Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 173/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.729/2/2/2010
230/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.173/
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați - și împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 14 ianuarie 2010 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați - și, personal, în stare de arest preventiv, asistați juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.002.533/29.2010, aflată la fila 8.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurenții-inculpați - și, personal, declară că sunt de acord să le fie asigurată asistență juridică din oficiu.
Nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al recurenților-inculpați arată că, în ceea ce-l privește pe inculpatul -, nu mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, respectiv cercetarea sa în stare de libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu există probe că ar putea influența administrarea probatoriului și buna desfășurare a procesului penal, având în vedere faptul că provine dintr-o familie organizată, este căsătorit și are domiciliul stabil în Nici în privința inculpatului nu există date că ar impieta asupra bunei desfășurări a cercetării judecătorești, având în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o poziție procesuală sinceră, nu a intenționat înșelarea părților vătămate și nu știa că acele contracte sunt false, considerente pentru care solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat, arătând că în mod corect prima instanță a menținut măsura arestării preventive, întrucât sunt îndeplinite cerințele art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală, având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor comise de inculpați cu repetitivitate pe parcursul mai multor luni, numărul mare de părți vătămate, precum și împrejurarea că inculpatul - este recidivist.
Recurentul-inculpat -, personal, arată că a recunoscut și a regretat comiterea infracțiunilor, este arestat de 14 luni, iar detenția preventivă s-a transformat într-o adevărată executare a pedepsei.
Recurentul-inculpat, personal, arată că, înainte de arestare, avea un loc de muncă stabil, are credite la două unități bancare, se află la primul conflict cu legea penală, infracțiunile sunt de natură economică și nu de violență, regretă săvârșirea acestora, o are în îngrijire și pe mama sa, care este bolnavă, este afectat psihic de condițiile de detenție și este disperat, apreciind că poate fi cercetat judecătorește în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din ședință publică din 14 ianuarie 2010 Tribunalul București - Secția a II-a Penală a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul și s-a menținut starea de arest a inculpatului și.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureștia constatat următoarele:
Inculpatul și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea a zece infracțiuni de trafic de influență, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 257 Cod penal, și a zece infracțiuni de uz de fals, iar în cazul inculpatului și a zece infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale, alături de inculpata - pentru complicitate la trafic de influență și pentru trei infracțiuni de complicitate la trafic de influență. În cazul inculpaților și au fost reținute și disp. art. 37 lit. a Cod penal.
Împotriva inculpaților și a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea din 10 decembrie și, respectiv 6 decembrie 2008 în temeiul art. 143, art. 148 alin 1 lit. f, art1491și art. 150 alin. 1 Cod procedură penală, reținându-se că în perioada septembrie - octombrie 2008, inculpatul a pretins și primit de la denunțătorii, și, direct sau prin intermediul inculpatului, sume de bani cuprinse între 500-800 euro, în scopul de a interveni pe lângă funcționari din cadrul Primăriei Sectorului 3, pentru soluționarea favorabilă a unor cereri de repartiție a unor locuințe sociale, iar pentru a spori convingerea denunțătorilor, inculpatul s-ar fi prezentat sub numele de.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, s-a reținut că în aceeași perioadă ar fi pretins și primit de la aceeași denunțători sume de bani pentru a efectua intervenții de aceeași natură.
Ulterior, măsura privativă de libertate a celor doi inculpați a fost menținută, apreciindu-se că temeiurile avute în vedere la luarea ei există în continuare, iar buna desfășurare a procesului penal nu poate fi asigurată conform art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, prin punerea în libertate a acestora.
Astfel, prin încheierea recurată în prezenta cauză penală, Tribunalul Bucureștia reținut îndeplinite cerințele prevăzute în art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, precum și condițiile prevăzute în art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Referitor la solicitarea formulată de inculpatul, vizând liberarea sa provizorie sub control judiciar s-a apreciat că deși, admisibilă în principiu o asemenea cerere, ea este neîntemeiată, atâta timp cât există date în cauză din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte.
Prin urmare, Tribunalul în conformitate cu art. 3002Cod procedură penală coroborat cu art. 160bCod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive și a menținut starea de arest a inculpaților și, apreciind asupra pericolului concret pentru ordinea publică, ce rezultă atât din natura și gravitatea infracțiunii, modalitatea concretă de comiterea a acestora, amploarea fenomenului infracțional, impactul negativ în rândul societății civile.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs recurenții inculpații și, solicitând Curții revocarea măsurii arestării preventive, și invocând în acest sens faptul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar circumstanțele personale le sunt favorabile.
Se impune precizarea că în susținerea motivelor de recurs, apărătorul inculpatului a criticat încheierea Tribunalului București în ceea ce privește menținerea măsurii arestării preventive, învederând Curții că nu se mai impunea menținerea arestării preventive, neexistând un pericol concret pentru ordinea publică, în situația punerii sale în libertate, că recurentul inculpat nu prezintă antecedente penale, și nu a avea cunoștință de falsitatea contractelor, nu a intenționat să înșele părțile vătămate.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și susținute, în conformitate cu dispozițiile art. 385 indice 6 alin. 3 Cod procedură penală, prin raportare la art. 3002- art. 160 alin1 și 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază ca nefondate recursurile promovate de recurenții inculpați, în virtutea considerentelor ce urmează:
Măsura dispusă de Tribunalul București vizând menținerea arestării preventive a celor doi inculpați este temeinică și legală, atât din perspectiva art. 143 alin. 1, art. 148 lit. f Cod procedură penală, cât și prin prisma art. 5 paragraful 1 lit. c, din Convenție și corespunde criteriilor stabilite în jurisprudența Curții Europene a Dreptului Omului.
Astfel, în baza art. 5 paragraf 3 din autoritățile judiciare au obligația de a se asigura că deținerea unei persoane nu depășește o perioadă rezonabilă (cauza Vrencev contra Serbiei, 2361/05, 23 septembrie 2008).
Raportându-ne la speța de față, Curtea identifică alături de persistența motivelor plauzibile de a bănui că cei doi inculpați au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată -condițiesine qua nona regularității menținerii în detenție - și elemente, precum gravitatea particulară a unor asemenea fapte, dar și reacția publicului la săvârșirea lor, tulburarea socială efectivă creată în cadrul ordinii sociale, pericolul ca acuzații să se sustragă de la procesul penal, dar și riscul concret ce există în privința influențării derulării procedurilor judiciare, al repetării faptelor și, nu în ultimul rând, existența unui risc general ce derivă din natura organizată a activităților infracționale.
Curtea evaluând aceste elemente, concluzionează în baza propriului examen, asupra necesității menținerii arestării preventive a celor doi inculpați, considerând totodată că în cauză nu se conturează posibilitatea luării unor măsuri alternative ce să satisfacă asigurarea unei desfășurări normale a procesului penal, din perspectiva art. 136 Cod procedură penală.
În analiza efectuată asupra necesității menținerii stării de arest a celor doi inculpați, prima instanță a omis a-și motiva soluția din perspectiva respectării duratei rezonabile a măsurii privative de libertate dispuse împotriva celor doi inculpați.
După cum arătam anterior, cei doi inculpați au fost arestați preventiv la 06 decembrie și respectiv 10 decembrie 2008, astfel încât de la data luării acestei măsuri și până în prezent s-a scurs o perioadă de timp semnificativă.
Prin rechizitoriul 2970/P/2008 emis la 30 ianuarie 2009,cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru faptele de trafic de influență (zece infracțiuni), fals material în înscrisuri oficiale (zece infracțiuni) și uz de fals (zece infracțiuni)în cazul inculpatului reținându-se art.37 lit. a Cod penal, și art. 33 lit. a Cod penal, iar inculpatul pentru săvârșirea în concurs real a zece infracțiuni de trafic de influență și zece infracțiuni de uz de fals, alături de alți doi inculpați în sensul celor precizate anterior.
Evaluarea asupra caracterului rezonabil al duratei detenției este extrem de importantă în contextul în care inculpații se află în stare privativă de libertate de o durată de timp considerabilă.
În opinia Curții, măsura preventivă își menține caracterul rezonabil și privarea de libertate caracterul legitim, motivele de menținere fiind suficiente și pertinente, atâta vreme cât evaluarea asupra modului în care s-a derulat cercetarea judecătorească în fața primei instanțe până în prezent evidențiază o diligență particulară pentru a asigura desfășurarea cu celeritate a procesului penal (cauza Naus contra Poloniei, 16 septembrie 2008, dar și cauza Hesse contra Austriei, 25 ianuarie 2007).
Curtea constată că circumstanțele reale ale cauzei, justifică prin pericolul social al faptelor, rezonanța socială a acestora, tulburarea concretă în ordinea socială, riscul repetării activităților ilicite, dar al influențării procesului - neaplicarea regulii privind respectarea libertății individuale (a se vedea, cauza Korchuganova contra Rusiei, 08 iunie 2006).
Prin urmare, factorii enunțați, constituie tot atâtea motive suficiente și pertinente ce dau caracter legitim menținerii măsurii arestării preventive în cazul celor doi inculpați.
În situația în care motivele de menținere a stării de arest se mențin o perioadă mai mare de timp și de dovedesc suficiente și pertinente, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că se impune și verificarea diligențelor dispuse de instanțele naționale pentru soluționarea cu celeritate a cauzei, după cum precizam anterior, dar și examinarea asupra posibilității aplicării unor măsuri alternative, pentru a asigura prezentarea inculpaților la proces.
În cauza de față, Curtea constată că la acest moment procesual subzistă condiția art. 148 alin. 1 lit. f teza a II-a Cod procedură penală, sens în care lăsarea în libertate a inculpaților creează și dezvoltă un real, concret pericol pentru ordinea publică.
Concluzionând, Curtea apreciază că menținerea în arest preventiv a celor doi recurenți inculpați respectă durata termenului rezonabil din perspectiva art. 5 paragraful 3 din Convenție, păstrând echilibrul între necesitatea menținerii ordinii publice, pe de o parte, și respectarea libertății individuale, pe de altă parte, în contextul în care durata detenției nu a devenit excesivă.
În virtutea considerentelor ce preced, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile promovate.
Sub incidența art. 192 alin. 2 Cod procedură penală se va dispune cu privire la cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați și împotriva încheierii din 14.01.2010 a Tribunalului București - Secția a II a Penală pronunțată din dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe fiecare dintre recurenții inculpați, la câte 200 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului, dintre care, câte 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - 02.02.2010
Dact./05.02.2010.
Ex.2
Red. G / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Cristina Carmen CraiuJudecători:Cristina Carmen Craiu, Magdalena Iordache, Ioana
