Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 44/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (179/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIEREA NR. 44/
Ședința publică de la data de 02 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 3: Leontina Cișmașiu
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -T - reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații, împotriva încheierii de ședință din 12 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspund recurenții inculpați: cercetat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație la dosarul de fond, cercetat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație depusă la fila 42 dosar, cercetat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație depusă la fila 44 dosar, cercetat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație depusă la fila 43 dosar, cercetat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație depusă la fila 40 dosar, cercetat în stare de arest și asistat de avocat în substituirea avocatului ales, cercetat în stare de arest și asistat de avocați și împuternicire avocațială nr. -/26.10.2010, cercetat în stare de arest și asistat de avocați și cu delegații depuse la filele 38, 39, cercetat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație depusă la fila 41 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reprezentantul Parchetului, solicită încuviințarea depunerii la dosar a unui set de înscrisuri obținute din sistemul ECRIS al instanțelor cu toate cererile formulate de inculpați până în prezent de la momentul arestării, constând în cereri de liberări condiționate, cereri de înlocuiri a măsurii arestării preventive cu care înțelege să facă dovada că nu au fost încălcate dispozițiile art. 5 din CEDO.
Apărătorul recurentului inculpat, solicită proba cu înscrisuri cu care să facă dovada motivului prezenței inculpatului la acel bancomat accesat cu card-uri falsificate, dovada procurării autoturismului primit de la părinții săi drept cadou în urma absolvirii facultății și dovada cu postări pe Internet.
Apărătorul recurentului inculpat, de asemenea solicită depunerea de înscrisuri la dosar.
Curtea, încuviințează cererile privind depunerea de înscrisuri la dosar, ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursurilor.
Apărătorul recurentului inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, respingerea cererii de prelungire a mandatului de arestare preventivă și punerea în libertate a clientului său.
Solicită a se observa dintr-o scurtă revizuire a încheierii prin care s-a dispus prelungirea mandatului de arestare preventivă în privința clientului său, că se rețin atât concluziile parchetului cât și concluziile apărării parțial, însă instanța nu reține absolut nimic cu privire la inculpat în afara faptului că expune în motivare doar concluziile formulate, astfel încât, în aceste condiții, apreciază nulitatea parțială a încheierii. De asemenea, arată că în cauză nu există nici cea mai mică dovadă a vreunui prejudiciu material și nu există nici părți vătămate, iar legăturile de extraneitate nu îl privesc pe clientul său, și deci nu pot constitui motive pentru reținerea clientului său în continuare în stare de arest. Referitor la pericolul social pentru ordinea publică, arată că impactul mediatic pe care le-au avut presupusele fapte pentru care sunt cercetați inculpați, apreciază că nu constituie un aport la pericolul social concret și nu există temere justificată a parchetului și a instanței de fond că liber fiind, clientul său ar continua activitatea sa infracțională, asupra acestui aspect nefiind prezentate nici un fel de probe.
Mai arată că, clientul său este foarte grav bolnav, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar reprezentând dosarul aflat la cabinetul medical al locului de arest unde din păcate nu i se aplică tratamentul adecvat. Față de cele arătate, apreciază că atât legislația română prin art. 136 pct. 8 Cod procedură penală cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului puteau fi avute în vedere de către instanța de fond.
Apărătorul recurentului inculpat, învederează faptul că instanța de fond atunci când a dispus prelungirea mandatului de arestare preventivă nu a avut în vedere nici un fel de elemente noi care să facă necesară prelungirea acestui mandat și nu s-au administrat nici un fel de probe noi în cazul acestuia, apreciind ca fiind inutilă menținerea în continuare a acestuia în stare de arest preventiv.
Apreciază că ar trebui avute în vedere și elementele subiective cu privire la fiecare inculpat din prezenta cauză, în identificarea în concret a pericolului social. În cazul clientului pe care îl apără, solicită a se avea în vedere, de asemenea, că nu există prejudiciu, precum și faptul că nu are antecedente penale, are o familie organizată, și apreciază că liber fiind, nu v-a impieta buna desfășurare a procesului penal, nu prezintă un pericol social, impactul media neputând fi luat în considerare ca un aport la pericolul social concret, întrucât nu media face legea.
Față de cele susținute solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond,continuarea cercetării penale cu acesta în stare de libertate.
Apărătorul recurentului inculpat, solicită admiterea recursului promovat în prezenta cauză, casarea încheierii pronunțată de către instanța de fond și rejudecând în fond, continuarea cercetării penale cu inculpatul în stare de libertate. În subsidiar, dacă se va aprecia că în cauză se face necesară luarea unei măsuri pentru asigurarea bunului mers al procesului penal, solicită ca aceasta să fie una prevăzută de dispozițiile art. 136 lit. b sau c Cod procedură penală, ca fiind o măsură mai mult decât suficientă coroborată cu o seria întreagă de obligații care pot fi instituite în sarcina acestuia și care ar veni să acopere prevederile formulate de către Ministerul Public ca și motive pentru solicita astăzi prelungirea arestării preventive.
Consideră încheierea recurată ca fiind nelegală și netemeinică. Nelegalitatea, în opinia sa, operează atât prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. 1.pr.Cod Penal rap. la art. 197 alin. 1, cu aplic. art. dispoz. art. 5 și 6 din CEDO, înțelegând să facă trimitere la dispoz. 148 lit. f Cod procedură penală, apreciind că în cauză au fost clar și vădit eronat motivate și cuprinse în cauza de față. Un alt motiv de nelegalitate, ar fi nemotivarea hotărârii care a înțeles să admită cererea de prelungire a măsurii arestării preventive fără ca aceasta să cuprindă detaliile cerute de textele de lege în vigoare.
Așa cum făcea trimitere la nelegalitatea măsurii, înțelege să facă trimitere la nelegalitate și prin prisma -ului, mai exact decizia nr. 25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care, în opinia sa, este o normă imperativă care nu suportă nici un fel de compromis. Mai exact, nelegalitatea prin prisma dispozițiilor art. 197 alin. 1.pr.Cod Penal conduce către nulitatea actului astfel dispus, pe cale de consecință, în opinia sa, s-ar impune ca la acest moment să se constate nulitatea actului de sesizare, respectiv propunerii de arestare preventivă,iar pe cale de consecință a se dispune în acest sens o încetare de drept a măsurii și punerea de îndată în libertate a inculpaților.
În ceea ce privește gradul de pericol social, solicită cenzurarea hotărârii instanței de fond sub aspectul subzistenței temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, întrucât nu s-au invocat alte motive la acest moment. Pe cale de consecință, dacă singurul argument care a stat la luarea măsurii arestării preventive ar trebui să subziste, este pericolul social concret, care, în opinia sa, nu rezidă așa cum greșit a fost interpretat de către instanța de fond ca rezultând dintr-o percepere a mas media sau dintr-o altă modalitate cu trimitere la o stare de recidivă pentru unii inculpați, sau cu privire la faptul că astfel de fapte au o rezonanță financiară și economică puternică. Apreciază, în opinia sa, că acest pericol social concret, trebuie privit individual, făcând trimitere la nemotivarea hotărârii pentru că este vorba de nemotivare sub aspectul trimiterii exacte de ce inculpatul lăsat în libertate ar prezenta un pericol social concret pentru ordinea publică, pericol care nu trebuie privit în termeni generici, ci raportat la faptul că dacă a fost motivat la acest moment ca existând o temere cu privire că ar fi săvârșit o faptă penală, această temere a dispărut pe parcursul cercetării penale.
Concluzionând, consideră că nu există temerea că lăsat în libertate, clientul său nu ar influența bunul mers al anchetei. Pe cale de consecință neexistând nici unul din elementele prevăzute în mod expres de textul de lege cu privire la posibilitatea de a dispune o prelungire a măsurii arestări preventive, solicită a se aprecia că nu se mai impune.
Cu privire la cea de a doua teză învederată instanței, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, care în opinia sa, nu a fost motivată de către instanței de fond, Convenția Europeană a Drepturilor Omului sancționând în numeroase rânduri nemotivarea această privită fiind ca o încălcare a drepturilor acestora pentru că numai în momentul în care se face justificarea temeinică a imposibilității ca inculpatul aflându-se în prezența unei din obligațiile prevăzute de art. 145.pr.Cod Penal și în prezența unei dintre măsurile preventive date de art. 136.pr.Cod Penal nu ar fi suficient să se acopere efectuarea de percheziții ulterioare și efectuarea de către Ministerul Publica unei corespondențe cu alte state.
Față de cele susținute, solicită admiterea recursului într-una dintre cele două teze formulate.
Avocat pentru recurenții inculpați și, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierilor recurate și rejudecând în fond, continuarea cercetării penale cu aceștia în stare de libertate.
Consideră că instanța de fond nu a analizat situația de fapt, nu a analizat probele ci a făcut vorbire numai despre pericolul abstract al faptei săvârșite, despre fenomenul infracțional, despre pericolul care există în continuare pentru societate atunci când se comit asemenea fapte.
Cu referire la recurentul inculpat, arată că învinuirea adusă acestuia a fost aceea că, în calitate de programator a creat un soft pe care alte persoane modificându-l l-au folosit în scopuri frauduloase.
În opinia sa, nu există o legătură de participație cu ceilalți coinculpați din cauză, această legătură generând foarte multe îndoieli, care nu pot sprijinii în continuare indiciile vechi pentru menținerea arestării preventive, programul făcut de inculpat se găsește peste tot, urmând a se stabili dacă această situație de fapt este atât de frauduloasă încât să mai genereze în continuare starea de arest. De asemenea, solicită a se avea în vedere că inculpatul este intelectual, are familie organizată, este căsătorit, are un copil minor, soția este medic, are o situație materială și socială foarte bună, nu este cunoscut cu antecedente penale, se află în arest de peste 5 luni de zile.
Cu referire la recurentul inculpat, solicită a se constata legat de situația de fapt că asupra acestuia s-a găsit o cameră video despre care organele de anchetă până în prezent au apreciat că este aptă pentru copierea frauduloasă a unor date de pe card-uri. Urmează ca și în cazul celuilalt client al său, să se stabilească dacă există o legătură de participație reală, clară și eficientă, de natură juridică între ceea ce a făcut și restul inculpaților.
De asemenea, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, avea un loc de muncă stabilit, o poziție socială și materială bună, se află în arest de peste 5 luni de zile.
Cercetarea penală cu privire la clienții săi s-a finalizat și apreciază că față de aceștia se poate lua măsura înlocuirii obligării de a nu părăsi localitatea, considerând că liberi fiind, nu ar influența buna desfășurare a procesului penal și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Avocat pentru recurentul inculpat, foarte pe scurt, critică hotărârea instanței de fond, în primul rând pentru aprecierea greșită a pericolului social concret. Consideră că toți cei 15 inculpați arestați să prezinte același grad de pericol social concret, unii bătrâni, bolnavi, alții cu situații deosebite și nimeni nu reușește să facă această deosebire între ei.
Cu referire la clientul său arată că nu ne aflăm în fața unei infracțiuni de violență, nu este îndreptată împotriva valorilor celor mai ocrotite din codul penal, este o infracțiune de fraudă electronică și ca atare, trebuie apreciat și pericolul concret pe care săvârșirea unei asemenea fapte l-ar prezenta. De asemenea, clientul său este tânăr, nu este cunoscut cu antecedente penale, are o familie organizată, soția este medic, are un copil minor, avea un loc de muncă, este un pasionat la informaticii care postează public un program prin care se pot transfera date de pe un suport magnetic pe alt suport magnetic. Acest program a fost găsit peste tot, nu s-a probat că s-ar fi folosit acest program pentru fraudarea electronică vre-unei bănci.
Față de cele arătate consideră că liber fiind clientul său nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Face referire la decizia 25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată într-un recurs în interesul legii, decizie prin care obligă instanțele de recurs să judece această cale de atac înainte de expirarea mandatului de arestare preventivă, încălcarea unei asemenea norme ar trebui să fie sancționată cu nulitate absolută.
Concluzionând, solicită admiterea recursului și pe cale de consecință a se constata că nu prezintă un pericol social concret care să justifice ținerea lui în arest, iar așa cum a solicitat și colegul său luarea unei alte măsuri mai puțin restrictivă, aceea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul recurentului inculpat, o primă cerere este aceea de a admiterea a recursului și de a constata că încheierea din 12.01.2010 este lovită de nulitate absolută în ceea ce îl privește pe clientul său, în temeiul art. 197 alin. 2 rap. la art. 24 din Constituție, art. 6 din Codul d e procedură penală și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, în opinia sa, simpla desemnare a unui apărător din oficiu în camera de consiliu nu garantează efectuarea unei asistențe juridice efective ci, ea în fapt constituie o lipsire a inculpatului de o apărare efectivă de natură de a încălca dreptul acestuia, respectiv dreptul fundamental la apărare. Solicită a se constata că Parchetul a încălcat dispozițiile art. 159 alin. 1.pr.Cod Penal atunci când a sesizat cu cerere de prelungire a arestului preventiv față de clientul său, în sensul că nu trimis cauza și referatul cu cel puțin 5 zile înainte de termenul la care expira mandatul anterior, termen acordat tocmai pentru a se da posibilitatea ca apărătorul să consulte dosarul cauzei. Față de cele susținute, apreciază că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 171 alin. 4/1 pr.Cod Penal Arată că înțelege să facă trimitere la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție în această problemă a numirii unui apărător din oficiu din sala de judecată, respectiv decizia nr. 945/14.03.2008 și decizia 1962/16.03.2003, în care se arată că această modalitate este nelegală și ea nu poate, în opinia sa, să ducă decât la constatarea nulității încheierii prin încălcarea dreptului la apărare efectivă. Totodată, consideră refuzul unei cereri de amânare pentru lipsă apărare și numirea unui apărător din oficiu, nu este justificat.
Cu referire la cea de a doua cerere, solicită admiterea recursului și a se constata nulă procedura prelungirii arestului preventiv și în temeiul art. 140 alin. 1, lit. a pr.Cod Penal, rejudecând în fond, constatarea ca fiind încetată măsura de drept a arestului preventiv. Face referire, la fel ca antevorbitorii săi, la decizia 25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În subsidiar, solicită admiterea a celei de a doua teze, aceea de a constata de drept încetată măsura arestului preventiv.
În continuarea susținerilor sale, solicită să facă precizarea cu referire la înscrisurile depuse de reprezentantul Parchetului prin care face dovada că s-au formulat niște cereri în cauză, referitor la clientul său a formulat numai cerere de constatare a încetării de drept a arestului preventiv, cerere formulată în procedura prelungirii și nu a impietat cu nimic desfășurarea procesului penal, respectiv a urmării penale.
Un alt aspect prin care înțelege să critice încheierea recurată ca fiind neîntemeiată, se referă la faptul că ne aflăm la a patra cerere de prelungire pentru aceleași motive și consideră că este vina parchetului că nu a putut să desfășoare cu celeritate urmărirea penală. În acest sens, achiesează la concluziile puse anterior de către colegii săi, măsura arestului preventiv trebuie să aibă un scop, respectiv acela prevăzut de art. 136 alin. 1.pr.Cod Penal și nu a da posibilitate parchetului să strângă probe.
În ceea ce privește concret activitatea clientului său, arată că a fost acuzat că ar fi folosit două card-uri falsificate, s-a făcut un raport de cercetare științifică antropometrică și arată că se face dovada că acesta nu era prezent la momentul capturării celor două card-uri, făcând referire la fila 54, vol.8 dosar urmărire penală. Motivul prezenței clientului său la acel bancomat este că este cel mai apropiat de locuința acestuia și că, astfel cum rezultă din înscrisurile pe care le-a depus la dosar, era interesat să interogheze cardu-l pentru a verifica dacă i-a fost introdusă o sumă de bani de la Asigurări, așa încât prezenta clientului său în intervalul 10.04.-29.04. era justificată. În ceea ce privește capturarea celui de al doilea card, respectiv data de 24.04. la orele 01.57 face referire la fila 94 vol.8, dosar urmărire penală solicitând a se observa că la acel moment clientul său nu a fost prezent la bancomat. Față de aspectele relatate, apreciază că raportul de cercetare științifică antropometrică probează nevinovăția clientului său.
De asemenea, clientul său mai este acuzat că ar fi obținut venituri într-un mod fraudulos, concluzie care s-a tras din faptul că ar fi cumpărat o mașină în data de 10.07.2009, or din înscrisurile depuse la dosar rezultă că această mașină i-a fost oferită cadou de către părinții săi drept recompensă că a obținut licența în urma absolvirii facultății. Totodată, nu sunt reale nici afirmațiile referitoare la faptul că la domiciliul acestuia s-ar fi fabricat mijloace de clonare a card-urilor pe care ulterior le-ar fi folosit, împrumutat sau vândut, la percheziția domiciliară negăsindu-se nici un element care să conducă la astfel de concluzii, apreciind că afirmațiile parchetului nu sunt fondate.
Concluzionând, arată că, de la data de reținerii și arestării respectiv 18.09.2009, deși au trecut 5 luni de zile clientul său nu a fost audiat, iar nu acesta sau ceilalți coinculpați sunt cei care au tergiversat soluționarea cauzei și consideră că cererea de prelungire a măsurii arestării preventive nu este fondată. Față de cele susținute solicită admiterea recursului inculpatului, astfel cum a fost formulat.
Apărătorul recurentului inculpat, solicită în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală admiterea recursului inculpatului, casarea încheierea Tribunalului București din 12.02.2010 și rejudecând în fond, revocarea măsurii arestării preventive, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură preventivă dar neprivativă de libertate, respectiv cea prevăzută de art. 136 lit. b, c, Cod procedură penală, obligația de a nu părăsi localitatea sau țara.
Astfel, apreciază că în prezent, nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nici nu există alte temeiuri noi care pot fi avute în vedere la prelungirea acestei măsuri.
Totodată, la momentul de față pericol concret pentru ordinea publică este diminuat, apreciind că dacă la început inculpatul nu a cunoscut ceea ce confecționa, în prezent conștientizează, regretă și nu ar mai face niciodată ceea ce i s-a reținut în sarcină.
Solicită a se avea în vedere atitudinea procesuală a acestuia, de cooperare cu organele de anchetă, de altfel toate lucrările dosarului de urmărire penală au fost finalizate în cea ceea ce îl privește iar alte lucrări ce urmează a fi efectuate nu îl mai privesc, astfel că, liber fiind nu ar putea influența buna desfășurare a procesului penal. De asemenea, mai arată că în cauză nu există prejudiciu, inculpatul este în vârstă de 60 de ani, iar participația efectivă a acestuia la faptele săvârșite a fost minoră.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită a se avea în vedere situația de fapt în ceea ce îl privește pe clientul său, în condițiile în care din întreaga lecturare a încheierii recurate sub aspectul legalității și temeiniciei, nu rezultă care ar fi probele și temeiurile concrete care ar determina supoziția că clientul său ar fi săvârșit o infracțiune. Astfel, în întreaga încheiere rezultă doar că s-au reluat susținerile din referatul de prelungire a arestării cât și cel din propunerea luării acestei măsuri, fiind identice sub aspectul motivării. Clientul său a fost acuzat că acesta s-ar fi deplasat fără a se preciza de câte ori și în ce condiții în Australia în vederea transmiterii către alte persoane care nu sunt aduse în fața instanței și nici nu sunt supuse anchetei parchetului, pentru a transmite instrumente de clonare a card-urilor, însă nu se face trimitere sub nici o formă, spre deosebire de majoritatea celorlalți coinculpați, la probele care ar dovedi existența acestei fapte. Singurele trimiteri la clientul său se află în vol.3, filele 17-29 dosar urmărire penală, nu constituite probe pentru a se susține că există indicii ale săvârșirii infracțiunii pentru care este cercetat.
Având în vedere aceste aspecte ale situației de fapt care îl diferențiază în mod categoric pe clientul său de ceilalți coinculpați și de activitatea infracțională, precum și faptul că nu a cunoscut și nu a luat legătură cu alți membrii al așa zisului grup infracțional, este evident că toate aceste aspecte pledează pentru un tratament diferit al acestuia.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, continuarea cercetării penale cu clientul său în stare de libertate.
Avocat pentru recurentul inculpat, în completarea susținerilor colegei sale, consideră că în termenul scurs de 5 luni de zile de la momentul arestării inculpatului, nu s-au mai adăugat alte probe care să demonstreze vinovăția acestuia.
În plus, nu a existat niciodată vre-un schimb de instrumente de plată falsificate cu alte persoane, inculpatul a recunoscut că a fost în Australia, însă pentru a participa la o cursă de formula 1, iar din probele existente la dosar nu rezultă implicarea acestuia în nici o activitate infracțională.
Mai artă că, în raport de cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, pedeapsa pentru prima infracțiune este de 6 luni la 5 ani închisoare și se apropie de termenul minim executat, și de asemenea, nu există nici o probă care să îl plaseze pe inculpat în contact cu vre-unul dintre ceilalți coinculpați din prezenta cauză.
Concluzionând, solicită a se avea în vedere și faptul că este tatăl a doi copii minori, este bine integrat social, are familie cu o situație materială bună, este student și avea un loc de muncă stabil. Față de cele susținute, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, continuarea cercetării penale cu acesta în stare de libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara.
Apărătorul recurentului inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii prin care a fost prelungiră măsura arestării preventive a clientului său, și punerea acestuia de îndată în libertate. Pe de altă parte, în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură, respectiv aceea de obligare de a nu părăsi localitatea sau țara.
Astfel, în primul rând, arată că înțelege să înceapă cu decizia nr.25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat cu putere de lege faptul că termenul prevăzut de art.159 alin. 8.pr.Cod Penal este un termen obligatoriu. În acest context, apreciază că astăzi suntem în prezența unei măsuri care, așa cum prevede art. 145 lit. a pr.Cod Penal, a încetat de drept. Față de această măsură solicită punerea de îndată în libertate a clientului său.
Arată că instanța de fond care a judecat cererea parchetului de prelungire a săvârșit și grave erori în apreciere, respectiv, cu privire la natura infracțiunii. Astfel, ne aflăm în prezența unei infracțiuni în mediul electronic, prin urmare la acest moment, nu vorbim de infracțiuni săvârșite cu violență, înșelăciuni etc. confiscarea așa ziselor mijloace de care s-ar fi folosit clientul său este necesar și suficient să înlăture starea de pericol social concret. Atâta vreme cât nu vorbim de alte categorii de infracțiuni, apreciază că simpla luare a unui calculator, a unui stik de memorie, etc. este necesar și suficient pentru îndepărtarea pericolului din societate. Pe de altă partea, instanța de fond a avut în vedere cererea parchetului de administrare a noi probe, prin urmare, apreciază că nu are cum să constituie temei acest aspect pentru prelungirea arestului preventiv. Totodată, consideră că s-a observat greșit latura socială a clientului, arătând că acesta are 20 de ani, este student, se află în arest de cca. 150 de zile, perioadă de timp în care nu s-au administrat probatorii în dovedirea vinovăției.
Față de cele susținute, apreciază că perioada aceasta de 150 de zile de arest trebuie întreruptă de instanța de judecată prin admiterea recursului, punerea clientului său de îndată în stare de libertate, nefiind din punctul său de vedere utilă prelungirea duratei măsurii arestării preventive până la limita de 180 de zile prevăzute de lege. În continuarea susținerilor sale, consideră că trebuie avut în vedere și lipsa de antecedente penale ale acestuia, aspect care nu a fost sub nici o formă reflectat, deși a fost susținut în fața instanței de fond, nu a fost analizat.
În ceea ce privește înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea și această măsură, în mod greșit a fost considerată de către instanța de fond, ca fiind netemeinică, întrucât, la acest moment sunt suficiente probatorii la dosarul cauzei prin care se poate observa că starea clientului său, nu ar putea genera un nou pericol social.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursurilor declarate de către inculpați, ca fiind nefondate, și menținerea încheierii Tribunalului București, ca fiind legală și temeinică.
Astfel, pentru că s-a invocat de majoritatea apărătorilor recurenților inculpați decizia nr.25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, consideră că prezenta instanță de judecată nu poate constata încetarea de drept a măsurii arestării preventive față de inculpații prezenți, pe de o parte datorită faptului că legea nu prevede nici o sancțiune în acest caz, iar pe de altă parte solicită a se observa care au fost motivele care au dus la depășirea acestui termen, nu se poate vorbi de o culpă exclusivă a parchetului în depășirea acestui termen, este vorba și de cererile formulate de inculpați prin apărătorii lor la un termen anterior când majoritatea apărătorilor celor 9 recurenții inculpați au solicitat expres termen pentru lipsă de apărare pentru imposibilitate de prezentare. În aceste condiții, presiunea care se face în fața instanței de judecată prin care se critică așa zis-a atitudine negativă a -ului este nejustificată și cu privire la acest aspect, solicită respingerea cererilor apărătorilor și menținerea încheieri atacate.
Totodată, consideră că instanța de fond în mod corect a avut în vedere împrejurarea că și în acest moment subzistă temeiurile care au fost luate în calcul de către instanță la momentul la care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpați.
Cu referire la susținerile de către apărare că aceste motive care justifică un pericol concret pentru ordinea publică cu privire la lăsarea în libertate a inculpaților nu ar mai fi actual, solicită a se observa că deși faptele au fost săvârșite pe o perioadă destul de întinsă din cursul anului 2009, acest pericol este și în acest moment actual, fiind vorba de o activitate infracțională bazată pe o strică organizare, inculpații au reușit să realizeze cinci grupuri organizate cu activitatea infracțională în România, Spania, și Australia.
Este adevărat că metoda a fost destul de ingenioasă, inculpații au susținut că nu ar fi mai mult de două persoane în fiecare din acest grup, însă solicită a se observa că din probele aflate la dosar, rezultă în mod clar că toate aceste persoane se aflau într-o strictă conexiune, că regulile erau fixate și executate în mod gradual, astfel că nu se poate susține această inexistență a încadrării prev. de art. 7 din legea nr.39/2003.
De asemenea, solicită a se avea în vedere la momentul în care se va soluționa prezenta cauză, complexitatea cauzei informatice și anume faptul că există un anumit specific, practic inculpații, o parte din ei s-au ocupat de copierea datelor de pe card-uri din străinătate a unor persoane de altă cetățenie decât cea română, după care o parte din ei s-au alții care nu au fost identificați, au reușit să copiere la bancomatele din România toate aceste date. De aceea, nu se poate vorbi de identificarea tuturor părților civile sau a părților vătămate care apoi să se constituie părți civile pentru că este foarte greu ca persoanele din străinătate față de care nu s-a finalizat încă procedura comisiilor rogatorii și a procedurii de asistență judiciară internațională cu, cu Spania și cu Australia, așa încât, în aceste condiții este în mod obiectiv imposibil de aflat care sunt toate aceste persoane păgubite. Altfel spus, metoda de operare este foarte ingenioasă, nu se urmărește fraudarea unor cetățeni români, deci card-urile care au fost copiate, informațiile nu au aparținut unor cetățeni români, toate aceste date electronice au fost copiate din străinătate pentru ca apoi, inculpații au revenit în țară și au copiat de la bancomate din România, dar, pentru date care aparțin unor alte persoane decât cetățeni români.
Față de considerentele arătate pe larg, consideră că nu se poate vorbi de o lipsă a caracterului actual al pericolului concret pentru ordinea publică pe care
l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților.
În continuarea susținerilor sale, solicită a se avea în vedere, de asemenea, de sumele foarte mari de bani care au fost vehiculate în majoritatea convorbirilor interceptate. În condițiile în care nu s-a făcut nici o dovadă a caracterului licit al obținerii acestor sume de bani este neîntemeiat să vorbim la acest moment de o lipsă de prejudiciu, de o lipsă a activității infracționale sau de nedovedirea participării inculpaților la această activitatea infracțională.
Așa fiind, urmează a face referire punctual pentru fiecare inculpat din prezenta cauză, considerând că instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea art.143 și 148 lit. f din Codul d e procedură penală cu privire la indicii.
Cu privire la recurentul inculpat apreciază că sunt suficiente probe de vinovăție și dovedesc că față de acesta se poate vorbi de o presupunere rezonabilă a săvârșirii infracțiunilor pentru care este cercetat.
Cât privește critica referitoare la argumentul media, solicită a se observa că nici una din hotărârile judecătorești de până în prezent nu a avut ca și criteriu de admitere a propunerii parchetului de luare a măsurii arestării preventive, respectiv de prelungire a acestei măsuri, respectivul criteriu este pur și simplu o inovație a apărării, este adevărat că prezenta cauză are un impact asupra societății românești prin complexitate și prin modul în care s-a acționat, dar în nici un caz nu se poate constitui ca și o critică la adresa încheierii pronunțată de Tribunalul București.
Cu privire la recurentul inculpat, ca probe noi solicită a se avea în vedere procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice pe care inculpatul le-a purtat cu celălalt inculpat din care rezulta existența unor probleme intervenite în ajustările la aparatura de confecționare skimming, motive pentru care consideră că și în acest moment sunt incidente dispozițiile art.148 lit. f Cod procedură penală.
Referitor la recurentul inculpat, invocă ca probă interceptarea telefonică din 14.08.2009 pe care inculpatul a avut-o cu inculpatul, convorbire în cuprinsul căreia se face vorbire de călătoria pe care primul urma să o efectueze în, precum și despre necesitatea trimiterii unui om de încredere, aspecte care sunt confirmate și de relațiile care au sosit de la autoritățile iordaniene prin care se învederează faptul că această persoană de încredere alături de alte 13 persoane au fost arestate în tocmai pentru deținerea de aparatură de copiere de card-uri bancare. Așa fiind, consideră atâta vreme cât interceptările telefonice se coroborează cu celelalte mijloace de probă ele pot și constituie un mijloc de probă care să fie luat în calcul de instanță.
Cu privire la recurentul inculpat, solicită a se avea în vedere că la percheziția domiciliară efectuată la domiciliul său au fost identificate componente electronice destinate dispozitivelor de clonare a card-urilor astfel că așa cum textul de lege susține simpla deținere a acestor echipamente constituie o infracțiune. Cât privește apărarea pe care a încercat inculpatul să o formuleze potrivit căreia fiind de profesie programator IT urmărea să producă niște aplicații care să aibă în vedere o realizare a evidenței salariaților, solicită a se observa că acestea nu se mențin, nu există nici un fel de document sau de altă probă care să ateste o super verificare din partea unei societăți comerciale care să fie abilitată să realizeze aceste activități. De asemenea, solicită a se avea în vedere și faptul că la percheziția realizată tot la domiciliul acestuia, a mai fost identificat un leptop, precum și declarațiile acestuia care a recunoscut parțial săvârșirea faptelor pentru care este cercetat.
Referitor la recurentul inculpat, solicită a se avea în vedere că acesta la data de 09.04.2009 a fost depistat pe aeroportul din Sidney- Australia, ocazie cu care au fost găsite asupra sa mai multe dispozitive camere video care au fost confiscate, în urma acestui eveniment acesta fiind expulzat din Australia. Învederează de asemenea, convorbirea interceptată cu referire la suma de 200 milioane lei pe care nu a putut să o justifice în nici un fel, neputând face dovada legitimă a producerii acesteia.
Referitor la recurentul inculpat, solicită a se observa că la percheziția domiciliară s-au găsit două baghete din plastic. Apărătorul acestuia încearcă să evidențieze raportul de constatare tehnico - științifică potrivit căruia concluzia acestuia de probabilitate ar înlătura ca probă rezultatul obținut la această percheziție domiciliară, însă susține că rezultatul de la percheziția domiciliară coroborat cu celelalte probe, respectiv cu interceptările telefonice, cu declarațiile inculpaților și cu procesele - verbale de filaj atestă că inculpatul a desfășurat activitatea infracțională pentru care este cercetat în prezent.
Astfel, solicită a se avea în vedere planșele fotografice de la filaj efectuate în data de 13.04.20098 și 19.04.2009 la camerele video ale -ului de la Banca comercială din C, ocazie cu care acesta a fost observat în timp ce făcea o retragere frauduloasă cu ajutorul a două card-uri contrafăcute, ocazie cu care unul din card-uri a fost capturat. Chiar dacă în înțelesul legii acest aspect nu constituie un indiciu temeinic, totuși apreciază prin prisma practicii judiciare că poate constitui o presupunere rezonabilă a săvârșirii faptelor.
Din convorbirile telefonice ale acestuia cu recurentul inculpat rezultă clar, chiar dacă se folosesc alți termeni, că a intervenit o problemă în ajutarea dispozitivelor destinate falsificării card-urilor.
Toate aceste aspecte la care a făcut referire consideră că sunt probe și indicii temeinice în sensul art. 143 Cod procedură penală.
Totodată, consideră că înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu pot constitui probe că inculpatul urma să primească o sumă de bani de la asigurare și cu referire la autoturismul cumpărat de către părții inculpatului, solicită a se observa că acesta a fost în realitate achiziționat pe numele prietenei inculpatului, nicidecum pe numele lui, aspect ce ne conduce, prin prisma și a celorlalte mijloace de probe la sursa ilicită a veniturilor din care s-a achiziționat această mașină.
Mai solicită a se avea în vedere că apărarea inculpatului are concluzii contradictorii cu privire la rezultatele raportului de cercetare antropometrică, în aceste condiții neputându-se vorbi de o echidistanță și de obiectivitate în interpretarea mijloacelor de probă care au fost administrate în acest dosar.
Nu în ultimul rând, solicită a se observa că recurentul inculpat avea un rol esențial în formarea acestor grupări infracționale, el de fapt dădea ordine precise pentru recrutarea altor persoane care să ajute la această activitate infracțională, toate aceste aspecte fiind confirmate, așa cum a arătat, de interceptările telefonice.
În continuarea susținerilor, apreciază că nu se poate vorbi de o încălcare a dreptului la apărare. În apărare s-a invocat încălcarea dispozițiilor art. 159 alin.1 pr.Cod Penal, și consideră că în condițiile în care era prezentă o delegație de apărător la dosar, avocatul avea obligația în baza art. 174 alin.4 pr.Cod Penal să exercite acest drept, care nu poate fi privit fără a se avea în vedere și obligația corelativă. În aceste condiții, apreciază că instanța de fond nu avea altă soluție decât desemnarea unui apărător din oficiu pentru ca această cauză să fie soluționată.
Cu privire la celelalte critici, respectiv invocarea nulității încheierii pronunțate de Tribunalul București motivată de depășirea termenului prevăzut de lege, consideră că nu se poate vorbi de o încetare de drept a măsurii arestării preventive pentru motivele pe care le-a învederat anterior în expunerea sa.
Cu privire la netemeinicia încheierii recurate motivată de repetarea solicitărilor din referatele anterioare de prelungire, solicită a se avea în vedere susținerile pe care le-a formulat atunci când a făcut vorbire despre specificul infracțiunilor informatice, despre necesitatea ca în mod obiectiv să fie acordat un termen rezonabil pentru a se face toate apărările necesare și toate verificările, învederând că în prezent procurorul de caz se află în tocmai pentru a se finaliza aceea comisie rogatorie internațională, care durează destul de mult.
În ceea ce privește pe recurentul inculpat, solicită a fi avut în vedere că și în privința acestuia subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, faptul că la percheziția domiciliară și cea efectuată la locul de muncă al acestuia, au fost găsite dispozitive artizanale de skimming, dispozitive ce imită componente electronice de bancomat și, de asemenea, interceptările telefonice în urma cărora inculpatul îi condamna confecționarea unor dispozitive ce urmau a fi folosite pentru copierea datelor de la bancomat-uri.
În ceea ce-l privește recurentul inculpat, de numele său de fapt se leagă o intensă activitate infracțională ce a avut loc pe teritoriul Australiei. Solicită a se observa că acesta care are un salariu de cca. 12 milioane lei, reușește să aibă o performanță în sensul de a merge să vadă un raliu în Australia, apărare pe care consideră că trebuie înlăturată date fiind celelalte probe care demonstrează fără dubiu participarea la activitatea infracțională din prezenta cauză. Astfel, acest inculpat a fost racolat de către inculpatul, cu care are o relație de amiciție, din interceptările telefonice reieșind modul cum se punea la cale modalitatea de plecare în Australia. De asemenea, solicită a se avea în vedere rezultate de la percheziția imobiliară la care a fost descoperit un leptop în care s-au identificat trei fișiere remix, folosite pentru copierile de card-uri, precum și 78 de aplicații al acestui program.
Față de cele susținute, apreciază că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la momentul la care s-a dispus măsura arestări preventive privind pe acesta.
Cât privește celelalte apărări conform cărora familia acestuia ar avea o situație materială foarte bună, nu contestă situația materială, dar solicită a se avea în vedere disproporția dintre salariul primit de acesta lunar și modul în care înțelege să-și petreacă timpul liber, aspecte care presupun existența unor fonduri bănești suplimentare care nu pot fi asigurate numai din vânzări imobiliare.
Cu privire la recurentul inculpat, solicită a se avea în vedere convorbirile telefonice pe care le-a purtat cu recurenții inculpați și, din care rezultă participarea acestuia la activitatea de confecționarea echipamentelor de schimming, la activitatea de probare a acestor dispozitive pe diferite aparate de bancomat și participarea la activitatea de transport a acestor dispozitive, toate aceste aspecte fiind confirmate și de procesele - verbale de filaj în care recurentul inculpat este surprins în timp ce face retrageri frauduloase de la bancomate din municipiul
Concluzionând, în urma analizei temeinice a probelor care au fost administrate până în prezent la urmărire penală, față și de cauzele care au generat în mod obiectiv amânările în prezenta cauză, faptul că au fost formulate foarte multe cereri de către inculpați prin apărători situație care rezultă din înscrisurile pe care le-a depus la dosar la acest termen, consideră că este imposibil ca un procuror de urmărire să facă în mod continuu acte de urmărire penală în condițiile în care dosarul de urmărire penală lipsește datorită faptului că acesta este atașat în numeroase rânduri la diverse instanțe de judecată.
Având pe rând ultimul cuvânt, recurenții inculpați: arată că a fost acuzat pe nedrept, este foarte bolnav iar în arest nu i se poate asigura tratament adecvat, în plus nu cunoaște termenul de skimming, se consideră nevinovat, raliindu-se la concluziile puse de apărătorul său, se consideră nevinovat, se consideră nevinovat, are acte doveditoare cu privire la bunurile pe care le posedă, arată că este muncitor frezor de 4o de ani, a recunoscut că a făcut piese după model, este în vârstă de 58 de ani, se consideră nevinovat întrucât nu cunoștea la ce foloseau acele piese, arată că i s-au adus la cunoștință multe învinuiri însă se consideră nevinovat, se consideră nevinovat, i-au fost aduse acuzații false, nu îl cunoaște pe, toate acele produse electronice au fost comercializate prin firma pe care o avea, are contracte și facturi și nu are nici un fel de legătură cu card-urile de credit, era doar dispozitive electronice pentru producerea de automate electronice, percheziția informativă a dovedit pentru ce era făcută aplicația, respectiv pentru pontaj, precizează că nu numai cărțile de credit sunt cărți cu bandă magnetică ci și cărțile de metrou, cărțile de la metrou, cărțile de la hotel pentru accesul în camere, se consideră nevinovat, are venituri pentru că a muncit, în mod greșit a fost acuzat, nu cunoaște pe ceilalți coinculpați, are doi copii minori, solicită cercetarea în stare de libertate, toate acuzațiile aduse nu sunt fondate, se consideră nevinovat, nu îl cunoaște decât pe și pe, are 20 de ani solicită cercetarea sa în stare de libertate, dorește să-și continue studiile.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din 12.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr- a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală - Serviciul Teritorial București, iar în temeiul art.155 și urm. Cod procedură penală a fost dispusă prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților, A și, pe o durată de 30 zile, de la 15.01.2010 la 13.02.2010, inclusiv.
Au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de inculpați, de înlocuirea a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea privind efectuaa tratamentului medical sub pază permanentă formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați. A reținut că inculpații sunt cercetați după cum urmează:, pentru infracțiunile de constituirea unei grupări infracționale, deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, fapte prevăzute de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 Cod penal, art.25 din Legea nr.365/2002, art.27 alin.1 raportat la art.1 pct.11 din legea nr.365/2002, cu aplicarea art.41 alin.2, art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în cursul anului 2009, constituit o grupare infracțională împreună cu numiții " " și "", în vederea desfășurării unor activități de skimming pe teritoriul Spaniei; în executarea scopului grupării infracționale, inculpatul ar fi achiziționat echipamente destinate copierii datelor de pe carduri bancare de la inculpatul, care au fost folosite de numiții " " și "", în activități de skimming pe teritoriul Spaniei;, pentru infracțiunile de aderare-sprijinirea unui grup infracțional organizat și deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.25 din Legea nr.365/2002, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în cursul anului 2009, inculpații au aderat la un grup infracțional organizat coordonat de inculpatul, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit, sens în care în perioada martie-aprilie 2009, sub coordonarea inculpatului, a transportat echipamente de skimming în Australia.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și care au criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive. S-a insistat asupra faptului că instanța de fond nu a motivat menținerea măsurii arestării preventive în ceea ce-l privește pe inculpat, ci a preluat pasaje din referatul prin care se solicita de către Parchet prelungirea măsurii preventive. S-a mai susținut că actele de urmărire penală enumerate, în referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive, nu depind de prezența inculpatului la locul de deținere și toate probele ce ar mai trebui analizate se află deja la dosar și că parchetul nu invocă temeiuri noi, potrivit cărora s-ar impune menținerea inculpatului în stare de arest, în continuare, motivarea rezumându-se la faptul că se impune luarea unei declarații de martori pe formular tipizat iar menținerea stării de arest ține doar de percepția completului de judecată, asupra pericolului social și pe care lăsarea inculpatului în libertate l-ar prezenta și că trebuie să se țină seama de participația inculpatului la comiterea infracțiunii care este redusă și că lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către apărătorul inculpaților dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.155 alin.1 din Codul d e procedură penală, iar prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestora.
Astfel, inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unei grupări infracționale, deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, respectiv inculpații, pentru infracțiunile de constituirea unei grupări infracționale, deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, fapte prevăzute de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 Cod penal, art.25 din Legea nr.365/2002, art.27 alin.1 raportat la art.1 pct.11 din legea nr.365/2002, cu aplicarea art.41 alin.2, art.33 lit.a Cod penal, iar inculpații, pentru infracțiunile de aderare-sprijinirea unui grup infracțional organizat și deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.25 din Legea nr.365/2002, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului și Curtea reține că în acest moment procesual, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 coroborat cu art.681Cod procedură penală raportat la art.148 lit. f Cod procedură penală, menținându-se temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar prelungirea măsurii se impune fiind în interesul urmăririi penale, față de activitățile ce urmează să fie efectuate în continuare, astfel cum au fost expuse de către procuror referatul de sesizare a instanței.
În cauză există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele menționate anterior, iar pe de altă parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru respectivele infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește datele care justifică presupunerea că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, Curtea reține ca fiind relevante, procesele-verbale de redarea a convorbirilor telefonice purtate între inculpații și, din care rezultă că acesta din urmă primea comenzi de la primul pentru confecționarea dispozitivelor destinate skimming-ului. Apărarea inculpatului în sensul că nu făcea parte din vreun grup organizat, datorită diferenței de vârstă și de preocupări, față de ceilalți membrii ai grupului nu poate fi reținută ca fiind suficientă în combaterea datelor rezultate din convorbirile telefonice purtate. De asemenea, nu poate fi reținută susținerea acestuia în sensul că nu ar fi cunoscut destinația componentelor confecționate, având în vedere caracterul deosebit, numărul pieselor solicitate și, mai ales, sumele de bani obținute de la cei care le comandau, acestea fiind considerabile, fapt ce rezultă din declarațiile sale.
În ceea ce privește implicarea inculpaților, și, relevante sunt perchezițiile corporale efectuate de autoritățile australiene, precum și perchezițiile domiciliare efectuate la inculpații și.
Pe de altă parte, din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate, perchezițiile domiciliare efectuate, planșele foto realizate după înregistrările video efectuate cu ajutorul camerelor de supraveghere de la diferite bancomate, rezultă implicarea inculpaților și, în confecționarea dispozitivelor de skimming și retragerea frauduloasă a unor sume de bani de la diferite bancomate din raza mun.
De asemenea, există indicii în sensul că inculpatul, a retras de mai multe ori fraudulos sume de bani de la bancomate din mun.
Referitor la inculpatul, Curtea constată că există suficiente date privitoare la implicarea sa, din percheziția realizată în sistemele informatice ce au fost ridicate de la acesta găsindu-se mai multe numere de carduri și aplicațiaremmix, folosită la copierea datelor de pe carduri și prelucrarea acestora. Relevantă în acest sens este și convorbirea telefonică purtată de acesta cu numitul.
În final, referitor la inculpatul, Curtea reține ca indicii privind participarea sa la săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat, faptul că la percheziția domiciliară efectuată în locuința sa, au găsite și ridicate mai multe echipamente destinate activității de skimming. Totodată din raportul de constatare tehnico-științifică a reieșit că în memoria dispozitivului 206 s-au găsit datele de identificare ale unor conturi bancare.
Cât privește pericolul pentru ordinea publică, Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunilor presupus comise de inculpați, gradul de pericol social al infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, vârsta și circumstanțele personale ale acestora, date suficiente care să justifice reținerea de către tribunal a existenței unui pericol concret pentru ordinea publică. Curtea apreciază că judecarea inculpaților în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.
Curtea mai are în vedere și faptul că prelungirea duratei măsurii arestării preventive este necesară având în vedere natura infracțiunilor care se presupune că ar fi fost săvârșită de inculpați, modul în care aceștia ar fi acționat, consecințele acțiunilor lor, constând în valoarea ridicată a prejudiciului material cauzat unor părți vătămate prin extragerea de numerar, în condițiile în care faptele de genul cele pentru care inculpații sunt cercetați au luat amploare, conturează gradul ridicat de pericol social al faptelor reținute în sarcina fiecărui inculpat. De asemenea, constituirea unui grup infracțional organizat pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, întinderea activității infracționale în timp și spațiu, ceea ce implică efectuarea de acte de urmărire complexe și care necesită timp, precum și atitudinea avută de către inculpați în cursul anchetei, constituietemeiuri suficientepentru prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților.
Referitor la susținerea inculpaților în sensul că prima instanță nu ar fi motivat suficient hotărârea, Curtea reține că prima instanță și-a motivat soluția atât în fapt cât și în drept, cu referire la mijloace de probă, și că, față de momentul procesul în care se află dosarul, motivarea hotărârii nu trebui să cuprindă toate elementele cu privire la situația de fapt, elementele constitutive ale infracțiunilor, necesare pentru pronunțarea unei hotărâri asupra fondul cauzei.
În final, Curtea constată că este nefondată susținerea inculpatului, în sensul că hotărârea primei instanțe ar fi lovită de nulitate absolută, în condițiile în care acesta deși avea un apărător ales, i s-a desemnat un apărător din oficiu pentru termenul la care au avut loc dezbaterile. Aceasta deoarece, din actele dosarului rezultă că la primirea dosarului, instanța a luat măsurile pentru anunțarea apărătorilor aleși ai inculpaților cu privire la obiectul dosarului și termenul fixat, în condițiile art.155 și urm Cod proc. pen. moment în care apărătorul ales al inculpatului a confirmat prezența la termen. Astfel că, faptul că acesta a lipsit la termen, a determinat instanța să desemneze un apărător din oficiu, conform art.171 Cod proc. pen. apărătorul ales având obligația, potrivit aceluiași text de lege să-și asigure substituirea.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpați, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 12.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.
Obligă inculpații la plata a câte 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 februarie 2010
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./16.02.2010
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Grădinaru, Leontina Cișmașiu
