Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 45/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (240/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIEREA NR. 45/
Ședința publică de la data de 02 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul ,împotriva încheierii de ședință nr.2/UP din 27 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: recurentul inculpat cercetat în stare de arest preventiv și asistat de avocați, împuternicire avocațială nr.576/01.02.2010 emisă de Baroul Giurgiu - Cabinet individual, depusă la fila 6 dosar și, împuternicire avocațială nr. 674/29.01.2010 emisă de Baroul Giurgiu - Cabinet individual, depusă la fila 7 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Față de dispozițiile art. 140/3 alin.3 Cod procedură penală, întrebat fiind recurentul inculpat arată că își menține declarațiile date în fața Tribunalului Giurgiu și nu are elemente noi de prezentat în fața instanței de judecată.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și lăsarea în libertate a recurentului inculpat.
Critică încheierea recurată, sub aspectul că, instanța de fond a omis să analizeze condiția esențială prevăzută de art. 143 Cod procedură penală, respectiv dacă în cauză există probe și indicii temeinice care să dovedească că inculpatul a săvârșit infracțiunea. Astfel, apreciază că din întreg materialul probator administrat există dubii cu privire la vinovăția inculpatului, care profită acestuia. Un alt aspect de critică este faptul că instanța de fond a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, apreciind că nu s-a avut în vedere că inculpatul a fost provocat și nu a avut intenția de a ucide. Totodată, cu referire la aceea rezonanță și reacția colectivă la care instanța de fond face referire în motivarea admiterii propunerii de luare a măsurii arestării preventive față de inculpat, solicită a se observa că fapta pentru ca inculpatul este cercetat s-a săvârșit pe 08 noiembrie 2009 interval de timp, în care inculpatul nu a luat legătură cu părțile, nu a încercat să influențeze aflarea adevărului, iar organele de cercetare penală nu au efectuat nici un act procedural.
Avocat pentru recurentul inculpat, achiesează concluziilor puse de antevorbitoarea sa. Precizează un singur aspect, respectiv faptul că în cauză nu este îndeplinită una dintre măsurile pentru care poate fi dispusă arestarea preventivă, adică să fie probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit acea faptă pentru care este învinuit. Astfel, s-a început urmărirea penală față de acesta pentru infracțiunea de violare de domiciliu și aceea de tentativă de omor. Inculpatul a recunoscut că a intrat în C și că a lovit pe partea vătămată. Dacă asupra faptei de violare de domiciliu practic nu există nici un dubiu, pentru că acesta a recunoscut, în privința celei de a doua infracțiuni, apreciază că nu există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit această faptă. Pentru a se putea reține tentativă la omor, în primul rând, trebuie dovedit că inculpatul a avut intenția de a ucide, ori, având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, inculpatul a fost provocat și nu a avut nici o intenție de a ucide pe partea vătămată.
Concluzionând, apreciază că în cauză nu se regăsește una dintre elementele infracțiunii, respectiv vinovăția sub forma intenției, motiv pentru care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală. Arată că totul s-a petrecut ca urmare a unei neînțelegeri și pe fondul consumului de alcool, partea vătămată înțelege să se împace.
Față de cele susținute, solicită admiterea recursului inculpatului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, în subsidiar, pentru egalitate de tratament cu ceilalți coinculpați obligarea acestuia de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului declarat de către inculpată, ca fiind nefondat.
Consideră încheierea recurată ca fiind legală și temeinică, instanța de fond în mod justificat a apreciat că în cauză există probe din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, în special, infracțiunea mai gravă, de tentativă la omor calificat, fiind cea care relevă pericolul social concret pe care îl prezintă inculpatul lăsat în libertate.
Arată că, nu se poate vorbi de o egalitate de tratament cu coinculpații cercetați sub aspectul săvârșirii acelorași infracțiuni în raport de faptul că, în urma ultimelor cercetări efectuate în cauză, rezultă că persoana care a aplicat cu putere cele două lovituri în zona capului părții vătămate și care au determinat leziunile grave care au necesitat intervenții chirurgicale de urgență, este inculpatul, care a acționat pe fondul consumului băuturilor alcoolice împreună cu alte persoane și fără a avea nici un fel de legătură cu partea vătămată, nici un motiv pentru aol ovi. Totodată, există probe din care rezultă că inculpatul a acționat cu intenția indirectă, a așteptat producerea unui posibil rezultat letal, încadrarea juridică este corect reținută, respectiv tentativă la omor, iar pericolul social concret pe care îl prezintă inculpatul este demonstrat pe deplin prin modalitatea în care a acționat.
Pe cale de consecință, în interesul unei bune desfășurări a urmării penale și pentru apărarea ordinii publice, consideră că propunerea de arestare preventivă a fost în mod corect admisă.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită a se aprecia asupra soluției ce se va pronunța.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea de ședință nr. 2/UP din data de 27 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în dosarul nr-, a admis, în parte, propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu.
În baza art. 1491alin. 9 și 12 rap. la art. 146 alin. 111și 1451din Codul d e procedură penală, a respins ca neîntemeiată propunerea de arestare preventivă a inculpaților (zis Cap M), (zis ) și. În baza art. 1451alin. 2 rap la art. 145 alin 1 din Codul d e procedură penală, dispune măsura obligării de a nu părăsi țara față de inculpați (zis Cap M), (zis ) și, pe o perioada de 29 de zile, începând din data de 27.01.2010 până la data de 24.02.2010, inclusiv.
n baza art. 1451alin. 2 rap. la art. 145 alin. 11din Cod procedură penală, pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara inculpații sunt obligați:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu se apropie de partea vătămată, membrii familiei acestuia, martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
- să nu se afle în locuința persoanei vătămate.
În temeiul art. 143, art. 146, art. 148 lit. f) Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatului (zis ) pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 27.01.2010 până la 24.02.2010, inclusiv.
Deliberând asupra propunerii privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpații (zis Cap M), (zis ), și (zis ), tribunalul a reținut următoarele:
Prin referatul întocmit în dosarul nr.866/P/2009 la data de 27.01.2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiua solicitat arestarea preventivă a inculpatului (zis ) cercetat pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, faptă prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 comb. cu art. 175 lit. i Cod penal și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 din Codul penal, a inculpaților inculpații (zis Cap M), (zis ), cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prev. de art. 192 alin 2 din Codul penal, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 27.01.2010 până la data de 24.02.2010,inclusiv.
În fapt, s-au reținut faptul ca inculpații în noaptea de 08/09.11.2009, în scopul aplicării unei corecții martorului, înarmați cu bâte, furci, sape, au pătruns, fără drept, în curtea locuinței părții vătămate, unde au agresat ai multe persoane, iar inculpatul, înarmat cu o, cu intenția de a ucide, a aplicat mai multe lovituri în zona capului părții vătămate, provocându-i leziuni traumatice grave(fractură multieschiloasă), ce au necesitat intervenție operatorie de urgență pentru salvarea vieții părții vătămate.
Din examinarea actelor dosarului s-au constatat că față de inculpații (zis ), (zis Cap M), (zis ) și a fost începută urmărirea penală la datele de 14.01.2010, 21.01.2010 și 25.01.2010, iar la data de 27.01.2010 a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de: tentativă la infracțiunea de omor calificat și violare de domiciliu, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 comb. cu art. 175 lit. c și art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal (fapte reținute în sarcina lui ); violarea de domiciliu, prev. de art. 192 alin.2 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal (faptă reținută în sarcina inc. ), violarea de domiciliu, prev. de art. 192 alin.2 Cod penal (faptă reținută în sarcina inc. ) și violarea de domiciliu, prev. de art. 192 alin.2 Cod penal (faptă reținută în sarcina inc. ).
S-a arătat că din probele administrate a rezultat că inculpații se află în situația prev. de art. 148 lit. f C.P.P. în sensul că pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților pedeapsa prevăzută de lege este mai M de 4 ani închisoare și lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, măsura arestării preventive fiind necesară în interesul urmăririi penale.
Analizând actele si lucrările dosarului judecătorul a constatat că față de inculpații (zis Cap M), (zis ), nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1491.C.P.P. referitoare la luarea măsurii arestării preventive, conform cărora pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpaților trebuie să fie întrunite condițiile prev. de art. 143.C.P.P. și să existe în mod corespunzător vreunul din cazurile prevăzute de art. 148.C.P.P. În acest sens, tribunalul a reținut că deși în cauză este îndeplinită prima condiție prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa pentru infracțiunile săvârșite de inculpați este mai M de 4 ani, nu la fel se poate aprecia în ceea ce privește cea de-a doua condiție cerută de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică.
În cauza, tribunalul a apreciat că există suficiente indicii temeinice în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, potrivit art. 681.C.P.P. că inculpații (zis Cap M), (zis ), au comis faptele ce formează obiectul învinuirii, relevante în acest sens fiind reținute procesul- verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, declarațiile martorilor, -, -,. declarațiile inculpaților.
Aceasta împrejurare, însă nu este suficientă prin ea însăși pentru a justifica arestarea preventiva a inculpaților, întrucât în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f teza a II-a C.P.P. în sensul că la dosarul de urmărire penală nu există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În aprecierea acestei ultime condiții instanța a avut în vedere, în primul rând atitudinea manifestată de cei trei inculpați după comiterea faptei (08/09.11.2009) care au avut o atitudine bună în colectivitate, nu au luat legătura cu partea vătămată sau familia acesteia și nici cu o altă persoană implicată în incident iar până în prezent aceștia, conform materialului probator administrat în cauză, nu au săvârșit nici o altă faptă penală.
Pentru considerentele expuse anterior, apreciind că în cauza arestarea preventiva a inculpaților (zis Cap M), (zis ), care constituie o excepție în raport de starea de libertate, nu se impune pentru mai buna desfășurare a procesului penal, lăsarea în libertate a acestora nefiind de natură să creeze un pericol concret pentru ordinea publică, aceștia având o atitudine sinceră și cooperantă exprimată atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fata instanței, învestită cu propunerea de arestare preventivă, în baza art. 1491alin.l p Cod Penal a respins ca neîntemeiată propunerea Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și a dispus luarea față de inculpați a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.
Cu privire la inculpatul (zis ) instanța, analizând condițiile prev. de art. 143 din Cod procedură penală a reținut că nu numai că există indicii temeinice, ci chiar probe că acesta a comis infracțiunile reținute în sarcina sa, astfel că, admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu și, în conformitate cu art. 1491Cod procedură penală, a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul (zis ), pe o perioadă de cate 29 de zile, începând cu data de 27.01.2010 până la data de 24.02.2010.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut, în esență, că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că există probe că inculpatul a săvârșit faptele sub aspectul cărora este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai M de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modul și mijloacele de comitere a faptelor(agresarea părții vătămate cu un obiect contondent, să producă vătămări grave), împrejurările în care au fost săvârșite (în curtea părții vătămate, unde a intrat împreună cu alte persoane), precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care a manifestat un comportament violent, sfidând comunitatea civilă din care face parte.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul (zis ), criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri de către instanța de fond a propunerii de arestare preventivă formulată de Ministerul Public.
S-a arătat în motivarea orală a recursului, că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1491alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că nu există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor calificat reținută în sarcina sa, existând dubii că el ar fi lovit parte vătămată, iar lăsarea acestuia în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, realizându-se astfel un tratament juridic de egalitate între inculpați, în condițiile în care față de ceilalți participanți nu s-a luat decât măsura obligării de a părăsi țara.
Sub aspectul cerinței prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, s-a susținut că instanța de fond a făcut o interpretare eronată a declarațiilor date de ceilalți trei inculpați și a martorilor, -, care inițial, au indicat ca autor al faptei pe inculpatul (zis Cap M), iar ulterior, au afirmat că cel care a lovit partea vătămată cu o în cap a fost inculpatul (zis ). Inițial, cercetările au fost efectuate pentru violare de domiciliu și tentativă la infracțiunea de omor calificat, inculpatul recunoscând faptul că a intrat în curtea părții vătămate însă, a lovit partea vătămată din greșeală, cu intenția de a se apăra de un câine pe care partea vătămată îl asmuțea împotriva sa.
Referitor la condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală,
s-a arătat că aspectele reținute de prima instanță nu reprezintă elemente care să justifice temerea că, lăsat în libertate, inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere că săvârșirea faptei în curtea părții vătămate și în modalitatea reținută de instanță(folosirea unui corp contondent) nu constituie un indiciu în acest sens, cu atât mai mult cu cât și ceilalți inculpați care au pătruns în curtea părții vătămate lovind persoanele aflate la petrecere iar față de aceștia nu s-a luat măsura arestării preventive, probele administrate nu demonstrează comportamentul violent al inculpatului, astfel cum a reținut Tribunalul.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Din actele dosarului, rezultă că inculpatul (zis ) este urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1, 175 lit. i) Cod penal, și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 08/09.11.2009 în scopul aplicării unei corecții martorului, împreună cu ceilalți 3 inculpați și alți învinuiți au organizat un grup și înarmați cu bâte, furci, sape, s-au deplasat cu autoturismele în satul, unde au pătruns, fără drept, în curtea locuinței părții vătămate iar inculpatul, cu intenția de a ucide, a aplicat părții vătămate, cu o, mai multe lovituri în zona capului, provocându-i leziuni traumatice grave( fractură multieschiloasă), ce au necesitat intervenție operatorie de urgență pentru salvarea vieții părții vătămate.
Potrivit art. 1491alin. 10 Cod procedură penală, raportat la art. 1491alin. 1 Cod procedură penală, judecătorul dispune, prin încheiere motivată, arestarea preventivă a inculpatului,în cursul urmăririi penale, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și există vreunul din cazurile reglementate de art. 148 Cod procedură penală.
Curtea constată, astfel cum în mod corect a apreciat și Tribunalul, că în cauză este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că există suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 681Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, relevante în aceste sens fiind declarațiile martorilor, declarațiile celorlalți inculpați, declarațiile părții vătămate și concluziile rapoartelor medico-legale preliminare.
În ceea ce privește susținerea recurentului în sensul că instanța de fond a făcut o interpretare eronată a depozițiilor martorilor menționați, aceasta nu poate fi reținută de către C, având în vedere că toate aceste persoane au arătat, în mod similar, că în noapte de 08/09.11.2009 l-au văzut pe inculpat că a intrat în curtea locuinței părții vătămate, fără drept, cu o, împreună cu ceilalți inculpați iar inculpatul a lovit partea vătămată cu o de două ori în zona capului. Chiar dacă inițial, au existat neconcordanțe între declarațiile unor martori privind persoana care a lovit partea vătămată în cap cu o și care i-a cauzat leziuni ce i-au pus în primejdie viața, pe parcursul cercetărilor aceste aspecte au fost lămurite cu ocazia identificării de către martorii prezenți la incident, din planșa foto prezentată de organele de poliție, a inculpatului (zis ), aflat la poz. 9(fila 35 p).
Relevante sub acest aspect sunt declarația martorului care fiind lângă partea vătămată după ce a văzut că inculpatul, al cărui nume nu îl cunoștea la acel moment dar pe care l-a putut identifica după fizionomie în fotografiile judiciare prezentate pentru recunoaștere, a lovit partea vătămată cu o iar acesta a căzut la pământ, a protejat-o cu propriul corp, precum și depoziția martorului care în același condiții a primit, prin ștergere, o lovitură spre zona capului fără a suferi vreo vătămare gravă.
Atitudinea nesinceră a inculpatului (zis Cap M) care, inițial, a recunoscut comiterea faptei de tentativă la omor calificat justificat de gradul de rudenie în care se afla cu inculpatul, acesta din urmă fiindu-i nepot, nu poate înlătura depozițiile celorlalți martori și probatoriile administrate în cauză și nu creează vreun dubiu care să profite recurentului-inculpat, cu atât mai mult cu cât și recurentul a avut aceiași atitudine nesinceră, revenind asupra depozițiilor făcute la organele de cercetare.
Referitor la condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, Curtea constată că și acestea sunt îndeplinite, având în vedere, pe de o parte, pedeapsa severă prevăzută de lege pentru infracțiunile ce face obiectul urmăririi penale, iar pe de altă parte, existența la dosar a unor probe certe ce dovedesc pericolul concret la care ar fi expusă ordinea publică în situația lăsării în libertate a inculpatului.
În aprecierea acestei din urmă condiții, Curtea reține, în plus față de aspectele deja evidențiate în încheierea recurată și care sunt pe deplin întemeiate, natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care inculpatul este cercetat - prin care se aduce atingere celor mai importante relații sociale ocrotite de normele juridice, respectiv cele referitoare la dreptul persoanei la viață, modalitatea concretă în care se reține că acestea au fost comise (prin aplicarea de lovituri cu o într-o zonă vitală a corpului), urmarea produsă (cauzarea de multiple leziuni victimei care i-au pus viața în primejdie), rezonanța socială negativă pe care o are acest gen de fapte, precum și sentimentul de insecuritate pe care îl generează în rândul societății civile lăsarea în libertate a unei persoane acuzate de săvârșirea unor fapte de o asemenea gravitate, împrejurări care, coroborate cu alte date personale ale inculpatului - care a făcut dovada unui comportament violent ( fără a cunoaște și fără a avea vreun conflict anterior cu partea vătămată, a pătruns în curtea locuinței și i-a aplicat două lovituri cu o ) - sunt de natură să justifice în mod rezonabil temerea că, aflat în libertate, acesta prezintă un risc ridicat de comitere și a altor fapte antisociale.
De asemenea, Curtea apreciază că luarea măsurii arestării preventive corespunde scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, privarea de libertate a inculpatului fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în vederea aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că încheierea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art. 38515punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - inculpat (zis ) împotriva încheierii de ședință nr. 2/UP/27.01.2010 a Tribunalului Giurgiu - Secția penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 02 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.dact. 2 ex. /5.02.2010
Președinte:Leontina CișmașiuJudecători:Leontina Cișmașiu, Florentina Dragomir, Viorica Costiniu
