Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 203/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.203
Ședința publică de la 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Claudia Lăutaru JUDECĂTOR 2: Onița Dumitru
- - JUDECĂTOR 3: Mirela Ciurezu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul A, împotriva încheierii din 18 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpat, care a solicitat revocarea arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât probatoriul administrat până în acest moment prefigurează o altă încadrare juridică a faptei, mai ușoară, respectiv raport sexual cu o minoră și nu viol, care nu justifică măsura arestării preventive, care este o măsură de excepție. S-a mai arătat că probele administrate nu confirmă existența pericolului concret pentru ordinea publică, instanța de fond reținând existența acestui pericol în raport de gravitatea faptei.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, inculpatul fiind judecat pentru săvârșirea infracțiunii de viol comisă asupra unei minore, faptă foarte gravă care nu justifică luarea unei alte măsuri preventive iar temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării nu s-au modificat.
Recurentul inculpat solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea de la 18 februarie 2010, Tribunalul Dolj, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul A și în temeiul art. 3002Cod pr.penală a menținut starea de arest a inculpatului A - fiul lui G și, născut la data de 22.01.1989 în com. M, județul D, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 803/P/2009, inculpatul Aaf ost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197, alin. 1, 3 ipoteza I din Codul penal.
În fapt, prin plângerea formulată la data de 24.11.2009, a sesizat faptul că în cursul serii, fiica sa, în vârstă de 13 ani a fost victima unei infracțiuni de viol comisă de A.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat următoarea situație de fapt:
La data de 24.11.2009, în jurul orei 18, la solicitarea mamei sale, minora a mers la un magazin aflat în apropierea locuinței familiei, situată în comuna M din județul D, pentru a face cumpărături.
După ce a ieșit din magazin, parcurgând circa 100 de metri în drumul său spre casă, minora a observat, într-un șanț, un tânăr, identificat ulterior ca fiind A care, conform declarației date de aceasta, i-a făcut un semn amenințător cu pumnul., a grăbit pasul spre locuință, însă, după puțin timp a fost ajunsă din urmă de inculpatul A care a prins-o de bluza în care era îmbrăcată, în urma acestei manevre cusătura laterală dreapta a obiectului vestimentar fiind sfâșiată.
S-a reținut că împotriva voinței minorei, care a precizat că în acele împrejurări a fost lovită și amenințată de inculpat pentru a nu țipa, Aac ondus-o pe pe un drum agricol neiluminat, oprindu-se pe un teren cultivat cu lucerna, aflat la o distanță de 15 metri de strada pe care se deplasa inițial partea vătămată. In timp ce era condusă forțat pe drumul agricol, minora a scăpat din mână o bancnotă de 1 leu, descoperită cu ocazia cercetării la fața locului, la o distanță de 10 metri de stradă.
Ajunși pe terenul agricol, inculpatul Aaa șezat-o pe minoră la pământ, împotriva voinței acesteia, împingând cu genunchiul său în spatele genunchiului părții vătămate. In continuare, inculpatul a dezbrăcat-o parțial pe victimă, scoțându-i pantalonii și chilotul, după care a întreținut un act sexual normal cu aceasta. In acele momente, încercând să-l îndepărteze pe inculpat, l-a lovit cu palma în zona feței, producându-i o sângerare la nivelul unor excoriații despre care inculpatul a afirmat că erau preexistente. Cu ocazia examinării minorei de către organele de poliție, imediat după sesizarea faptei, pe mâna a acesteia și pe bluza în care era îmbrăcată au fost identificate urme de culoare brun-roșcat ce par a fi de sânge care, conform declarației părții vătămate, provin de la inculpat, fiind produse după ce l-a lovit.
După finalizarea raportului sexual, Aap lecat spre magazin, unde era așteptat de un prieten, martorul, spunându-i minorei că poate să plece.
a plecat spre locuință, însă, în momentul în care a privit în spate pentru a se asigura că nu este din nou urmărită de inculpat a observat căruța concubinului mamei sale, oprită în fața magazinului, ceea ce a determinat-o să meargă și ea acolo. se afla în zonă pentru a solicita relații în legătură cu minora, la solicitarea lui, alertată de faptul că, deși trecuse o oră de la plecarea fiicei sale, aceasta nu revenise încă la domiciliu.
S-a mai arătat că într-o stare de șoc evidentă pentru toate persoanele prezente, i-a spus lui că a fost constrânsă să întrețină un raport sexual de un tânăr, indicându-l ca autor pe A care în acel moment se afla pe scările magazinului.
Pentru a se evita un scandal, au fost anunțate imediat organele de poliție care s-au deplasat la fața locului, minora fiind condusă la Spitalul Municipal
La data de 25.11.2009, a fost examinată din punct de vedere medico-legal, din raportul de constatare numărul 4260/A1/2009 rezultând că aceasta prezenta un infiltrat la nivelul labiei drepte, ce se putea produce în condițiile unui raport sexual în data de 24.11.2009. Totodată, examenul serologic a evidențiat pe frotiurile efectuate din secreția vaginală recoltată de la partea vătămată capete de spermatozoizi precum și spermatozoizi întregi, prezența spermatozoizilor confirmând un raport sexual recent, posibil la de 24.11.2009.
In cauză, s-a solicitat și s-a efectuat, de către un psiholog din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului D, o evaluare psihologică a minorei. Din analizei fișei de evaluare întocmită la data de 30.11.2009 rezultă că minora prezintă indicatori ai abuzului sexual, respectiv tendință de autoizolare, de rușine față de evenimentele petrecute, ostilitate și furie reprimate, anxietate generalizată, labilitate emoțională, tulburări ale somnului și apetitului, tendințe depresive, lipsa stimei de sine și probleme de relaționare socială. Constatările efectuate au determinat includerea minorei într-un program personalizat de consiliere pentru diminuarea efectelor produse de trauma suferită.
Cu ocazia audierii sale, anterior formulării propunerii de arestare preventivă, inculpatul Aaa vut o atitudine relativ sinceră, declarația acestuia coroborându-se în M parte cu celelalte mijloace de probă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Schimbarea declarației părții vătămate nu poate duce la concluzia că s-ar fi schimbat parțial starea de fapt care ar prefigura o posibilă schimbare juridică atâta timp cât instanța nu a administrat nici o probă din care să rezulte acest lucru, mai ales că partea vătămată are vârsta de 13 ani, iar din evaluarea psihologică a minorei rezultă că aceasta prezintă indicatori ai abuzului sexual.
De asemenea, fără a intra în fondul cauzei din declarațiile martorilor audiați în cauză la urmărirea penală coroborate cu celelalte probe rezultă că minora a fost violată.
S-a mai reținut că este lipsită de importanță susținerea inculpatului prin apărător că partea vătămată mai fusese violată sau ar fi avut raport sexual cu aceasta, o altă persoană rămasă neidentificată și că acest lucru a fost constatat prin raportul medico-legal atâta timp cât organele de poliție nu au fost sesizate cu această stare de fapt.
În ceea ce privește condiția că lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol pentru ordinea publică prev. de art. 148 lit.f s C.P.P.-a arătat că este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Sub acest aspect, existența pericolului public, poate rezulta și din însuși pericolul social al faptei de care este învinuit inculpatul de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni de posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte, situație în care nu este necesar ca acest eveniment să fi fost popularizat prin radio, TV sau presă așa cum se susține.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpatului ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori aceasta din urmă fiind de natură a crea în opinia publică chiar pe plan local un sentiment de insecuritate, credința că Justiția cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Pe cale de consecință, instanța a constatat că se impune potrivit art. 3002.C.P.P. să se mențină în continuare starea de arest a inculpatului, întrucât temeiurile care au determinat starea de arestare preventivă a inculpatului nu au încetat, deoarece există indicii temeinice că acesta a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată.
Tribunalul a avut în vedere și pericolul concret pentru ordinea publică l-ar avea lăsarea în libertate a inculpatului, pericol care poate fi dedus din modalitatea săvârșirii prezumtivei fapte și gravitatea acesteia.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul A care a solicitat revocarea arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât probatoriul administrat până în acest moment prefigurează o altă încadrare juridică a faptei, mai ușoară, respectiv raport sexual cu o minoră și nu viol, astfel că în raport de încadrarea juridică justă a faptei nu se justifică măsura arestării preventive, care este o măsură de excepție. S-a mai arătat că probele administrate nu confirmă existența pericolului concret pentru ordinea publică, instanța de fond reținând existența acestui pericol numai în raport de gravitatea faptei.
Recursul este nefondat.
În mod just, instanța de fond procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive conform art.3002Cod pr.penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului, având în vedere că temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării subzistă în continuare și nu s-au modificat.
Astfel, în continuare probatoriul administrat până în acest moment (proces verbal de cercetare la fața locului, declarații de martori, declarația părții vătămate, raport de constatare medico-legală) confirmă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat.
Faptul că partea vătămată în cursul judecății a revenit asupra declarației date inițial la urmărirea penală, arătând că nu a fost constrânsă să întrețină raport sexual cu inculpatul și a fost de acord cu acest lucru - nu poate constitui temei pentru revocarea arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate cât timp temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă subzistă în continuare și nu s-au modificat, declarația părții vătămate urmând a fi apreciată de instanța de fond, în contextul întregului probator administrat conform art.63 alin.2 Cod pr.penală.
Aspectele referitoare la încadrarea juridică a faptei nu pot fi analizate în acest moment procesual, când se verifică în baza art.3002Cod pr.penală, legalitatea și temeinicia arestării preventive, fiind suficient să existe indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Criticile referitoare la pericolul pentru ordinea publică sunt de asemenea nefondate, dispozițiile art.136 alin.8 Cod pr.penală, enumerând expres printre criteriile care trebuie avute în vedere la alegerea măsurii preventive și pericolul social al infracțiunii, astfel că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu trebuie să se facă abstracție de gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul.
În consecință, având în vedere natura și gravitatea faptei (viol), vârsta părții vătămate (13 ani), modalitatea și împrejurările de săvârșire a faptei de care este acuzat inculpatul, în mod just instanța de fond a apreciat că în continuare lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, jurisprudența CEDO admițând că prin gravitatea acuzațiilor și reacția opiniei publice la acestea se justifică o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp, nefiind justificată și proporțională luarea unei alte măsuri neprivative de libertate în raport de scopul măsurilor preventive prev.de art.136 alin.8 Cod pr.penală.
Pentru considerentele expuse anterior, constatând că temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării preventive subzistă și nu s-au modificat, în mod corect instanța de fond a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului conform art.3002Cod pr.penală, neexistând nici un temei pentru revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate.
În consecință, constatând criticile formulate ca nefiind fondate și neexistând alte motive care să fie analizate de instanța din oficiu, conform art 385/9 alin 3 Cpp, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, inculpatul va fi obligat la 20 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul A, împotriva încheierii din 18 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat, la plata a 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 22 februarie 2010.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.CL
PS/23.02.2010
22 februarie 2010.
- Administrația Finanțelor Publice C județul D, va încasa de la rec.inc. A, suma de 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Claudia LăutaruJudecători:Claudia Lăutaru, Onița Dumitru, Mirela Ciurezu
