Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 183/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 183
Ședința publică de la 7 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTOR 2: Chirvasă Mihaela
JUDECĂTOR 3: Dublea Aurel
GREFIER: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
La ordine soluționarea recursului penal " menținere arestare preventivă" promovat de inculpatul recurent, deținut în Penitenciarul Vaslui, împotriva încheierii de ședință din 02.04.2008 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu, cu delegație la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat, inculpatul precizează că își menține recursul promovat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului promovat de inculpat.
Avocat, pentru inculpatul recurent, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa. Inculpatul s-a aflat împreună cu un grup de tineri, care au lovit victima, recunoaște că a lovit și el, însă ceilalți sunt liberi și numai el a fost arestat.
De altfel, și din expertiza efectuată în cauză rezultă că lovitura aplicată de către inculpatul nu a cauzat moartea victimei.
Consideră apărarea că în acest moment nu mai subzistă temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, dat fiind probatoriul administrat în cauză până în prezent și pune concluzii de admitere a recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate pentru a-și putea dovedi nevinovăția.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că încheierea recurată este legală și temeinică, instanța de fond a avut în vedere un probatoriu consistent și a apreciat că subzistă temeiurile inițiale care au stat la baza arestării inițiale, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.136, 143 și 148 lit.f Cod procedură penală.
Pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile puse de apărător și solicită a fi judecat în stare de libertate pentru a putea să-și producă probe în apărare. Susține inculpatul că din declarațiile martorilor rezultă că el a lovit victima o singură dată, după ce au lovit-o ceilalți tineri din grupul în care se afla.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin încheierea din 2 aprilie 2008, Tribunalul Vaslui, în dosarul nr-, a constatat, în baza art. 300 ind. 2 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11 mai 1984 în oraș, jud. V, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul cu Regim . V, dispusă prin încheierea din 21.03.2007 a Tribunalului Vaslui, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 9/U/21 martie 2007.
În baza art. 160 ind. b alin 3 Cod procedură penală s- menținut arestarea preventivă luată împotriva inculpatului, măsură ce urmează a fi verificată în termenul prevăzut de art. 160 ind. b alin. l Cod procedură penală.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la arestare, respectiv cele prevăzute de dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală,ele nu s-au schimbat cu nimic și impun în continuare privarea de libertate a acestuia;, în continuare, condiția prevăzută de lit. faa rt. 148 Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea presupus a fi comisă fiind mai mare de 4 ani, existând totodată probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și gravitatea faptei, impactul acesteia asupra comunității și față de urmările produse.
Tribunalul a aplicat dispozițiile art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală.
Împotriva încheierii a formulat recurs inculpatul .
Motivând oral recursul, prin apărător, el arată că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Inculpatul învederează că s-a aflat împreună cu alți tineri, care au lovit victima, că a lovit și el, dar a fost singurul arestat. susține că din expertiza efectuată în cauză rezultă că lovitura pe care dânsul a aplicat- nu a cauzat moartea victimei.
Recurentul pretinde că - dat fiind probatoriul administrat - nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în ceea ce urmează.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, pentru omor calificat, infracțiune prevăzută de art. 174, 175 lit. i Cod penal. În fapt se presupune că în seara de 31 decembrie 2006, în loc public, i-a aplicat victimei G, în vârstă de 15 ani, o lovitură cu patul unei puști din lemn, peste cap, cauzându- un traumatism cranio-cerebral cu fractură de craniană iradiată la baza craniului, contuzie cerebrală și hematom extradural, leziuni care au condus la decesul victimei.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive la data de 21 martie 2007, măsura fiind prelungită și - ulterior - menținută potrivit legii. La luarea măsurii tribunalul a constatat incidența dispozițiilor art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
La acest moment curtea de apel constată că sunt îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală, în sensul existenței de probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. În același timp, continuă să fie întrunite elementele cazului de arestare preventivă de la lit. "f" a art. 148 Cod procedură penală, atât sub aspectul cuantumului pedepsei cu închisoarea prevăzută de lege pentru fapta presupus comisă, cât și sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în stare de libertate.
În această situație, instanța de recurs reține că tribunalul a aplicat judicios în cauză alin. 3 și nu alin. 2 al art. 160 ind. b Cod procedură penală.
Raportat considerentelor expuse și în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge recursul, ca nefondat, menținând încheierea Tribunalului Vaslui și obligându-l pe recurent la plata cheltuielilor judiciare, conform art. 192 (2) Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Vaslui, împotriva încheierii penale din 2 aprilie 2008, a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
14.04.2008
Tribunalul Vaslui
jud.
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Chirvasă Mihaela, Dublea Aurel
