Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 220/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 819/2/2010
261/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 220
Ședința publică de la 05 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 3: Elena Ursulescu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de către inculpatele, și -, împotriva încheierii de ședință din data de 21.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentele - inculpat, personal în stare de arest și asistată de avocat oficiu, în baza delegației nr. -, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară și, personal în stare de arest și asistată de avocat oficiu, în baza delegației nr. -, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentei - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatei, având în vedere că, nu mai subzistă temeiurile care au condus la luarea acestei măsuri, inculpata și-a recunoscut cele trei fapte materiale săvârșite, are în îngrijire 5 copii, din care 3 minori și nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru aceste considerente, solicită înlocuirea acestei măsuri, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul recurentei - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive, lăsarea în stare de libertate a inculpatei și având în vedere că, temeiurile care au condus la luarea acestei măsuri nu mai subzistă, aceasta a recunoscut și regretat faptele săvârșite și nici nu au mai apărut temeiuri noi, apreciază că, se poate înlocui măsura arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor, ca nefondate, solicitând menținerea încheierii de ședință, pe care, o consideră legală și temeinică, având în vedere atât natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite de către inculpate în formă continuată, cât și circumstanțele personale ale acestora, care, fiind cunoscute cu antecedente penale apreciază că, lăsarea acestora în stare de libertate, constituie un pericol pentru ordinea publică.
Recurenta - inculpat, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței, decizia ce se va pronunța.
Recurenta - inculpat, având cuvântul, solicită să fie pusă în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 21.01.2010 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București - Secția I Penală s-a dispus în temeiul art. 3002raportat la art. 160 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și s-a menținut starea de arest a inculpatelor și.
Au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de inculpate de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin Rechizitoriul nr. 1085/D/P/2009 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial București, inculpata, a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, fapte prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. și art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a Cp. toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cp. iar inculpata, a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc, fapte prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. reținându-se că la data de 24.03.2009, inculpata a vândut cu suma de 100 lei colaboratorului " "-nume de cod, 2 doze conținând 0,36 grame heroină, iar la data de 06.04.2009, a vândut cu suma de 100 lei aceluiași colaborator 2 doze conținând 0,23 grame heroină și care, a deținut, la data de 29.03.2009, pentru consum propriu, fără drept, 1,14 grame de heroină.
Cu privire la inculpata, s-a reținut că la data de 16.03.2009, a vândut cu suma de 100 lei colaboratorului " "- nume de cod, 2 doze conținând 0,19 grame de heroină, la data de 17.03.2009, a vândut cu suma de 100 lei aceluiași colaborator 2 doze conținând 0,15 grame de heroină, iar la data de 24.03.2009 a vândut cu suma de 50 lei o doză conținând 0,10 grame de heroină colaboratorului sub acoperire " ".
Inculpata a fost arestată preventiv prin încheierea de ședință din data de 27.08.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, emițându-se nr.l81/UP/27.08.2009, iar inculpata a fost arestată preventiv prin încheierea de ședință din data de 03.09.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, emițându-se nr.l81/UP/03.09.2009.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatelor a fost luată cu respectarea disp. art. 68/1 cu C.P.P. referire la art. 143.C.P.P. respectiv există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatele au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, relevante în acest sens fiind procesele-verbale de sesizare din oficiu; procesele-verbale de constatare; procesele-verbale întocmite cu ocazia perchezițiilor corporale; procesele-verbale întocmite cu ocazia perchezițiilor domiciliare; depozițiile martorei, precum și depozițiile martorilor asistenți; rapoarte de constatare tehnico-științifică; declarațiile inculpatelor și, precum și ale învinuitelor și; procese-verbale de redare a imaginilor video și a convorbirilor audio; procesele-verbale de consemnare a declarațiilor colaboratorilor; 4 CD-uri seriile GA -, GA -, GA - și GA -.
De asemenea, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f proc.pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatelor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, este neîndoielnica îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei prevăzut de lege, care, în cazul infracțiunilor reținute în sarcina inculpatelor, este mai mare de 4 ani.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatelor ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, se constată că și aceasta este îndeplinită. Astfel, s-a constatat ca inculpatele sunt cercetate pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor (10-20 ani închisoare), ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, numărul relativ mare al actelor materiale săvârșite de către inculpate, iar pe de alta parte, faptul ca inculpata este cunoscuta cu antecedente penale.
În ceea ce privește circumstanțele personale favorabile inculpatelor, Tribunalul a considerat că instanța urmează a le avea în vedere la pronunțarea pe fondul cauzei.
Avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute a fi fost săvârșite de inculpate, modalitatea de comitere a acestora și gradul concret de pericol social crescut. Tribunalul a apreciat că sunt incidente și în continuare disp. art. 148 lit. f pericolul C.P.P. social concret fiind evident în contextul mai sus reținut și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în scopul administrării tuturor probelor pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului.
Totodată, s-a avut în vedere și pericolul pentru sănătatea publică pe care îl reprezintă punerea în circulație a unor asemenea substanțe în contextul în care fenomenul infracțional și faptele de genul celor pentru care sunt trimise în judecata inculpatele cunosc o creștere îngrijorătoare.
De asemenea, Tribunalul a constatat ca, în acest moment procesual, când nu a fost audiat niciun martor și nu a fost efectuat referatul de evaluare in ceea ce o privește pe inculpata, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei se justifica și pentru o mai buna desfășurare a procesului penal.
Toate aceste împrejurări justifică susținerea că lăsarea în libertate a inculpatelor ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În consecință, instanța a apreciat că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpate nu numai că se mențin, ci și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Pentru considerentele arătate mai sus, Tribunalul, în baza dispozițiilor art.300/2 raportat la art.l60 alin. 1 și 3 Cod proc.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatelor și, urmând a menține starea de arest a acestora, pentru buna desfășurare a procesului penal.
Având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 139 alin 1 din Codul d e procedură penală, au fost respinse ca neîntemeiate și cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpatele și.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpatele, considerând-o ca netemeinică și solicitând punerea în libertate întrucât temeiurile ce au condus la luarea acestei măsuri, nu mai subzistă.
Curtea, analizând recursurile prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 3856Cod procedură penală, constată că acestea sunt nefondate.
În cauză există indicii temeinice ce conturează presupunerea rezonabilă că inculpatele au săvârșit faptele ce le-au fost reținute în sarcină și întrucât aceste probe au fost indicate de către tribunal în încheiere, nu va fi reluată enumerarea lor. De altfel, inculpatele au recunoscut și regretat faptele reținute în rechizitoriu.
Curtea nu poate reține susținerea inculpatelor cum că punerea lor în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică și ca atare, nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, temei ce a stat la baza arestării preventive.
Dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală "există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică", nu trebuie interpretat literal, în sensul existenței unor probe la dosar din care să rezulte pericolul pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică. Existența unor astfel de probe la dosar despre un comportament viitor al inculpatului, ar fi imposibilă.
De aceea, această noțiune de pericol pentru ordinea publică trebuie interpretată ca o predicție făcută de judecător asupra comportamentului viitor al inculpatului, predicție ce se întemeiază pe gravitatea concretă a faptei comise și comportamentul pe care acesta l-a avut în societate, până la data la care se presupune că a săvârșit fapta penală.
În cazul faptelor de o mare gravitate, comportamentul anterior bun al inculpatului nu mai prezintă relevanță, putându-se deduce pericolul pentru ordinea publică, exclusiv din gravitatea faptelor comise.
Aceasta este situația și în prezenta cauză, când se poate argumenta existența unui pericol pe care lăsarea în libertate a inculpatelor îl prezintă pentru societate, numai pe baza probelor ce atestă că inculpatele se ocupau cu traficul de droguri. Având în vedere, că se traficau droguri de mare risc, că era vorba de o activitate organizată, că inculpatele își procurau venituri consistente din asemenea activități, în mod corect a apreciat prima instanță că în cauză se impune menținerea arestării. Temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri se mențin în continuare, faptul că inculpatele au recunoscut faptele comise nefiind de natură a conduce automat la revocarea măsurii arestării preventive, pentru motivul încetării temeiurilor ce au determinat luarea măsurii preventive.
Nici situația familială a celor două inculpate, care afirmă că au copii minori în întreținere, nu poate conduce la o punere în libertate a acestora, atâta vreme cât există pericolul ca odată puse în libertate acestea să comită fapte de aceeași natură, neavând alte surse de venit.
De aceea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondate recursurile și le va obliga pe inculpate, conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile inculpatelor și împotriva încheierii de ședință din 21.01.2010 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București - Secția I Penală.
Obligă pe fiecare inculpată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei onorariu apărător oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-12.03.2010; 18.03.2010
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Cristina Rotaru, Elena Ursulescu
