Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 196/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(215/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 196/
Ședința publică de la data de 02 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - T - - reprezentat prin procuror .
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul G, împotriva încheierii de ședință din data de 12 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: recurentul inculpat G cercetat în stare de arest preventiv și asistat de avocat desemnat din oficiu cu delegație depusă la fila 6 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
Întrebat fiind recurent inculpatul arată că este de acord cu asistența juridică din oficiu.
Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat, în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 2 rap. la art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, în baza art. 160/b alin. 2 Cod procedură penală a se constata că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, revocarea măsurii arestării preventive și lăsarea în libertate a recurentului inculpat, având în vedere că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
În primul rând,cu toate că face vorbire despre dispozițiile art. 5 alin. 3 din CEDO, instanța de fond nu motivează în concret care sunt criteriile pentru care inculpatul nu poate fi judecat în stare de libertate, făcând aprecieri generale, cum ar fi complexitatea cauzei și pericolul social.
Solicită a se avea în vedere că aceiași motivare a fost dată de către instanța de fond de- lungul timpului cu toate că, inculpatul se află în arest preventiv de la data de 09 iulie 2009. Totodată, instanța de fond nu a ținut cont nici de practica în materie a CEDO potrivit căreia instanțele naționale sunt obligate să motiveze in concret, sens în care trebuie avut în vedere atitudinea procesuală a inculpatului, de recunoaștere a faptelor, care a ajutat organele de urmărire penală și instanța de fond să afle adevărul în prezenta cauză, cu toate că acesta este recidivist. Apreciază că lăsarea în libertate nu împiedică desfășurarea procesului penal pentru că nu există nici o dovadă din care să rezulte că acesta s-ar sustrage sau ar impieta buna desfășurare a procesului penal. Mai arată că, din 30 de coinculpați, 28 sunt liberi, cu toate că în cadrul dosarului recurentul inculpat nu are decât calitatea de distribuitor, nu este considerat unul dintre conducătorii grupului organizat, care, în prezent, se judecă în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat având în vedere că nu a intervenit nici o împrejurare care să conducă la concluzia că temeiurile care au determinat arestarea, fie au încetat, fie s-au schimbat. Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică față de natura infracțiunii, modul concret de săvârșire și împrejurarea că este cunoscut cu antecedente penale. Atitudinea sinceră a inculpatului va putea fi avută în vedere la individualizarea pedepsei, însă aceasta nu justifică revocarea măsurii arestării preventive.
Față de considerentele arătate, formulează concluzii de respingere a recursului inculpatului, ca fiind nefondat, încheierea recurată fiind motivată, legală și temeinică.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 12.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul -, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului G, în temeiul art.300/2 rap. la art.160/b
C.P.P.Instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică și că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, respectiv art.143 și art.148 lit.f C.P.P. nu s-au schimbat și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia.
S-a mai arătat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la dispozițiile art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme se fondează pe motive pertinente și suficiente aoj ustifica.
și suficiența motivelor a fost examinată de Tribunal în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportări la prevederile art.136 C.P.P. apreciind că pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
S-a menționat că împrejurarea că alți coinculpați cu activitate infracțională similară au fost puși în libertate nu justifică o soluție de punere în libertate a inculpatului
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul G care a criticat hotărârea sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, arătând că nu s-au indicat, în concret, care sunt criteriile pentru care inculpatul nu poate fi judecat în stare de libertate și susținând că lăsarea sa în libertate nu împiedică desfășurarea procesului penal pentru că nu există nici o dovadă din care să rezulte că s-ar sustrage sau ar impieta buna desfășurare a procesului penal. S-a mai arătat că, pentru egalitate de tratament cu ceilalți coinculpați, se impune revocarea arestării preventive.
Examinând încheierea atacată, față de motivele invocate și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.3856al.3 Cod pr.pen. Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Prin rechizitoriul nr.1862/D/P/2009, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Bucureștia dispus, printre alți inculpați, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului G pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.7 alin.1-3 din Legea 39/2003, art.2 alin.1 și 2 din Legea 143/200 cu aplic. art.41 alin.2C.p., toate cu aplic. art.37 lit.a.
Cod PenalMăsura arestării preventive s-a luat împotriva inculpatului prin încheierea de ședință din 09.07.2009 a Tribunalului București Secția a II a Penală, reținându-se a fi întrunite condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.f
C.P.P.În acord cu prima instanță, Curtea apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
În conformitate cu art.143 C.P.P. există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, respectiv că în perioada februarie-iulie 2009 aderat la grupul infracțional organizat format din inculpații, și alții, grup constituit în scopul de a obține beneficii materiale de pe urma săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, deținând și vânzând diferite cantități de heroină, iar la data de 08.07.2009, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuința sa, a fost găsită cantitatea de 0,39 grame de heroină pe care o deținea fără drept în vederea comercializării.
Mijloacele de probă prin care se dovedește această situație de fapt sunt procesele verbale de redare a declarațiilor colaboratorilor, rapoartele de constatare tehnico științifică, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, precum și de transcriere a discuțiilor înregistrate în mediul ambiental, procesul verbal de percheziție domiciliară și celelalte mijloace de probă existente la dosarul cauzei.
Cât privește temeiul reglementat de art.148 lit.f C.P.P. pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere relațiile sociale cărora li s-a adus atingere prin faptele presupus comise referitoare la sănătatea publică, împrejurările și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, natura drogului traficat - drog de mare risc, perioada îndelungată de timp în care a desfășurat activitatea infracțională, antecedența penală care demonstrează perseverență infracțională, recurentul inculpat fiind recidivist.
Curtea consideră, așadar, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat și nici nu s-au modificat, astfel că nu se justifică nici revocarea stării de arest preventiv și nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură privativă de libertate mai puțin severă.
Atitudinea procesuală cooperantă a inculpatului și împrejurarea că alți inculpați, cercetați în aceeași cauză, au fost puși în libertate nu sunt de natură a determina lăsarea în libertate a recurentul inculpat, față de scopul măsurilor preventive așa cum este reglementat de art.136
C.P.P.Pentru aceste considerente, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.pen. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul G împotriva încheierii de ședință din 12.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul -.
În baza art.192 al.2 Cod pr. pen. va obliga inculpatul la plata a 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului G împotriva încheierii de ședință din 12.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul -.
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 02.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.-10.02.2010/2ex
- Jud.
Președinte:Leontina CișmașiuJudecători:Leontina Cișmașiu, Florentina Dragomir, Viorica Costiniu
