Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 216/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 216
Ședința publică din 20.03. 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Grosu Valerica Niculina
JUDECĂTORI: Grosu Valerica Niculina, Pocovnicu Dumitru Anti
-
GREFIER.
*******
MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL BACĂU - este reprezentat legal prin procuror -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se recurentul inculpat asistat din oficiu de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Întrebat fiind recurentul inculpat precizează că își menține recursul formulat în cauză.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat,Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond punerea în libertate inculpatului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere că inculpatul a recunoscut fapta comisă, nu are antecedente penale, vârsta înaintată a acestuia precum și starea de sănătate a acestuia.
Solicită onorariu avocat oficiu din fondul special al.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea ca nefondat recursului declarat de inculpat, menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive inculpatului subzistă, considerând că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 16.martie.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art.300/1 alin.1 și 3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 01.01.1946 în comuna Șerbești, județul B, CNP -, instanța constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
S-a dispus plata din fondurile speciale ale Ministerului Justiției a sumei de 100 lei, către Baroul Bacău, reprezentând onorariu pentru avocatul desemnat din oficiu - av..
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 12.03.2009 instanța a fost investită cu judecarea cauzei privind pe inculpatul, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr.41/P/2009, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art.174-175 lit.i Cod penal. Se reține în actul de sesizare că în ziua de 21.01.2009, în timp ce victima se afla într-un bar din localitatea Șerbești, comuna, județul B, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan, cu un cuțit, inculpatul, a lovit-o în zona capului. Victima a fost transportată la Spitalul Județean B, unde, la data de 26.01.2009, a decedat.
Întrucât inculpatul este arestat în cauză, instanța este datoare ca, după înregistrarea dosarului din oficiu, să facă aplicarea dispozițiilor art.300/1 Cod procedură penală, care reglementează arestarea inculpatului la primirea dosarului.
Verificând legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive, potrivit art.300/1 Cod procedură penală, se motivează de prima instanță, se constată că aceasta a fost legal dispusă, că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
Tot astfel, apreciază că în raport de fapta pentru care a fost cercetat și trimis în judecată, sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, inculpatul prezintă un pericol social sporit, măsură luată fiind justificată.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărătorul desemnat din oficiu, a fost criticată încheierea recurată, susținându-se că aceasta este nelegală și netemeinică, pentru motivele menționate în preambulul prezentei decizii.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o, potrivit art.371 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
Prin încheierea din data de 28.01.2009, pronunțată de tribunalul Bacău, în temeiul art.149/1 alin.9 și 10 Cod procedură penală, cu art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă inculpatului, fiul lui și, născut la data de 01.01.1946 în comuna Șerbești, județul B, CNP -, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de mor calificat, prevăzută de art.174-175 lit.i Cod penal, pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de 28.01.2009 și până la data de 25.02.2009.
Prin încheierea din data de 23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art.155 și următoarele Cod procedură penală, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău și s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestului preventiv pentru o durată de 30 de zile, respectiv până la data de 26.03.2009.
Prin rechizitoriul din data de 11.03.2009, dat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău în dosarul nr.41/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174-175 lit.i Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în ziua de 21.01.2009, în timp ce victima se afla într-un bar din localitatea Șerbești, comuna, județul B, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan, inculpatul, cu un cuțit, a lovit-o în zona capului. Victima a fost transportată la Spitalul Județean B, unde, la data de 26.01.2009, a decedat.
În conformitate cu prevederile art.300/1 Cod procedură penală, cu art.160 Cod procedură penală: "După înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă. Dispozițiile art. 159 alin. 3, 4, 5 și 11 se aplică în mod corespunzător.
Încheierea poate fi atacată cu recurs, aplicându-se dispozițiile art. 160/ alin. 2."
"Când procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecată a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se înaintează instanței competente cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare sau, după caz, a duratei pentru care a fost dispusă prelungirea arestării.
Instanța, în camera de consiliu, procedează potrivit art. 300/1."
În conformitate cu aceste texte, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Așa cum se arăta, la luarea măsurii arestului preventiv s- avut în vedere ca temei în drept, art.148 alin.1 lit.f Cod procedură, respectiv, "nculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv se mențin, astfel încât soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
Probele administrate la urmărirea penală oferă indicii care fac rezonabilă presupunerea că recurentul-inculpat a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii pentru care recurentul-inculpat a fost trimisă în judecată, precum și de împrejurările concrete în care se presupune că s-a comis.
În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunii pentru care recurentul-inculpat a fost trimis în judecată, trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi consecințele grave pe care le-a avut, fiind suprimată viața unei persoane, de frecvența infracțiunilor de omor și de necesitatea unei prevenții generale.
Curtea apreciază că lăsarea în libertate recurentului-inculpat, în acest stadiu al soluționării cauzei, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, ar genera o stare de insecuritate socială, ar induce concluzia că persoanele împotriva cărora există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că au comis infracțiuni deosebit de grave, cum este și în cauza dedusă judecății, nu sunt private de libertate, ceea ce ar avea un impact negativ asupra ordinii sociale, morale de drept în colectivitate și ar induce redința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de un pericol social deosebit.
Desigur că prima instanță, în conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, va avea obligația de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării inculpatului și în raportat și de probele care vor mai fi administrate, să dispună dacă mai subzistă sau nu temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și să dispună dacă se mai impune menținerea măsurii arestului preventiv, înlocuirea acestei măsuri preventive cu o altă măsură prevenită, sau revocarea acesteia.
Referitor la starea de sănătate de recurentului-inculpat, în conformitate cu prevederile art.139/1 Cod procedură penală, n cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că inculpatul suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația locului de deținere poate dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
În baza art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu.
În conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 pct.1 lit. b cod pr. penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpatul împotriva încheierii din data de16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dispune plata din fondurile a onorariului avocat oficiu în sumă de 100 lei, avocat.
În temeiul art.192 al.2 pr.penală obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.03.2009, în prezența recurentului inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Grosu Valerica Niculina, Pocovnicu Dumitru Anti
- - - - -
-
GREFIER,
Red. înch.
Red.
Tehnored. PE/2 ex/20.03.2009
Președinte:Grosu Valerica NiculinaJudecători:Grosu Valerica Niculina, Pocovnicu Dumitru Anti
