și 2 din Lg.143/2000 cu aplic, art.16 din Legea 143/2000 și art.4 alin.1 și 2 din Lg.143/2000, cu aplic, art.16 din Legea 143/2000, ambele cu aplic art.33 lit.a Cp. șl pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă prev. și ped. de art.2 al.1 și 2 din Lg. 143/2000.
În fapt s-a reținut ca inculpatul - la data de 25.03.2009, a vândut martorului cu suma de 100 lei 2 doze conținând 0,34 grame heroină și a deținut pentru vânzare o doză mare conținând 7,56 grame heroină și 44 doze conținând 6,20 grame heroină, iar în sarcina inculpatului, s-a reținut că la data de 25.03.2009 a fost depistat deținând asupra sa, pentru vânzare, cantitatea de 26,8 grame heroină.
Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143.C.P.P. existând la dosarul cauzei probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
De asemenea, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. respectiv pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică determinat de judecarea inculpaților in stare de libertate rezultă mai ales din modalitatea concretă de comitere a faptelor și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, existând temerea că lăsarea acestora în stare de libertate ar putea duce la reluarea activității infracționale sau la impietarea bunei desfășurări a procesului penai, astfel menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților corespunde si scopului reglementat de dispozițiile art. 136. pr.
Tribunalul a apreciat că infracțiunile pentru care a fost cercetați inculpații, pentru care s-a dispus arestarea preventivă a acestora si pentru care au fost trimiși in judecata, prin rechizitoriu, prin gravitatea deosebită și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive fiind satisfăcute astfel și prevederile art. 5 parag.1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale
Inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul București Secția I Penală, susținând că la acest moment procesual temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar alte probe sau indicii sau alte elemente noi nu au apărut, a avut o poziție procesuală de recunoaștere și regret a faptei, a colaborat cu organele de urmărire penală pentru aflarea adevărului, inclusiv la prinderea și tragerea la răspundere a altor persoane care se ocupă cu acest gen de infracțiuni, nu este cunoscut cu antecedente penale.
În consecință, inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, în fond, a se dispune punerea sa în libertate.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către inculpatul recurent dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Instanța de fond a apreciat în mod just că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal.
Probele administrate până la acest moment procesual nu fac să înceteze presupunerea rezonabilă că la data de 25.03.2009 inculpatul a deținut o cantitate de 26,8 grame de heroină destinată vânzării
Totodată, în acord cu instanța de fond, Curtea apreciază că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 148 lit.f în C.P.P. sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Sub acest din urmă aspect Curtea are în vedere, ca și instanța de fond, natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, cantitatea de droguri deținută în vederea traficării, starea de insecuritate creată pentru populație prin punerea în circulație de droguri de mare risc.
Fapte de natura celei pentru care este cercetat inculpatul au o puternică rezonanță negativă în conștiința opiniei publice iar lăsarea în libertate a acestuia ar genera neîncredere în capacitatea justiției de a reacționa la asemenea fenomene care periclitează ordinea de drept și sănătatea publică și ar încuraja și alte persoane să comită asemenea fapte.
Atitudinea sinceră invocată de către inculpat nu poate constitui motiv pentru punerea acestuia în libertate, fiind cunoscută la momentul luării măsurii arestării preventive și apreciată în contextul gravității faptei pentru care este cercetat. De altfel, Curtea remarcă faptul că inculpatul a fost prins în flagrant, situație în care atitudinea sinceră a acestuia își pierde din semnificație.
În consecință, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b pr. pen. Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin.2 pr. pen. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 29.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-10.12.2009
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel
