Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 18 /R/2009
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petenta recurentă, domiciliată în O, - nr.55, cu reședința în comuna, sat nr.184 județul B, împotriva sentinței penale nr.11/2008 din 10 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, potrivit dispozițiilor art. 2781Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit petenta recurentă și intimatul.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că petenta a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură o cerere de amânare a cauzei și o cerere de recuzare a judecătorilor și, după care:
Se constată că s-a formulat de către petenta recurentă o cererea de amânare a cauzei în vederea soluționării cererii de recuzare, depusă la dosar cu aceeași ocazie.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea cererii de amânare a cauzei, față de împrejurarea că cererea de recuzare a fost soluționată, iar dosarul se află la al patrulea termen de judecată.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de petentă ca fiind neîntemeiată, având în vedere împrejurarea că cererea de recuzare a fost soluționată și nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat se acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de petenta recurentă și menținerea ca legale și temeinice a hotărârii atacate,cu obligarea petentei recurente la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA DE APEL
DE LIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.11 din 10 iunie 2008, Tribunalul Bihor, în baza art. 278/1 al. 8 lit. a Cod de procedură penală respins plângerea formulată de petenta ,. în O-, jud. B, cu reședința în com., sat nr. 184, jud. B, împotriva ordonanței din 16 ianuarie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în dosar 391/P/2007, precum și împotriva rezoluției din 21.02.2008 dată în dosar 33/II.2/2008 de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, cu privire la făptuitorul, rezoluții pe care le-a menținut.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală a obligat petenta la 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a constatat următoarele:
Petenta a depus o plângere împotriva agentului șef de poliție judiciară, solicitând cercetarea acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu și favorizarea infractorului prevăzută de art.246 Cod penal și art. 264 Cod penal, fapte pe care acesta le-ar fi comis în timpul efectuării cercetărilor penale în dosarul nr. 296/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea și care ar consta, în esență, în concluziile din referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale pe care l-a întocmit și din care ar rezulta că i-a ignorat în mod intenționat anumite drepturi și că ar fi interpretat în mod eronat probele administrate în cauză.
Prin rezoluția din 16 ianuarie 2008, dată în dosarul nr.391/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, s-a dispus, în temeiul art.10 lit.a Cod de procedură penală, neînceperea urmăririi penale în cauză, pe motiv că din probele administrate în cauză nu a rezultat comiterea nici unei fapte de natură penală de către făptuitorul.
Împotriva acestei soluții, a depus plângere, la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, apreciind-o ca nelegală și netemeinică și susținând că s-a urmărit doar disculparea agentului șef, și nu aflarea adevărului. Plângerea petentei a fost respinsă de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, apreciindu-se că rezoluția dată în cauză este legală și temeinică, în sarcina făptuitorului neputându-se reține comiterea vreunei fapte de natură penală.
Instanța a apreciat că soluțiile date de procuror, precum și de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, sunt legale și temeinice, neputându-se reține în sarcina vreunui polițist comiterea infracțiunii de abuz în serviciu pentru propunerea pe care o face în referatul de terminare a urmăririi penale, cu atât mai mult cu cât această propunere nu este obligatorie pentru procuror, care, de altfel, la rândul său, verifică întregul material probator administrat în cauză și în funcție de cele constatate dă soluția în cauză. Mai mult, neefectuarea anumitor acte pe care petenta le-a solicitat în dosarul nr.296/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea este de competența procurorului care a supravegheat activitatea de cercetare penală, agentul de poliție nefăcând altceva decât să urmărească indicațiile date de procurorul care a supravegheat urmărirea penală. Pe de altă parte, și soluțiile date în dosarul nr.296/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea au fost atacate cu plângere de către petentă atât la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, cât și la instanța de judecată, ocazie cu care au fost respinse plângerile petentei și menținute soluțiile date de către procuror. Ca urmare, este evident că, din moment ce soluția din respectivul dosar a fost menținută în urma soluționării plângerilor depuse de petentă, polițistul care a efectuat cercetarea penală nu poate fi suspectat că ar fi săvârșit vreo faptă de natură penală.
Ar mai fi de evidențiat doar faptul că petenta, deși legal citată, nu s-a prezentat nici la procuror și nici în fața instanței, pentru a-și susține plângerile formulate în cauză.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs penal petenta solicitând admiterea plângerii, considerând rezoluțiile date de procuror ca fiind nelegale și netemeinice. S-a dispus neînceperea urmăririi penale în mod greșit. Să se constate că organul de urmărire penală nu a cercetat fapta sesizată de către ea privind distrugerea bunurilor mobile și imobile de către familia. Mai arată că, nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate, pe care le denaturează, ignoră prevederile legale privind moștenitorii rezervatari. Mai arată petentă că a depus la dosarul cauzei odată cu plângerea o serie de înscrisuri.
Examinând hotărârea atacată prin prisma recursului declarat de petentă, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/16 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de petenta este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
În mod legal și motivat a statuat prima instanță că s-a impus respingerea ca nefondată a plângerii petentei. Astfel, a rezultat că prin rezoluția din 16 ianuarie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihors -a dispus neînceperea urmăririi penale rezultând că din probele administrate în cauză nu a reeșit comiterea nici unei fapte de natură penală de către făptuitorul.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă faptul că activitatea efectuată de agentul de poliție s-a realizat în permanență, sub supravegherea procurorului, urmând indicațiile date de acesta, atât la începerea cercetărilor cât și după fiecare etapă a urmăririi penale, conform dispozițiilor Codului d e procedură penală, polițistul finalizându-și activitatea printr- o propunere cuprinsă în referatul întocmit, în final soluția fiind dispusă de către procuror, rezoluție de neîncepere a urmăririi penale.
Din examinarea soluției atacate prin prisma motivelor invocate în plângere și în recurs, cât și din oficiu, rezultă că aceasta este temeinică și legală și plângerea în mod corect a fost respinsă ca neîntemeiată. De menționat că nu se poate reține în sarcina unui polițist comiterea infracțiunii de abuz în serviciu pentru propunerea pe care o face în referatul de terminare a urmăririi penale, acesta nefiind obligatorie pentru procuror, care verifică întreg materialul probator administrat în cauză și în funcție de cele constatate poate sau nu confirma soluția. Totodată, neefectuarea unor anumitor acte pe care petenta le-a solicitat în dosarul nr. 296/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea este tot de competența procurorului care a supravegheat activitatea de cercetare penală și aceste aspecte trebuiau invocate în cursul urmăririi penale sau în plângerile formulate împotriva soluției la prim procurorul parchetului sau la instanțele de judecată.
În situația în care soluția din dosarul respectiv a fost menținută în urma soluționării plângerilor de mai sus, este evident că polițistul care a efectuat cercetarea penală nu poate fi învinuit de comiterea vreunei fapte de natură penală.
Cu ocazia judecării cauzei în recurs, recurenta, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță să susțină motivele exercitării căii de atac.
Întrucât nu sunt motive de reformare a hotărârii pronunțată de Tribunalul Bihor, aceasta circumscriindu-se sferei de legalitate și temeinicie, urmează a fi păstrată în totalitate ca legală și temeinică. Motivele invocate de petentă fiind fără temei, urmează a fi înlăturate ca atare, neputând conduce la o altă soluție decât cea a respingerii ca nefondată a plângerii sale.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 Cod de procedură penală petenta recurentă va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de petenta, cu reședința în nr.184, județul B, împotriva sentinței penale nr.11 din 10 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
. DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Red. dec. A /06.02.2009
Jud. fond
Tehnored. AS/06.02.2009
2 ex.
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela
