Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 208/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr. 208
Ședința separată din data de 22.februarie.2008
PREȘEDINTE: Georgescu Cristina
JUDECĂTOR 2: Anghel Ștefana
JUDECĂTOR 3: Diaconu Gabriela
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de recurentul - petent, domiciliat în Târgoviște, str. - -,. 45,. D,.3,.76, județul D, împotriva sentinței penale nr.45 din 21.01.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respinsă ca nefondată, plângerea formulată împotriva rezoluției nr.1341/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, privind intimații, fiul lui și al lui, născut la 28.04.1985, domiciliat în Târgoviște, str. -. -, -. A,. 2,.7, județul D și, fiul lui și, născut la 26.10. 1967, domiciliat în Târgoviște, str. -. -,. 25,. B,. 3, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul petent, prin avocat, apărător ales din Baroul Dâmbovița, potrivit delegației depuse la dosar ( fila 8), intimații, personal și, personal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - petent, arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimații și, personal, pe rând având cuvântul, arată că nu au cereri de formulat, și solicită cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și desființarea rezoluției procurorului, apreciază că nici organul de cercetare penală și nici prima instanță nu avut rol activ în soluționarea plângerii petentului, astfel că nu s-au efectuat cercetări în raport de datele menționate de persoana vătămată.
Cu ocazia cercetărilor organul de urmărire penală avea obligația să solicite acte medicale, de la Spitalul Județean unde a fost internat recurentul - petent.
În concluzie solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei la organul de urmărire penală, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița pentru a aprofunda cercetările față de persoana vătămată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri, expune situația de fapt, și solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea rezoluției nr. 1341/II/2/2007, instanța de fond a apreciat în mod corect că rezoluția dată de procuror în dosarul 408/P/2007, este legală și temeinică.
Intimatul, personal având ultimul cuvânt solicită respingerea recursului, precizează că nu s-a purtat abuziv cu recurentul - petent.
Intimatul, personal având ultimul cuvânt solicită respingerea recursului, arătând că nici el și nici intimatul nu s-au purtat abuziv cu recurentul - petent.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr.45/21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- în temeiul dispozițiilor art.278/1 alin.8 lit.a p s-a respins ca nefondată plângerea formulată de persoana vătămată, domiciliat în Târgoviște, str.- -, bloc 45,.D, etaj 3,.76, județul D, împotriva rezoluției nr.1341/II/2007 din 19.10.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și a rezoluției din data de 25.09.2007, în dosarul nr.408/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, făptuitori fiind, fiul lui și, născut la 28.04.1985, domiciliat în Târgoviște, str.-.-, -.1, scara A,.2,.7, județ D și, fiul lui și, născut la 26.10.1967, domiciliat în Târgoviște, str.-.-, bloc 25, scara B,.3, județ
S-au menținut rezoluțiile atacate, mai sus menționate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rezoluția din 25.09.2007, în temeiul dispozițiilor art.228 alin.1 și art.10 lit.d cod proc.penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de purtare abuzivă prevăzută de art.250 alin.1-3 cod penal, față de și, cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere persoana vătămată susținând că este nelegală sub mai multe aspecte, respectiv nepronunțarea asupra infracțiunilor prevăzute de art.182 cod penal și art.250 alin.5 cod penal, nemotivarea soluției cu privire la dispariția ceasului în timpul incidentului și încălcarea dreptului său la apărare, întrucât nu a fost audiat.
În fapt, persoana vătămată a formulat plângere împotriva făptuitorilor și, agenți de poliție din cadrul Poliției Rutiere D, reclamând purtarea abuzivă a acestora, întrucât în noaptea de 12/13.06.2007 în jurul orelor 2,15 l-au oprit în trafic pentru control, solicitându-i apoi să se supună recoltării de probe biologice la Spitalul Județean Târgoviște, iar în fața refuzului său, l-au amenințat cu pistolul, i-au perchiziționat autoturismul, l-au bătut, dispărându-i și ceasul de la mână.
După expunerea probelor, prima instanță, a concluzionat că într-adevăr, în noaptea de 12/13.06.2007 a fost oprit de cei doi făptuitori, întrucât nu purta centura de siguranță, iar la solicitarea actelor, acesta nu le-a putut prezentat actele, făptuitorii sesizând în același timp că el emana un miros puternic de alcool, situație în care i-au solicitat testarea cu etilotestul, însă conducătorul auto a refuzat, susținând la un moment dat că nici măcar nu se aflase la volanul autoturismului oprit în trafic.
S-a mai reținut că, la refuzul testării cu etilotestul s-a încercat conducerea sa la Spital ul Județean Târgoviște pentru recoltarea probelor biologice, comportamentul violent al persoanei vătămate în tot acest timp, inclusiv în fața cadrelor medicale a impunând intervenția lucrătorilor din cadrul formațiunii de ordine publică, precum și a celor de la
S-au avut astfel în vedere declarațiile martorilor, potrivit cărora partea vătămată avea un comportament verbal violent, emana miros de alcool, refuzând testul cu aparatul "", reacționând violent la încercările martorilor și de a-l urca în autospeciala de serviciu, zbătându-se să scape, strigând și amenințând.
A mai constatat judecătorul fondului că probele administrate în cauză nu au confirmat purtarea abuzivă a lucrătorilor de poliție, invocându-se atât declarațiile colegilor celor 2 făptuitori care au asistat la întregul incident, dar și relatările persoanelor neutre, respectiv -, agent de pază la spital, asistent medical și a, medic la camera de gardă, martori care au confirmat la rândul lor, comportamentul violent al persoanei vătămate, refuzul acestuia de a i se recolta probe biologice dar și faptul că s-a lovit singur, cu capul de pardoseală, nefiind agresat de cei doi făptuitori.
Referitor la acuzele aduse de petentul privind comiterea de către cei 2 făptuitori a infracțiunilor prev. de art.250 alin.5 cod penal și art.182 cod penal, s-a constatat că nu sunt probe care să le dovedească, reținându-se și faptul că cele 2 fapte nici nu pot fi concurente întrucât infracțiunea prevăzută de art.182 cod penal este absorbită în forma agravată reglementată în art. 250 alin.5 cod penal.
S-au înlăturat de asemenea susținerile petentului privind încălcarea dreptului său la apărare constând în faptul că, nu a fost citat în timpul urmăririi penale fiind astfel în imposibilitate de a-și administra probe în apărare, invocându-se dovezile de citare existente la dosarul cauzei precum și procesele verbale întocmite de procuror pe 27 și respectiv pe 31 august 2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că nu au fost verificate toate susținerile sale nu s-au solicitat relații de la Spitalul Clinic B unde a fost internat de urgență după incident, fiind trimis cu salvarea, după ce a fost examinat la Spitalul Județean Târgoviște.
A precizat recurentul parte-vătămată și faptul că se consideră nedreptățit de hotărârea primei instanțe deoarece nu au fost audiați decât martorii ale căror depoziții erau favorabile făptuitorilor, fiind cadre ale poliției.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform principiului efectului devolutiv al recursului, consacrat de dispozițiile art.3856alin.3 cod proc.penală, Curtea constată, recursul petentului nefondat astfel cum se va menționa în continuare:
Din probele existente în dosarul cauzei rezultă că, în noaptea de 12/13.06.2007, în jurul orelor 215petiționarul parte vătămată a fost surprins de agenții de poliție și - ambii din cadrul Poliției Rutiere D, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, conducând un autoturism "Audi", decapotat, fără a avea prinsă centura de siguranță.
Cei doi i-au solicitat actele pentru control, însă petentul nu le-a prezentat, declinându-și doar identitatea, stabilindu-se că aceasta era reală, însă în acele împrejurări agenții de poliție au constatat că persoana oprită emana un minor puternic de alcool.
Întrucât a refuzat testarea cu "etilotestul" și a început să se comporte violent, cei doi agenți de poliție au alertat formațiunea de ordine publică (martorii și ) dar și trupa de intervenție specială formată din agenții, și, cărora le-a cerut sprijinul pentru a-l conduce pe petiționar la spital în vederea recoltării probelor biologice.
Actele de urmărire penală, finalizate cu pronunțarea rezoluției nr.408/P/2007 confirmată prin rezoluția 1341/II/2/2007 a procurorului ierarhic superior, reține că cei doi pretinși făptuitori nu și-au făcut decât datoria, petiționarul fiind cel care a încercat în permanență să-i provoace și să-și preconstituie probe care să-i susțină o viitoare plângere, făcându-se trimitere în acest sens la declarațiile celor 2 agenți de poliție, la declarațiile echipei de ordine publică și R dar și la depozițiile persoanelor aflate în serviciul de noapte al Spitalului Județean Târgoviște (medic de gardă, asistent, paznic, etc.)
Pe de altă parte, petiționarul în plângerea sa, adresată inițial procurorului și ulterior instanței de judecată, susține o altă situație de fapt, aceea că cei doi făptuitori l-au agresat după ce le-a prezentat actele și au văzut cum se numește, susținând că a fost amenințat cu pistolul, apoi a fost urcat cu forța în dubă, fiind bătut în drum spre spital până și-a pierdut cunoștința.
De asemenea în plângere se mai susține că, doar la insistențele familiei sale, cadrele medicale au acceptat să-l examineze, acestea hotărând datorită agravării stării sale de sănătate, să fie transportat cu o salvare la spitalul sca din B, unde s-a constatat că, la Spitalul din Târgoviște i se aplicase un tratament inadecvat, ce îi pusese viața în pericol.
Curtea a examinat toate probele aflate în dosar, verificând cele 2 variante contradictorii, constatând că susținerile recurentului petent sunt nefondate, astfel cum se va menționa în continuare:
Declarațiile celor 2 intimați făptuitori, agenții de poliție și care atestă refuzul petiționarului de a se supune atât testării cu aparatul etilotest, cât și recoltării probelor biologice sunt confirmate de declarațiile celorlalte 2 patrule de poliție (pază și ordine și R) dar și de declarațiile agentului de pază, -, de serviciu în noaptea respectivă la Spitalul Județean Târgoviște, ca și cele ale cadrelor medicale, inclusiv ale medicului de gardă.
Menționăm în acest sens "Buletinul de examinare clinică", aflat la fila 37 dosar urmărire penală, întocmit de medicul de gardă, din care rezultă că partea vătămată se afla într-o evidentă stare de ebrietate, declarând că a consumat " 1 litru bere și 250 vin", fiind "agitat", "violent", "disperat", "incoerent", același act constatând că pacientul prezenta în momentul examinării "o echimoză fronto - temporar dreaptă", refuzând recoltarea probelor biologice.
Martorul, asistent medical, de serviciu în noaptea respectivă (fila 42 dosar urmărire penală) precizează în declarația sa că, partea vătămată a fost adusă la spital "în jurul orelor 230, de organele de poliție împreună cu trupele speciale", pentru recoltarea de sânge. - la un moment dat, acesta a început să fie recalcitrant și violent și s fost imobilizat de către poliție în toată această perioadă" - "De asemenea, am văzut când acea persoană se lovea cu capul de pardoseală".
Deosebit de relevantă este și declarația directorului medical al Spitalului Județean Târgoviște, a, care în seara incidentului era de gardă, aceasta prezentând întregul fir al evenimentelor, relatând despre comportamentul violent al părții vătămate, aflată în stare evidentă de ebrietate, susținând că refuză să i se recolteze probe biologice întrucât nu el se afla la volanul autoturismului.
Aceeași martori evocă presiunile făcute asupra medicilor de membrii familiei părții vătămate (un grup masiv de circa 15 - 20 persoane) care au solicitat insistent trimiterea părții vătămate cu salvarea la B susținând că " a fost omorât în bătaie de polițiști".
Medicul de gardă ca și medicul neurolog, chemați să efectueze un consult de specialitate, au concluzionat însă că partea vătămată nu avea nevoie de intervenții speciale, deoarece prezenta doar un traumatism minor în regiunea grando-temporală, starea sa fiind stabilă, manifestările fiind exclusiv rezultatul stării sale de ebrietate, însă la insistențele și presiunile familiei părții vătămate, acesta a fost transportată cu salvarea la B, fără recomandarea medicilor și cu plata contravalorii transportului.
În fața instanței de fond, partea vătămată a depus și fișa medicală eliberată de Spitalul clinic de Urgență B ( fila 16) care confirmă diagnosticul și constatările medicilor Spitalului Județean Târgoviște, și nu constată, în afara traumatismului cranian minor, decât "câteva contuzii simple, în zona umăr stâng, antebraț stâng și zona toraco - lombară".
În cauză nu pot fi acceptate susținerile părții vătămate privind administrarea exclusiv a probelor testimoniale favorabile celor doi făptuitori, atâta timp cât la dosar există și declarații ale unor martori neutri (medici, asistenți și agenți de pază ai spitalului), martori direcți ai incidentului petrecut la spital din relatările cărora au rezultat pretinsele abuzuri ale celor doi agenți de poliție.
În speță nu poate fi acceptată nici susținerea privind exercitarea unor violențe, de către cei doi făptuitori cu ocazia opririi în trafic a părții vătămate, întrucât așa cum s-a precizat anterior, documentul medico-legal invocat și declarațiile personalului medical nu constată existența unor leziuni importante.
Concluziile descrise anterior sunt, în opinia curții, fie rezultatul actelor de autovătămare și propriei violențe a părții vătămate, fie rezultatul repetatelor acte de imobilizare ale organelor de poliție, nevoite să intervină datorită comportamentului deosebit de agresiv al părții vătămate.
Astfel de mijloace utilizate de lucrătorii Ministerului d e Interne pentru imobilizarea unei persoane făcută cu un scop legal (în speță, acela al prezentării părții vătămate la spital) pentru recoltarea de probe biologice sau al înfrângerii comportamentului agresiv al acesteia nu au fost disproporționate în raport cu scopul misiunii, astfel încât nu s-ar putea ajunge la concluzia că în cauză s-a comis infracțiunea de purtare abuzivă.
Pe de altă parte, în cauză, deși ancheta pronunțată ca urmare a plângerii petentului a fost desfășurată de procurori, întregul ansamblu probator a fost supus judecății unui magistrat independent, prin mecanismul introdus de dispozițiile art.2781cod proc.penală, astfel încât se poate aprecia că petiționarului i-au fost respectate toate drepturile și a beneficiat de un proces echitabil.
În cauza "Dumitru - contra României", a acceptat că prezența unor traumatisme ușoare, chiar constatate prin certificat medico-legal poate fi acceptată ca un rezultat normal al acțiunii de imobilizare a reclamantului, în astfel de situații instanțele fiind îndreptățite să concluzioneze că mijloacele folosite de lucrătorii de poliție nu au fost disproporționate în raport cu scopul misiunii.
În consecință, față de considerentele expuse, curtea consideră hotărârea instanței de fond legală și temeinică, apreciind neîntemeiate criticile recurentului parte vătămată, astfel încât, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b cod proc.penală, Curtea va respinge recursul acestuia ca nefondat, cu obligarea sa la cheltuieli judiciare către stat, conform art.192 alin.2 cod proc.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul, domiciliat în Târgoviște, str- - -,.45,.D,.3,. 76, judetul D, împotriva sentinței penale nr.45/21.01.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 februarie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -, - -
Grefier,
- -
Red.AȘ
MM
2 ex./21.03.2008
f-
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113//2006
Președinte:Georgescu CristinaJudecători:Georgescu Cristina, Anghel Ștefana, Diaconu Gabriela
