Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 184/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 184
Ședința publică de la 7 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghidenau Anca
JUDECĂTOR 2: Chirilă Mihaela
JUDECĂTOR 3: Dublea Aurel
GREFIER: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
La ordine soluționarea recursului penal " menținere arestare preventivă" promovat de inculpatul recurent, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 31.03.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu, cu delegație la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat, inculpatul precizează că își menține recursul promovat.
Doamna avocat depune la dosar, pentru inculpat, adresa nr.- din 07.03.2008, emisă de Poliția Orașului Hîrlău.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului promovat de inculpat.
Avocat, pentru inculpatul recurent, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei de furt dar și nu a celei de viol, întrucât susține că nu este vinovat de această faptă.
Cu privire la infracțiunea de furt, a fost numai un moment de rătăcire al inculpatului, moment în care acesta a dat dovadă de teribilism, însă prejudiciul a fost recuperat.
Consideră apărarea că în acest moment nu mai subzistă temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, dat fiind probatoriul administrat în cauză până în prezent și pune concluzii de admitere a recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate pentru a-și putea dovedi nevinovăția.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că există dovezi, indicii că inculpatul a săvârșit faptele de violare de domiciliu, furt și viol, fapte aflate în concurs că încheierea recurată este legală și temeinică, fiind justificată prin însăși motivarea ei, cu referire la limitele de sancționare, la vârsta persoanei lezate și nu în ultimul rând la statutul inculpatului. Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile puse de apărător și solicită a fi judecat în stare de libertate pentru a putea să-și producă probe în apărare.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față;
Tribunalul Iași prin încheierea penală din 31 martie 2008 a constatat, în baza art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și și în baza art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. 3 alin. 3 Cod procedură penală a menținut starea de arest a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților se reține că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, raportat la pericolul social al faptelor de care sunt bănuiți inculpații și existența indiciilor de săvârșire a faptelor de către inculpați, respectiv furt calificat, violare de domiciliu și viol, care sunt pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, inculpații prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din modalitatea în care se presupune că au fost săvârșite faptele imputate inculpaților, urmările produse. Aceste aspecte duc la crearea unui sentiment de insecuritate în rândul membrilor comunității, sentiment ce ar fi accentuat de o eventuală punere în libertate a inculpaților, împrejurare ce ar fi percepută, dacă nu drept o încurajare, ca o lipsă de reacție a organului statului față de săvârșirea unor fapte antisociale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpatul arată că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea sa preventivă și dacă ar fi liber ar putea să dovedească nevinovăția cu privire la infracțiunea de viol pe care nu comis-o, recunoscând doar fapta de furt care a fost un accident, un moment de rătăcire.
Recursul este nefondat.
Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu încheierea dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, furt calificat și viol, prevăzute de art. 192, alin. 2 Cod penal, art. 208 - 209 alin. 1 lit. a, g, i și art. 197 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. b și art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se că în noaptea de 8/9.05.2007 împreună cu inculpatul au pătruns fără drept în locuința părții vătămate și întrucât aceasta nu a vrut să le vândă vin, cerându-le să plece, când aceasta a venit la poartă pentru aoî ncuia, au întreținut raporturi sexuale prin violență și împotriva voinței ei, după care i-au sustras 10 litri de vin din camera în care avea depozitat vinul, pătrunzând în aceasta prin dislocarea mai multor de pe acoperiș.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 10 mai 2007 prin încheierea din 10 august 2007 a Judecătoriei Hârlău, pentru o perioadă de 29 zile, reținându-se îndeplinirea cumulativă a prevederilor art. 143, 148 lit. f Cod procedură penală, ulterior starea de arest fiind menținută de instanță.
Prima instanță l-a condamnat nedefinitiv pe inculpatul la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, cauza aflându-se în apelul inculpaților. S-a reținut în mod corect de către instanța de apel că subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului și acestea impun în continuare menținerea stării de arest a inculpatului, raportat la gradul de pericol social ridicat al faptelor reținute în sarcina inculpatului și modalitatea concretă în care au fost comise, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol concret pentru ordinea publică, motivat de situația inculpatului, care este recidivist și a dat dovadă de persistență infracțională.
Apărarea inculpatului că doar în libertate ar putea să-și producă probe pentru dovedirea nevinovăției este lipsită de suport real, din lucrările cauzei rezultând că acestuia i-au fost respectate toate drepturile procesuale, beneficiind de avocat și făcându-și probe.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 1 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 31 martie 2008 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, instanța va obliga inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii penale din 31.03.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei, către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu, se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 aprilie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
14.04.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Ghidenau AncaJudecători:Ghidenau Anca, Chirilă Mihaela, Dublea Aurel
