Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1817/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2895/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1817
Ședința publică de la 14 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 07 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual și în stare de arest și asistată de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 156 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul recurentului inculpatsolicită a se observa că în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în raport de faptul că din actele depuse la dosar până în acest moment rezultă că cercetarea judecătorească s-a desfășurat în M măsură datorită declaraților și denunțurilor făcute de inculpat. La DNA există o disjungere a dosarului pentru care s-a prezentat materialul de urmărire penală, disjungere ce a avut loc în urma denunțurilor formulate de recurent încă din 18 septembrie 2008, reținându-se în favoarea acestuia art.19.
Făcând referire la cea de-a doua teză a art. 148 lit. f Cod procedură penală, solicită a se tine cont de faptul că a trecut o perioadă M de timp de la luarea măsurii arestării preventive, soluționarea cauzei nu a fost tergiversată de către inculpați, au fost audiați martori - care acum sunt trimiși în judecată. La dosar s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, ce nu a putut fi soluționată dat fiind faptul că doamna expert, după 6 luni de zile de la numirea sa, a constatat că este incompatibilă, motivat de faptul că avea carte de muncă la una dintre firmele ce s-au constituit parte civilă,
În continuare susține că vina nerecuperării utilajelor aparține parchetului deoarece la data arestării inculpaților - 16 septembrie 2008 - acestea existau în curtea societății, iar o parte din prejudiciu a fost acoperit prin plata avansului și a ratelor.
Față de cele arătate mai sus apreciază că lăsarea în libertate a recurentului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare a procesului penal, astfel că, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, judecarea clientului său în stare de libertate.
În subsidiar, dacă nu va fi primit acest punct de vedere al apărării, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură.
Apărătorul recurentei inculpatesolicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință a Tribunalului București prin care a fost menținută starea de arest, încheiere pe care o consideră ca fiind nemotivată.
Susține că după un an și patru luni - perioadă în care s-a desfășurat atât urmărirea penală, cât și un an de cercetare judecătorească - instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatei, motivarea fiind aceiași în fiecare încheiere.
Cu privire la prejudiciu susține că acesta - în opinia DNA - este de 4 milioane euro, prejudiciul a fost contestat de apărare, s-a dispus în cauză efectuarea unei expertize, dar după 6 luni doamna expert ce a fost numită s-a retras, motivat de faptul că are contract de colaborare cu una dintre firme - parte civilă.
În una dintre încheierile de ședință s-a specificat faptul că lăsarea în libertate a inculpaților ar duce la o gravă perturbare a dosarului și a bunului mers a cercetări judecătorești. Inculpați au fost audiați atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, iar a avut o atitudine sinceră și de regret, prezentând faptele astfel cum s-au derulat. Din niciun act din dosar nu rezultă că cea pe care o apără a încercat să denatureze adevărul ba, mai mult, a formulat unele denunțuri - urmare cărora s-a reținut în favoarea sa art. 9 din Legea 39/2003, ce va duce la înjumătățirea limitelor de pedeapsă.
În continuare mai susține că recurenta poate fi lăsată în stare de libertate, numai în această stare ea și coinculpați putând acoperi prejudiciul creat.
Conchizând, solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut.
În subsidiar, dacă se va trece peste această apărare și se va aprecia că se impune aplicarea altei măsuri, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate, apreciind soluția dispusă de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. În mod just s-a apreciat că temeiurile ce au determinat luarea și menținerea măsurii arestări preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Măsura preventivă este justificată - în afară de îndeplinirea condițiilor impuse de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală - și prin raportare la complexitatea cauzei, la gravitatea infracțiunilor și circumstanțele personale ale recurenților. Consideră că pericolul concret pentru ordinea publică rezidă atât din gravitatea faptelor, cât și din periculozitatea deosebită a inculpaților, lăsarea lor în libertate neputând constitui o garanție cât privește comportamentul corespunzător de-a lungul procesului penal.
Pentru aceste motive și având în vedere și faptul că recurenții au avut o atitudine nuanțată - în funcție de interesul fiecăruia și nu o atitudine constant sinceră - aspecte care, oricum, nu duc la schimbarea temeiurilor ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
În încheiere mai susține că instanța de fond a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, recursul vizând - în opinia parchetului - doar dispoziția de menținere a arestului preventiv. În caz contrar, recursul declarat împotriva încheierii prin care s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestări preventive fiind inadmisibil.
Recurenta inculpatăavând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură, arătând că a avut o poziție constant sinceră, fără a-și schimba declarațiile.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive. Arată că a fost un simplu angajat, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 07.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, în temeiul art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților: (fiul lui și, născut la data de 28.03.1965, în oraș Târgu Ocna, județ B, arestat în baza nr. 171/UP/17.09.2008 emis de către Tribunalul București - Secția a - II - a Penală), (fiica lui și, născut la data de 04.07.1972, în Mereni, Republica M, arestată în baza nr. 172/UP/17.09.2008 emis de către Tribunalul București Secția a - II - a Penală), (fiul lui și, născut la data de 19.09.1959, în Târgu Cărbunești, județ G, arestat în baza nr. 173/UP/17.09.2008 emis de către Tribunalul București Secția a - II - a Penală) și (fiul lui și, născut la data de 30.09. 1951, în B, cu domiciliul în mun. O, Calea -, nr. 10,. C,. 61, arestat in baza nr. 233/UP/18. 11.2008, emis de către Tribunalul București - Secția a - II - a Penală).
S-au respins, ca nefondate, cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpata.
S-au respins, ca nefondate, cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpatul.
S-a respins, ca nefondata, cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulata de inculpatul.
S-a respins, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulata de inculpatul.
În temeiul disp. art. 479 ind. 5 alin. 3.C.P.P. rap. la art. 479/5 alin 1 din
C.P.P. s-a dispus menținerea măsurii preventive a suspendării procedurii de dizolvare sau
lichidare a societății inculpate Sc Srl cu sediul în B M, strada
- nr.23.36, având număr de înregistrare la Oficiul Registrului
Comerțului J/-,CUI --, județul M pe o perioadă de
60 de zile.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul nr. 168/P/2008 emis la data de 09 12 2008 de PICCJ-DNA, inculpații au fost trimiși in judecata, in stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunilor de înșelăciune și obținerii directe de beneficii financiare, prev. și ped. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. și ped. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 33 lit. a) Cod penal cu aplicarea 37 lit. a) Cod penal, pentru inculpații și.
În fapt, în sarcina inculpaților, și a inculpatului, trimis în judecată în stare de libertate s-a reținut că au indus in eroare societățile de leasing cu privire la existența bunurilor ce urmau a fi livrate prin crearea aparenței existentei acestora, fapte comise prin acte materiale repetate de același fel (25 de contracte având ca obiect 28 de utilaje), prin care s-a produs un prejudiciu în valoare totală de 14. 678.646,63 ron, echivalentul a 4.036.480 Euro.
Cu privire la inculpatul, s-a reținut că, inculpatul a aderat și sprijinit un grup organizat constituit din inculpații, și, iar prin intermediul SC - SRL și folosirea în același scop a SC SRL O, au înșelat societatea de leasing LEASING cu suma de 184.450 de Euro.
În acest sens, inculpații au fost ajutați de către, care prin intermediul SC SRL Oaî ncheiat un contract de leasing financiar nr. -E/01 din 21 04 2008 cu LEASING, având ca obiect un excavator 320 cu seria șasiu N-, în valoare de 184.450 Euro, achiziționat de la SC - SRL, in baza facturii seria - - nr. 1025 din data de 24 04 2008, având valoarea de 664.020 lei.
Astfel, începând din luna februarie 2007, inculpații, au constituit un grup organizat și prin preluarea SC - SRL au înșelat mai multe societăți de leasing prin vânzarea succesivă a acelorași utilaje către aceste societăți, activități infracționale desfășurate în înțelegere cu reprezentanții societăților beneficiare ale contractelor de leasing, creând un prejudiciu estimat la 3.2000.000, bani care au fost retrași în numerar de de la AGENȚIA a BANK.
La data de 09.06.2008, Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a corupției a fost sesizată de către numitul, asociat unic și administrator al SC COM SRL B, cu privire la faptul că, la data de 04.06.2008, numita s-a deplasat la AGENȚIA - Ba S. BANK, unde, folosindu-se acestuia datele acestuia de identitate și o ștampilă a SC COM SRL, a retras în numerar din contul societății comerciale amintite, suma de 1.930.000 RON.
Conform imaginilor înregistrate de sistemul de supraveghere video al agenției, predate de către reprezentanții BANK în vederea lămuririi aspectelor sesizate, a rezultat că în perioada 23.04.2008 - 04.06.2008, însoțită de diverse persoane de sex masculin s-a prezentat la AGENȚIA a BANK de unde a retras în numerar sume însemnate de bani.
Din coroborarea imaginilor furnizate de reprezentanții băncii cu extrasele de cont și documentele aferente retragerilor de bani, precum și cu declarațiile numitului, a rezultat că în perioada 23.04.2008 - 04.06.2008, a retras succesiv din contul SC COM SRL suma de 11.723.900 RON (aproximativ 3.200.000 EURO), folosind datele de identitate și semnătura administratorului SC COM SRL, precum și o ștampilă a societății, despre existența căreia administratorul și asociatul unic declară că nu știe nimic, ștampilele firmei aflându-se la el tot timpul.
Din cercetări a rezultat că numiții, și numitul au constituit la începutul anului 2007 o grupare de persoane care desfășoară activități de infracționalitate macro-economică și crimă organizată.
Aceste persoane controlează SC - SRL B M, care are ca obiect principal de activitate "Activități de închiriere și leasing cu mașini și echipamente pentru construcții".
Deși administrator și asociat unic al SC -- SRL este numitul, acesta nu a efectuat activități proprii unui administrator de drept și de fapt, fiind folosit de către numiții, și, doar pentru activități de secretariat și pentru semnarea diferitelor documente financiar-contabile și bancare ale societății, potrivit calității acestuia.
În realitate, de activitatea acestei societăți comerciale s-au ocupat numiții, și, după cum urmează: întreaga activitate de înregistrare a evidenței primare și financiar-contabile a fost coordonată de numita, care dădea indicații clare, concrete și imperative cu privire la înregistrările contabile a operațiunilor comerciale derulate, numitului - (numit în cadrul grupului ) - contabilul societății. Mai mult decât atât, acesta nu a efectuat nici o operațiune comercială/contabilă fără acordul numiților și. Aceștia la rândul lor, dar și numitul, așa cum rezultă din discuțiile telefonice, pentru activitățile desfășurate prin intermediul SC - SRL solicitau acordul numitului, în legătură cu care există indicii că ar fi liderul grupării.
Activitatea desfășurată în mod concret de către SC - SRL B M se materializează în intermedierea vânzării de utilaje industriale (concasoare, excavatoare, etc.) către diverse societăți comerciale, prin obținerea unor finanțări de tip leasing de la unele societăți de specialitate.
Practic, SC - SRL vinde utilajele către societățile de leasing românești și din străinătate - Austria, care astfel devin proprietari ale acestora; în continuare, societățile de leasing închiriază în sistem leasing utilajele cumpărate de la - SRL societăților comerciale recomandate și prezentate ca fiind eligibile tot de către - SRL, acestea devenind astfel beneficiare.
Așa cum a rezultat din cercetările efectuate, condițiile de eligibilitate ale societăților beneficiare de finanțări tip leasing sunt create artificial, prin operațiuni comerciale fictive, pe baza unor documente false fără corespondent în realitate, tot de către reprezentanții - SRL, în conivență cu administratorii de fapt ai acestora.
Pentru majoritatea utilajelor care fac obiectul tranzacțiilor cu societățile de leasing nu există obligația înmatriculării în circulație, întrucât se consideră că acestea nu circulă pe drumurile publice, fiind transportate cu ajutorul unor platforme de tip trailer. Astfel, aceste utilaje sunt identificate prin intermediul specificațiilor tehnice și prin unele plăcuțe de identificare.
Activitatea infracțională a SC - SRL constă în vânzarea către
diverse societăți de leasing a aceluiași utilaj, prin prezentarea acestuia cu plăcuțe
cu diverse numere de identificare. Această activitate este desfășurată în înțelegere
cu administratorii de fapt ai societăților comerciale beneficiare, societățile de
leasing fiind astfel induse în eroare cu privire la existența obiectului contractului
de achiziție a utilajului. Practic, mai multe societăți de leasing, fără a știi unele de
celelalte, cumpără același utilaj, dar cu plăcuțele de identificare schimbate.
Pe de o parte, societățile de leasing plătesc utilajele către SC - SRL, iar pe de altă parte asigură finanțarea în sistem leasing pentru așa zisele societăți beneficiare. În același timp, pe lângă banii obținuți ca urmare a "vânzării utilajelor în cauză, SC - SRL obține sume mari de bani și din exploatarea acestora prin închiriere, fiind astfel avantajos pentru aceștia să plătească și o parte din ratele aferente contractelor de leasing. Practic, SC - SRL obține din vânzarea efectivă către societățile de leasing valoarea totală a utilajelor plus un comision, la care se adaugă și profitul rămas din diferența dintre suma care reprezintă chiria (pentru închirierea acelorași utilaje vândute) și ratele plătite conform contractelor de leasing.
Reprezentanții diverselor societăți de leasing consideră că au în patrimoniu active de o anumită valoare și într-un anumit cuantum, dispunând și beneficiind astfel de toate prerogativele unui proprietar asupra utilajelor în cauză. Reprezentanții SC - SRL, în vederea "extragerii" în numerar, sub o aparență legală, a sumelor de bani obținuți din activitățile infracționale anterior prezentate, prin operațiuni comerciale fictive (prestări servicii, plata datorii inexistente, etc.), transferă banii în conturile unor societăți comerciale de tip"colector".
Astfel, conform art. 143 Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi dispusă în cazul în care există probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar indiciile temeinice există atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta, în speța de față, acestea rezultând din următoarele prin următoarele mijloace de probă:
Potrivit plângerii formulate de către reprezentanții SC & LEASING, cu sediul social în Austria, Viena, A-1010 Viena, 15 DG, împotriva administratorului SC -- SRL B M, a rezultat că această societate a încheiat cu diverși clienți din România în perioada 20.05 - 19.06.2008 contracte de leasing extern, în valoare de 2.694.230, în vederea achiziționării de utilaje de la SC -- SRL, în calitate de furnizor, producând prin neplata ratelor ajunse la scadență și lipsa utilajelor un prejudiciu de 2.454.587 .
Aceste societăți comerciale nu funcționează la sediul social declarat și au declarat ca obiect de activitate operațiuni care să le permită retragerea în numerar "legală" din conturi a unor sume de bani foarte mari.
La adresele la care funcționa în fapt SC - SRL au fost efectuate percheziții domiciliare, ocazie cu care au fost identificate și ridicate documente juridice de înființare și funcționare, documente de evidență primară și financiar contabilă, documente bancare (ordine de plată, extrase de cont, bilete la ordin, etc.), ștampile, toate acestea aparținând mai multor societăți comerciale și un număr de 194 plăcuțe cu serii de identificare ale unor diverse utilajelor.
Totodată s-a efectuat o percheziție domiciliară și la adresa unde numita locuiește fără forme legale, ocazie cu care au fost identificate și ridicate documente juridice de înființare și funcționare, documente de evidență primară și financiar contabilă, documente bancare, ștampile, toate acestea aparținând mai multor societăți comerciale precum și suma de 40.000 lei.
rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată este confirmată și de declarațiile inculpaților, și în care au relatat modalitatea de derulare a faptelor, dând detalii cu privire la modul de derulare al faptelor și participarea fiecăruia precum și din convorbirile telefonice efectuate în cauză, precum și a transmisiunilor tip fax, procese-verbale de percheziție informatică, notă unilaterală Garda Financiară C, raportul Gărzii Financiare C, raportul Gărzii Financiare - Secția B, situația retragerii de numerar aferentă SC SRL B, extrase de cont SC SRL, documente bancare, facturi, situații financiar-contabile, documente financiar-contabile și bancare, raport de constatare tehnico - științifică, note de constatare a Gărzii Financiare, note de constatare a Gărzii Financiare - Secția C, plăcuțe cu seria de identificare ale utilajelor.
Referitor la inculpatul, presupunerea rezonabilă că inculpatul a participat la fapta pentru care a fost trimis în judecată rezultă și din declarațiile inculpaților și care au confirmat că de formalitățile privitoare la întocmirea dosarului definanțare a utilajului achiziționat de SC SRL O s-a ocupat în mod direct inculpatul care a și încasat contravaloarea finanțării utilajului de către societatea de leasing, bani care i-au fost înmânați personal de către inculpata, din dispoziția inculpatului. De asemenea, din discuția purtată în mediu ambiental între numita și rezultă că acesta a încercat să o determine să declare lucruri neconforme cu realitatea referitoare la încheierea contactului de leasing pentru utilaj și vizionarea utilajelor.
În drept, faptele reținute in sarcina inculpaților sunt prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. și ped. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, pentru inculpații și, fiind pedepsite cu închisoarea de la 5 ani la 20 de ani.
Prin ordonanțele din data de 17 septembrie 2008 fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpații, și. Totodată, a fost dispusă reținerea pentru 24 de ore a inculpatei, conform Ordonanței de reținere nr. 29 din 16 septembrie 2008 de la data de 16 septembrie 2008 orele 2200și până la data de 17 septembrie orele 2200, inculpatului conform Ordonanței de reținere nr.30 din 17 septembrie 2008 de la data de 16 septembrie 2008 orele 1800(data punerii în executare a mandatului de aducere) și până la data de 17 septembrie orele 1800și a inculpatului conform Ordonanței de reținere nr.31din 17 septembrie 2008 de la data de 16 septembrie 2008 orele 1800(data punerii în executare a mandatului de aducere) și până la data de 17 septembrie 2008 orele 1800.
La data de 17.09.2008, Tribunalul București - Secția a II-a, în dosarul nr- a dispus arestarea preventivă a inculpaților (mandat de arestare preventivă nr. 171 /UP), (mandat de arestare preventivă nr. 172/UP) și (mandat de arestare preventivă nr. 173/UP) pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la 17 septembrie 2008 și până la 15 octombrie 2008.
Prin ordonanța nr. 34 din 17 11 2008 fost dispusă reținerea inculpatului pe timp de 24 de ore începând cu data de 17 11 2008, ora 17 00, pana la data 18 11 2008, ora 17 00.
Prin încheierea din data de 18 11 2008 Tribunalului București - Secția I-a Penală, a fost dispusă arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 zile, de la data de 18 11 2008 până la data de 16 12 2008, inclusiv (mandat de arestare preventivă nr. 233/UP).
Potrivit art. 3002Cod procedură penală în cazurile în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice periodic în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive în vederea respectării drepturilor prevăzute de art.5 paragraf 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale () care prevede că: "Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală.
În cazul, însă, în care decizia este luată de un tribunal în urma unei proceduri judiciare, controlul cerut de articolul 5 paragraful 4 se găsește încorporat în aceasta. Trebuie distins între decizia de lipsire de libertate inițială și deciziile ulterioare de menținere în detenție. Acestea din urmă vor fi supuse controlului cerut de articolul 5 paragraful 4 pentru a se verifica dacă au apărut noi probleme de legalitate ce ar putea schimba decizia inițială. Este astfel reglementat un control de legalitate (cauza De, și. Belgiei).
Controlul judiciar vizează pe de o parte legalitatea măsurii preventive (cauzaChahal Regatului Unit al Marii Britanii)iar pe de altă parte, controlul trebuie să fie suficient de amplu pentru a se întinde asupra fiecărei condiții indispensabile, conform Convenției, pentru declararea ca legală unei măsuri privative de libertate.
Articolul 5 paragraf 4 al Convenției dă dreptul persoanelor lipsite de libertate să ceară și să obțină reexaminarea periodică a condițiilor procedurale și de fond care sunt esențiale pentru conformitatea cu Convenția a măsurilor preventive (cauza Butkevicius Lituaniei).
Prin urmare instanța competentă trebuie să examineze nu numai conformitatea cu dispozițiile procedurale ale dreptului intern, ci și caracterul plauzibil al bănuielilor care au condus la luarea măsurii privative de libertate (cauzele Weeks, X și Ashingdane Marii Britanii și cauza Van Droegenbroeck Olandei).
Potrivit art. 160 Cod procedură penală în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Examinând actele și lucrările dosarului, la acest moment procesual, Tribunalul a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a inculpaților, și continuă să existe și impun în continuare privarea sa de libertate.
Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.C.P.P. existând la dosarul cauzei probe din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, probe ce se coroborează cu celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei și din care a rezultat indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt judecați, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică fiind de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal în ceea ce privește aflarea adevărului, având în vedere totodată natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor penale.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143 Cod procedură penală, Tribunalul a reținut că în cauză există probe directe și indicii temeinice (probe indirecte), în sensul art.681Cod procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost cercetați și pentru care s-a emis mandatul de arestare preventivă pe numele său.
Probele și indiciile temeinice pot conduce la reținerea unei suspiciuni rezonabile în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (în acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Fox, și Hartley Marii Britanii, Hotărârea din 30 august 1990, paragraf 31-32).
Analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive de către instanță presupune antamarea de către instanță a faptelor principale (res probandae)sau a probatorii(res probantes)în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile în sensul art. 5 parag. 1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (), cu privire la săvârșirea unei infracțiuni iar nu analiza probelor, a mijloacelor de probă sau a modalității administrării acestora.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute in sarcina inculpaților este închisoarea, fiind astfel satisfăcută condiția prevăzută de art. 136 alin. 6.pr.pen.
Deasemenea, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai M de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Aprecierea acestei ultime condiții presupune atât o analiză procedural penală cât și o analiză criminologică.
Tribunalul a avut în vedere în analiza ambelor aspecte natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor în privința cărora există bănuiala legitimă că au fost comise de inculpați, care violează regulile și normele referitoare la interesul general existente în societate.
Inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni cu un prejudiciu estimat la aproximativ 4 milioane de euro și deși contestat de către inculpați urmează a fi stabilit cu certitudine prin expertiza contabilă încuviințată, iar lăsarea in libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publica.Pericolul pentru ordinea publică rezidă atât în incriminarea făcută de legiuitor și care sancționează aceste infracțiuni cu pedepse de până la 20 de ani închisoare dar și din împrejurările comiterii faptei, ce constă în inginerii financiare de ingeniozitate rar întâlnită ce formează obiectul unei infracțiuni deosebit de grave care a cauzat o perturbare majoră a ordinii publice, gravitate care nu poate să dispară prin trecerea unei perioade de timp, existând temerea ca împotriva unor fapte periculoase, nu se reacționează prompt, iar lipsa de reacție din partea forței coercitive a statului ar putea fi interpretată ca o încurajare și a altor persoane care ar fi tentate să înfăptuiască astfel de fapte.
Acțiunile infracționale pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată aduc atingere principiului statului de drept, pe baza căruia este consacrată supremația legii, toți cetățenii fiind egali în fața acesteia, precum și credibilității sistemului judiciar întrucât, realizarea unui sistem judiciar independent, imparțial, credibil și eficient reprezintă o condiție necesară pentru supremația legii și a principiilor statului de drept.
Tribunalul a apreciat că infracțiunile pentru care au fost cercetați inculpații, pentru care s-a dispus arestarea preventivă a acestora si pentru care au fost trimiși in judecata, prin rechizitoriu, prin gravitatea și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive fiind satisfăcute astfel și prevederile art. 5 paragraf l lit. c și paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ().
Tribunalul a apreciat că perioada de arestare preventivă a inculpaților nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 5 paragraful 3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Austriei, Hotărârea din 28 martie 1990, cauza Labita Italiei, Hotărârea din 6 aprilie 2000, paragraf 152 și urm, cauza c Elveției, Hotărârea din 26 ianuarie 1993, paragraf 30-40, cauza Contrada c Italiei, Hotărârea din 24 august 1998, paragraf 51-57, cauza LA. Franței, Hotărârea din 23 septembrie 1998, paragraf 94-112).
Prin adresa nr. 1068/ 03 07 2009, s-a comunicat faptul că Tribunalul Maramureș - Secția Comercială de contencios Administrativ și Fiscal, prin sentința civilă nr. 726/25 03 2009 dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitorului SC - și a numit in calitate de administrator judiciar SC Grup cu sediul in B M, str. -, nr. 6-2.
În data de 25.08.2009 Ministerul Publica formulat o cerere de suspendare a procedurii de dizolvare sau lichidare a inculpatei SC - SRL, în baza art.4795Cod procedură penală, cerere prorogată la data de 06.10.2009, având în vedere lipsa de procedură constatată la termenul respectiv.
Cu privire la cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public privind suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a inculpatei SC - SRL, în baza art.4795Cod procedură penală, judecătorul în cursul judecații, poate dispune, dacă există motive temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că persoana juridică a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și numai pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, se poate lua măsura preventivă a suspendării procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice. În conformitate cu alin. 4 al aceluiași articol, măsura preventivă dispusă împotriva unei societăți, poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii, dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, fiecare prelungire neputând depăși 60 de zile.
Tribunalul a apreciat că infracțiunile pentru care SC - a fost trimisă în judecată, prin gravitatea și reacția publicului, justificată și de prejudiciul foarte M, respectiv de 4.036.480 Euro, așa cum a reieșit din documentele ce compun dosarul de urmărire penală.
Tribunalul a constatat că din actele administrate la dosar precum și din dosarul de urmărire penală, reies motivele temeinice, invocate în conținutul art. 479 ind. 5 Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că persoana juridică a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar pentru a se asigura o buna desfășurare a procesului penal menținerea măsurii preventive a suspendării procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice este necesară, măsură ce a fost menținută în conformitate cu art. 479 ind. 5 alin. 3 Cod procedură penală.
Tribunalul a apreciat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților astfel că în temeiul art.3002Cod procedură penală raportat la art. 160balin. l și 3 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpaților, și si a respins, ca nefondate, cererile acestora de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara/ localitatea și, respectiv, de revocare a măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și,
Recurentul inculpata arătat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive în raport de faptul că, din actele depuse la dosar până în acest moment, rezultă că cercetarea judecătorească s-a desfășurat, în M măsură, datorită declarațiilor și denunțurilor făcute de inculpat. La DNA există o disjungere a dosarului pentru care s-a prezentat materialul de urmărire penală, disjungere ce a avut loc în urma denunțurilor formulate de recurent încă din 18 septembrie 2008, reținându-se în favoarea acestuia art.19.
Făcând referire la cea de-a doua teză a art. 148 lit. f Cod procedură penală, a solicitat a se ține cont de faptul că a trecut o perioadă M de timp de la luarea măsurii arestării preventive, soluționarea cauzei nu a fost tergiversată de către inculpați, au fost audiați martori - care acum sunt trimiși în judecată. La dosar s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, ce nu a putut fi soluționată dat fiind faptul că doamna expert, după 6 luni de zile de la numirea sa, a constatat că este incompatibilă, motivat de faptul că avea carte de muncă la una dintre firmele ce s-au constituit parte civilă,
Recurentul-inculpat a susține că vina nerecuperării utilajelor aparține parchetului deoarece la data arestării inculpaților - 16 septembrie 2008 - acestea existau în curtea societății, iar o parte din prejudiciu a fost acoperit prin plata avansului și a ratelor.
Față de cele arătate mai sus, a apreciat că lăsarea în libertate a recurentului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare a procesului penal, astfel că, a solicitat judecarea sa în stare de libertate.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură.
Recurenta inculpatăa solicitat casarea încheierii de ședință a Tribunalului București prin care a fost menținută starea de arest, încheiere pe care o consideră ca fiind nemotivată.
A susținut că, după un an și patru luni - perioadă în care s-a desfășurat, atât urmărirea penală, cât și un an de cercetare judecătorească - instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatei, motivarea fiind aceiași în fiecare încheiere.
Cu privire la prejudiciu, a susținut că acesta - în opinia DNA - este de 4 milioane euro, prejudiciul a fost contestat de apărare, s-a dispus în cauză efectuarea unei expertize, dar după 6 luni doamna expert ce a fost numită s-a retras, motivat de faptul că are contract de colaborare cu una dintre firme - parte civilă.
În una dintre încheierile de ședință s-a specificat faptul că lăsarea în libertate a inculpaților ar duce la o gravă perturbare a dosarului și a bunului mers a cercetării judecătorești. Inculpați au fost audiați, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, iar inculpata a avut o atitudine sinceră și de regret, prezentând faptele astfel cum s-au derulat. Din niciun act din dosar nu rezultă că cea pe care o apără a încercat să denatureze adevărul ba, mai mult, a formulat unele denunțuri - urmare cărora s-a reținut în favoarea sa art. 9 din Legea nr. 39/2003, ce va duce la înjumătățirea limitelor de pedeapsă.
În continuare, a susținut că poate fi lăsată în stare de libertate, numai în această stare, recurenta și ceilalți coinculpați putând acoperi prejudiciul creat.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin. final Cod procedură penală, Curtea constată recursurile ca nefondate, în considerarea următoarelor argumente:
Sub aspectul criticilor de nelegalitate formulate de inculpata, critici vizând nemotivarea corespunzătoare a încheierii instanței de fond, Curtea constată nefondate susținerile recurentei.
Astfel, încheierea atacată cuprinde referiri ample și detaliate la împrejurările în care se presupune că recurenții-inculpați au săvârșit faptele deduse judecății, referiri însoțite și de expunerea mijloacelor de probă apreciate de către instanță ca fiind indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală și art. 681Cod procedură penală. Elementele de fapt expuse în cuprinsul încheierii sunt suficiente pentru ca un observator independent și imparțial să înțeleagă, atât presupusa derulare a evenimentelor în cronologia și dinamica lor, cât și probatoriile ce au stat la baza stabilirii acestei derulări.
Ca atare, examinând sub toate aspectele soluția primei instanțe, Curtea apreciază că, în mod întemeiat, instanța de fond a constatat subzistența temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a celor patru recurenți-inculpați.
Astfel, probele administrate până la acest moment procesual constituie indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681Cod procedură penală, ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpații și, împreună cu alte persoane, au constituit un grup infracțional organizat și au indus în eroare, în mod repetat, societățile de leasing cu privire la existența bunurilor ce urmau a fi livrate, cauzând un prejudiciu în valoare de 14.678.646,63 RON.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că în cauză sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este închisoarea mai M de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret pe care lăsarea inculpaților în libertate l-ar prezenta pentru ordinea publică, Curtea are în vedere elementele reținute de către instanța de fond, respectiv, gravitatea deosebită a faptelor presupus comise de către inculpați, perseverența manifestată de aceștia în atingerea scopului ilicit urmărit, perseverență concretizată în organizarea minuțioasă a acțiunilor lor și repetabilitatea actelor de aceeași natură, elemente ce evidențiază o atingere de amploare adusă ordinii publice, ce justifică prevalența acordată protejării interesului public în detrimentul dreptului inculpaților la libertate individuală.
Curtea apreciază că circumstanțele personale ale inculpaților trebuie evaluate în contextul mai larg al faptelor deduse judecății și, examinându-le distinct, constată că acestea nu evidențiază suficiente garanții că o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, va permite atingerea scopului său.
Astfel, datele cauzei evidențiază o anumită perseverență în comiterea unor fapte similare, precum și inexistența unor legături familiale ori sociale solide, care să constituie garanții că, lăsați în libertate, inculpații au un interes real de a participa nemijlocit la desfășurarea procesului.
Astfel, inculpatul a suferit trei condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune, nu avea o ocupație stabilă anterior arestării și nu mai este integrat într-un mediu familial stabil (fiind divorțat), iar inculpata a suferit anterior o condamnare pentru infracțiunea de înșelăciune, este necăsătorită și, anterior arestării, nu desfășura alte activități cu excepția celor ce fac obiectul judecății.
Toate aceste elemente, alături de circumstanțele reale ale comiterii faptelor se constituie în motive pertinente și suficiente ce justifică necesitatea menținerii stării de arest preventiv pentru a se asigura atât prezervarea ordinii publice, cât și buna desfășurare a procesului penal, context în care atitudinea sinceră a recurenților - inculpați este nerelevantă, urmând a fi avută în vedere la stabilirea tratamentului sancționator.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpaților, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții inculpați vor fi obligați la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 07.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II- penală în dosarul nr-.
Obligă inculpații la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red. A-22.12.2009.
Dact. 2 ex./30.12.2009/2ex - primit 14.01.2010
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu, Cristina Rotaru
