Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 209/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr. 209
Ședința publică din data de 22.februarie.2008
PREȘEDINTE: Georgescu Cristina
JUDECĂTOR 2: Anghel Ștefana
JUDECĂTOR 3: Diaconu Gabriela
Grefier - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 21 iulie 1975, deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din data de 7 februarie 2008 Tribunalului Buzău, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, în stare de detenție și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, potrivit delegației nr.1104/21.02.2008, depusă la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, cu acordul instanței luând legătura cu inculpatul, depune la dosar un memoriu din partea acestuia, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul arată că prin încheierea din data de 7 februarie 2008 Tribunalului Buzău, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, și s-a menținut această măsură.
Consideră că, încheierea pronunțată este netemeinică și nelegală, arată că presupusa faptă pentru care a fost trimis în judecată nu este decât o înscenare a părții vătămate și a martorei, care la, cercetarea judecătorească și-a schimbat declarația dată în faza de urmărire penală, apreciind totodată că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar fi de natură să prezinte pericol pentru ordinea publică.
Se mai arată că inculpatul a recunoscut unele acte de violență, față de partea vătămată însă, numai verbale nu și fizice.
Pentru considerentele arătate mai sus, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate ca netemeinică și nelegală, și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii în sensul respingerii recursului declarat de inculpat, ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică.
Instanța de fond în mod corect a menținut această măsură, având în vedere pericolul real și concret pe care îl prezintă persoana inculpatului, pentru ordinea publică, astfel că se impune privarea de libertate în continuare a acestuia, în cauză fiind întrunite disp. art. 148 lit.f p Cod Penal, existând date care justifică temerea, că acesta va săvârși și alte infracțiuni, avându-se în vedere și starea de recidivă a recurentului - inculpat.
Inculpatul, personal având ultimul cuvânt arată că este nevinovat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin încheierea din 7.02.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău in dosarul nr- s-a constatat ca fiind legală si temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la 21 iulie 1975, deținut în Penitenciarul Focșani și s-a dispus menținerea acestei măsuri.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că acest inculpat a fost condamnat de prima instanță - Judecătoria Buzău prin sentința penală nr. 5/8 ianuarie 2008 la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al.2 lit. b,c si al.2/1 lit. a cu aplic. art. 37 lit. a, constând in aceea că la data de 15.12.2006 inculpatul si numitul au deposedat prin violență pe partea vătămată de suma de 50 lei provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 1- 2 zile îngrijiri medicale.
Tribunalul a mai arătat că la luarea si menținerea acestei măsuri pe parcursul urmăririi penale si cercetării judecătorești in primă instanță au fost respectate dispozițiile procedurale in materie si s-a ținut cont si de trecutul infracțional al inculpatului care a mai fost anterior condamnat pentru tâlhărie, lovire, vătămare corporală, furt calificat, infracțiunea dedusă judecății fiind comisă in stare de recidivă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul susținând că aceasta este netemeinică si nelegală că presupusa faptă de tâlhărie pentru care a fost trimis in judecată nu este decât o înscenare pusă la cale de partea vătămată care cu ocazia cercetării judecătorești și-a schimbat declarația din cursul urmăririi penale.
Recurentul inculpat a mai susținut că, lăsarea sa in libertate nu este de natură să prezinte pericol pentru ordinea publică, acesta recunoscând că a comis unele acte de violență față de partea vătămată, însă verbale nu si fizice.
Examinând încheierea recurată in raport de actele si lucrările dosarului atașat, susținerile recurentului inculpat si ținând seama de dispozițiile legale incidente in materie art. 300/1 si 160/b C.P.P. curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 19 decembrie 2006 in temeiul art. 148 lit. f C.P.P. măsura fiind prelungită si apoi menținută pe parcursul judecării cauzei la instanța de fond.
Prin sentința penală nr. 5/8 ianuarie 2008, prima instanță - Judecătoria Buzăua dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al.2 lit. b si c si al.2/1 lit. a cu aplic. art. 37 lit. b, menținând totodată, starea de arest a inculpatului.
In prezent cauza se află pe rolul Tribunalului Buzău, investit cu soluționarea apelului inculpatului, iar prin încheierea din 7 februarie 2008, atacată cu recurs de inculpat, instanța de apel procedat la verificarea arestării preventive a acestuia, in această fază procesuală.
In opinia curții, in mod justificat tribunalul a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării inițiale a acestei măsuri împotriva inculpatului subzistă in continuare si impun privarea acestuia de libertate.
Susținerea recurentului că persoana sa nu prezintă pericol pentru ordinea publică, este neîntemeiată.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății are limite cuprinse intre 7 si 20 ani, iar starea de pericol pentru ordinea publică dacă inculpatul ar fi lăsat in libertate, este determinată nu numai de natura violentă a faptei dedusă judecății ( pentru care prima instanță a dispus condamnarea la o pedeapsă de 7 ani închisoare), dar si față de antecedentele penale ale inculpatului ce relevă că acesta a suferit mai multe condamnări, cele mai multe pentru furt calificat, dar si pentru tâlhărie si vătămare corporală, acestea din urmă fiind fapte ce presupun folosirea violenței.
Așa fiind, curtea apreciază că sunt in continuare îndeplinite condițiile cuprinse in art.160/b al.3 p in ceea ce-l privește pe recurentul inculpat, astfel încât recursul acestuia se privește ca fiind nefondat.
Văzând si disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul
lui și, născut la 21 iulie 1975, deținut în Penitenciarul Focșani împotriva încheierii de ședință din data de 7.o2.2008 a Tribunalului Buzău.
Obligă recurentul la 6o lei cheltuieli judiciare către stat, din care 4o lei onorariu apărător din oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 februarie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. DG/
4 ex/25.02.2008
f-
jud. si
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Georgescu CristinaJudecători:Georgescu Cristina, Anghel Ștefana, Diaconu Gabriela
