Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 20/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 20/R/2009
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 14.02.1990, din Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art. 160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărător din oficiu avocat în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.617 din 21 ianuarie 2009, emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat prin doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent - avocat susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul de a se dispune, în principal punerea în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. Cu cheltuieli pentru apărarea din oficiu, conform delegației de la dosar.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, arătând că temeiurile ce au determinat arestarea se mențin și impun în continuare menținerea stării de arest.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar penal nr-, în baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod de procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la 14.02.1990 în Aleșd, jud. B, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr.22/M/2008 din 27.05.2008 a Judecătoriei Oradea, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 18/M/27.05.2008.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul, examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a constatat că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1315/2008a Judecătoriei Oradea pronunțată în dosar nr-.
Inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 al.1 - 209 al.1 lit. e,g și al.2 lit g Cod penal la o pedeapsă de 3 ani 6 luni închisoare, iar pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art.211 alin.2 lit.b și alin.2 ind.1 lit.a Cod penal. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, dispunându-se ca în baza art.33 lit.a Cod penal, art.34 lit.b Cod penal ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea art.71, art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal.
În baza art.110 ind.1 pen. cu referire la art.83 pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin Sentința penală nr.81/P/14.02.2008 a Tribunalului Bihor, dosar nr-, rămasă definitivă prin neapelare la data de 08.04.2008 și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare cu art.71, art.64 lit.a teza II și lit.b pen.
În baza art.350 alin.1 pen. s-a menținut starea de arest preventiv al inculpatului și în baza art.88 alin.1 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 27.05.2008 până la zi.
Împotriva sentinței mai sus menționate, a declarat apel inculpatul, având fixat termen pentru judecarea acestuia la data de 9.02.2009.
Văzând că prin sentința de condamnare s-a dispus în temeiul art. 350 Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar până în prezent, în cauza nu au intervenit elemente care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, tribunalul a reține că acestea justifică în continuare privarea de libertate, motiv pentru care a dispus menținerea stării de arest.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Inculpatul recurent a susținut, în esență, că măsura menținerii arestului preventiv dispusă prin încheierea din 15.01.2009 a Tribunalului Bihor este nelegală, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. Totodată, inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de acesta cu măsura obligării de a nu părăsi țara, întrucât lăsarea lui în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
. Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 al.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală cu referire la art.160/b al.3 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire art.141 Cod procedură penală și art.160/b al.3 Cod procedură penală va fi respins.
Prin încheierea penală nr.22/M/2008 din 27.05.2008 a Judecătoriei Oradea s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului și în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 18/M/27.05.2008, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 al.1 - 209 al.1 lit. e,g și al.2 lit g Cod penal și tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art.211 alin.2 lit.b și alin.2 ind.1 lit.a Cod penal, invocându-se ca temei al arestării preventive art.148 al.1 lit. "f" Cod procedură penală.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.160/b Cod procedură penală, Tribunalul Bihora menținut măsura arestării preventive a inculpatului, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Criticile formulate de către inculpat sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit. "f" Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile cerute de art.143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă dispusă și menținută de către instanța de fond respectă și exigențele prevederilor art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția de Strasbourg, în cauza dedusă judecății, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiuni grave, contra patrimoniului, respectiv infracțiunea de furt calificat și tâlhărie.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f combinat cu art.160/b al.3 Cod procedură penală, în cursul judecății, măsura arestării preventive poate fi menținută dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte inculpatul este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar, pe de altă parte, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cât privește cea de-a doua condiție, instanța apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie interpretat în contextul actualelor reglementări juridice.
Instanța de control judiciar consideră că nu se poate acredita ideea că atunci când asupra unei persoane planează acuzații grave, de săvârșire a unor infracțiuni grave, în cazul lăsării în libertate a unei astfel de persoane, nu ar fi afectat încrederea opiniei publice în lege și slujitorii acesteia. Această afectare produce, după caz, la nivelul societății civile sentimente de insecuritate față de incapacitatea legii de a fi eficientă și de a garanta protecția socială față de fapte grave.
Cât privește cerința textului legal, de a exista dovezi că inculpatul a săvârșit infracțiuni grave, este de reliefat că probațiunea administrată până în acest moment nu este de natură a înlătura constatarea că există date certe, respectiv motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond, constatând că temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpatului impune în continuare privarea de libertate a acestuia, a menținut starea de arest preventiv față de acesta. Măsura preventivă fiind legală și temeinică, nu există motive, la acest moment, pentru revocarea acesteia sau înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală combinat cu art.141 și art.160/b al.4 Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În temeiul dispozițiilor art.192 al.2 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și al lui, născut la 14.02.1990, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
În concediu de odihnă,
Semnează președintele completului
Judecător
Red. dec. /27.01.2009
Jud. fond -
Tehnored. AS/28.01.2009
3 ex.
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela
