Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 201/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 182 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 201
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Claudia Lăutaru JUDECĂTOR 2: Onița Dumitru
JUDECĂTOR 3: Mirela Ciurezu
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, soluționarea recursului penal promovat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 269 din 10 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Tîrgu J, în dosarul nr- și deciziei penale nr. 305 din 03 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat asistat de avocat desemnat din oficiu, precum și intimatul - parte civilă
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, apărătorul recurentului depune la dosar motive de recurs, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța constatată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și, în primă teză, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. e Cod Procedură penală coroborat cu art. 44 Cod penal, pentru legitimă apărare, motivând că inculpatul s-a apărat față d agresiunea părții vătămate, care l-a urmărit și i-a aplicat lovituri; în teză subsidiară, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia sub minimul special, în raport de atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului și lipsa antecedentelor penale.
Intimatul - parte civilă Gal ăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța, arătând că stăruie în obligarea inculpatului la plata despăgubirilor.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursului promovat de inculpat, ca nefondat, arătând că în fazele procesuale ale judecății în fond și în apel nu a invocat legitima apărare, ci numai critici referitoare la individualizarea pedepsei, astfel că s-a concluzionat în sensul că în hotărârile recurate s-a reținut corect situația de fapt și s-a individualizat corespunzător pedeapsa aplicată inculpatului.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului, însușindu-și concluziile formulate de apărătorul său.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 269 din 10.02.2009 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul penal nr-, în baza art. 182 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut în comuna, județul V, domiciliat în orașul, str. -, -.3,.2,.25, județul G, fără antecedente penale, - - la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata prevăzută de art. 82 Cod penal.
Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și următoarele Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.
S-a luat act că Spitalul Tg-J, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă G - domiciliat în, str. -, -.6,.1,.9, județul G - a sumelor de 3.500 lei, cu titlu de daune materiale și 4.000 lei, cu titlu de daune morale.
În baza art. 191.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare statului.
În baza art. 193.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 1.pen. constând în aceea că în data de 19.05.2007, inculpatul și partea vătămată s-au aflat într-un bar situat pe raza orașului, iar după un timp, între aceștia a izbucnit un conflict.
Partea vătămată G și inculpatul au ieșit din bar, iar conflictul a continuat, în timpul acestuia G fiind lovit de cu o bucată de lemn în zona brațului.
În aceste condiții, partea vătămată a căzut, iar inculpatul a continuat să o lovească, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 70- 75 zile îngrijiri medicale, așa cum reiese din certificatul medico-legal nr. 801/20.06.2007 emis de
Aflând despre desfășurarea conflictului, la fața locului a venit și numita - soția inculpatului - care, fiind revoltată de atitudinea părții vătămate, i-a aplicat acesteia două palme în zona feței.
Deoarece Gas uferit leziuni grave, a fost necesară transportarea acestuia cu o ambulanță la Spitalul Tg-J, unde a fost internat la Secția Ortopedie.
Starea de fapt expusă mai sus, a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate, declarații martori, declarații inculpat, certificat medico-legal și adresă
Astfel, instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului - astfel cum a fost relatată - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 182 alin.1 pen. text de lege în baza căruia acesta a fost condamnat, iar la individualizarea pedepsei ce s-a aplicat, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de dispozițiile art. 72.Cod Penal, reținându-se că acesta nu a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, nerecunoscând săvârșirea faptei, însă si aspectul că nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind o persoană bine integrată în societate. În consecință, instanța de fond a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii, cu orientare spre minimul special, iar ca modalitate de executare, văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81.Cod Penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82..Cod Penal, apreciind că și în acest fel poate fi atins scopul educativ, preventiv si punitiv al pedepsei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a constatat că Spitalul Județean Tg-J nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar partea vătămată Gaî nțeles să se constituie parte civilă cu suma de 30.000 lei, din care 25.000 lei daune morale și 5.000 lei daune materiale.
Față de starea de fapt reținută și având în vedere dispozițiile art. 346.pr.pen. combinate cu dispozițiile art. 998-998.civ. instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă, în sensul că a obligat inculpatul la plata către partea civilă Gas umelor de 3.500 lei cu titlu de daune materiale (s-au avut vedere cele 70-75 zile de îngrijiri medicale) și 4.000 lei cu titlu de daune morale (s-au avut în vedere suferința generată de inculpat părții vătămate prin loviturile aplicate și lunga perioadă de durere fizică).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, indicându-se în motivare că instanța de fond nu a apreciat corect probele administrate, respectiv contradicția dintre declarațiile martorilor și actele medicale; că instanța de fond, în mod greșit nu a luat în considerare declarațiile martorilor propuși de inculpat, respectiv martorul și martorul; fapta a fost comisă în legitimă apărare, în cauză fiind pe deplin incidente dispozițiile art. 44.pen.
Prin decizia penală nr.90 A/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat, iar împotriva acestei decizii, a promovat recurs inculpatul.
Prin decizia penală nr. 681/26.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, a fost admis recursul declarat de inculpat; casată decizia și trimisă cauza pentru rejudecarea apelului, la Tribunalul Gorj, arătându-se în esență că există contradicții între motivarea soluției instanței de apel și dispozitivul hotărârii, întrucât, deși s-a respins apelul declarat împotriva unei sentințe prin care inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 alin.1 pen. în considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin.1 pen.; în indicațiile date prin decizia de îndrumare, instanța de recurs a stabilit ca instanța de apel să aibă în vedere criticile formulate de inculpat privind legitima apărare și necesitatea completării probatoriului.
Pentru rejudecarea căii de atac a apelului, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Gorj sub nr-, iar prin decizia penală nr. 305 din 03 decembrie 2009, s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpatul și a fost obligat acesta la 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat în esență că din analiza probatoriului administrat în fața instanței de fond și a instanței de apel (declarațiile inculpatului și părții civile, declarațiile martorilor și actele eliberate de Serviciului de Medicină Legală Tg-J), a rezultat vinovăția inculpatului în lovirea părții civile, apărările inculpatului fiind apreciate ca nefondate.
Astfel, s-a reținut că probele testimoniale, coroborate cu declarațiile părții vătămate și concluziile certificatului medico-legal, a testă că la data de 19 mai 2007 s-a produs o altercație verbală între inculpat și partea vătămată, acestea insultându-se reciproc, după care s-au agresat fizic, inițial pe terasa localului unde ambii au consumat alcool și, ulterior, în stradă, în zona blocului unde locuia inculpatul. A doua parte a conflictului s-a reținut că a debutat din inițiativa inculpatului care, fiind înarmat cu o, a cerut părții vătămate să iasă din local pentru a discuta afară și, aici, după ce părțile s-au injuriat și împins reciproc, partea vătămată alergând după inculpat, acesta i-a aplicat multiple lovituri cu bâta peste brațul și piciorul drept, provocându-i fracturile consemnate în certificatul medico-legal.
În aceste condiții, apărările inculpatului - care a susținut în principal că s-a apărat față de agresiunea părții civile, care l-a urmărit, încercând să-l agreseze cu un obiect metalic și, în subsidiar, că leziunile părții vătămate s-au produs prin cădere și autoaccidentare de trotuar - au fost înlăturate, arătându-se, pe de o parte, că nici unul din martorii audiați nu au observat ca partea vătămată să fi fost înarmată cu vreun obiect contondent sau ascuțit și nici ca aceasta să fi aplicat lovituri inculpatului, în condițiile atacului prev de art. 44 Cod penal, iar pe de altă parte, că actele medico-legale exclud autoaccidentarea, indicând drept cauză a leziunilor lovirea activă cu un cord dur.
În acest ultim sens, s-a reținut ca elocventă declarația martorului - fila 25 dosar de fond - care a arătat că, venind la locul unde se afla doborâtă partea civilă, acolo se afla și inculpatul, care i-a atras atenția "să nu se bage", precum și a martorului, care a arătat că a observat pe inculpat înarmat cu un obiect contondent.
Totodată, s-a reținut că acțiunile întreprinse de partea vătămată - de a injuria și îmbrânci pe inculpat, în condițiile unor acțiuni reciproce, precum și de a alerga după inculpat, dar fără a fi înarmată - nu motivează săvârșirea infracțiunii de către inculpat în condiții de legitimă apărare, deoarece nu reprezintă un atac imediat material, injust, îndreptat împotriva inculpatului și care să pună în pericol grav persoana acestuia, astfel că riposta inculpatului este total disproporționată și nu poate beneficia de aplicarea art. 44 Cod penal.
În consecință, s-a reținut că prima instanță a apreciat corespunzător probatoriul administrat, reținând că inculpatul a săvârșit cu vinovăție o infracțiune de vătămare corporală gravă împotriva părții vătămate, pronunțând o soluție legală și temeinică atât sub aspectul încadrării juridice a faptei penale, cât și a stabilirii pedepsei privative de libertate aplicate, atât din perspectiva cuantumului, cât și a modalității de executare, în condițiile art. 81 - 83 Cod penal.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs - în termen legal - inculpatul, criticând critici de temeinicie, în condițiile art. 3859pct. 18 și 14 Cod Procedură penală, respectiv, în primă teză solicitând achitarea sa pentru legitimă apărare, iar în teză subsidiară, reducerea pedepsei în condițiile art. 74, 76 Cod penal.
Curtea, analizând recursul promovat, reține:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, se reține că între partea vătămată și inculpat s-a produs un conflict desfășurat în două etape, pe fondul stării de ebrietate în care ambii se aflau, într-un prim moment părțile adresându-și injurii reciproc și îmbrâncindu-se, iar în al doilea moment, producându-se și agresarea părții vătămate de către inculpat, cu ajutorul unei bâte de lemn.
Ori, relevanță pentru infracțiunea dedusă judecății, prezintă acțiunile întreprinse de părți în a doua parte a conflictului, conflict continuat din inițiativa inculpatului, care a părăsit o perioadă scurtă localul pentru a merge la domiciliu și a se înarma cu bâta de lemn, după care, acest a invitat pe partea vătămată în afara localului pentru o discuție, cei doi deplasându-se spre o zonă mai puțin luminată, unde s-au injuriat, s-au îmbrâncit reciproc, partea vătămată aflându-se în urmărirea inculpatului, urmărire stopată prin agresiunea săvârșită de inculpat, soldată cu leziuni care au necesitat circa 75 zile îngrijiri medicale pentru partea vătămată.
Ori, reținând că numai inculpatul a fost înarmat cu un obiect contondent pe care l-a și folosit pentru agresarea părții vătămate, precum și că anterior agresiunii efective, inculpatul, la rândul său, a injuriat și a îmbrâncit pe partea vătămată care nu era înarmat și nu i-a aplicat lovituri, se constată că starea de legitimă apărare invocată de inculpat nu a existat în cauză.
Astfel, cum a reținut justificat și instanța de apel, incidența art. 44 Cod penal impune dovedirea unui atac iminent sau în desfășurare, direct, material, care să pună în pericol grav persoana celui care săvârșește infracțiunea în apărare, precum și proporționalitatea apărării cu gravitatea atacului.
În speță, partea vătămată nu a fost înarmată și, conform declarației inculpatului, doar a alergat în urmărirea inculpatului, care se afla înarmat, acțiunile anterioare ale părților fiind similare (adresare de injurii și îmbrânceli reciproce), iar acțiunea de urmărire este cea care a determinat replica agresivă a inculpatului.
În aceste condiții, nu se poate concluziona că inculpatul a avut reprezentarea unui pericol grav, iminent, asupra persoanei sale, prin acțiunea de urmărire întreprinsă de partea vătămată, împrejurările anterioare - deplasarea inculpatului la domiciliu pentru a se înarma și revenirea la local pentru a invita pe partea vătămată la o discuție în afara barului - demonstrând, dimpotrivă, că inculpatul a pregătit agresiunea, creându-și premisele cele mai favorabile prin atragerea părții vătămate într-un loc unde nu putea fi observată și, eventual, ajutată de alte persoane.
Față de aceste considerente, se reține că instanța de apel a apreciat corect probatoriul administrat, reținând că inculpatul a săvârșit infracțiunea prev de ar 182 alin. 1 Cod penal cu vinovăție, în împrejurări care exclud incidența art. 44 Cod penal sau art. 73 lit. a Cod penal.
În ceea ce privește critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei, se constată că instanțele de fond și apel au dat eficiență împrejurărilor penale favorabile, deduse din lipsa antecedentelor penale, buna conduită anterioară și atitudinea procesuală relativ sinceră a inculpatului, dispunând suspenda rea condiționată a executării pedepsei privative aplicate.
De asemenea, se constată că recurentul - inculpat nu a probat existența unor împrejurări speciale, de natura celor indicate de art. 74 alin. ultim Cod penal, care să conducă la reținerea unor circumstanțe penale atenuante și la reindividualizarea judiciară a pedepsei în condițiile art. 76 Cod penal.
Pe cale de consecință, reținând că ambele critici invocate de recurentul - inculpat sunt nefondate, se va dispune respingerea recursului, în condițiile ar 38515pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, hotărârile recurate fiind legale și temeinice.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul penal promovat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 269 din 10 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Tîrgu J, în dosarul nr- și deciziei penale nr. 305 din 03 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
Obligă recurentul - inculpat la 230 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.: --
Jud. apel:
Dact. 2 ex./
Președinte:Claudia LăutaruJudecători:Claudia Lăutaru, Onița Dumitru, Mirela Ciurezu
