Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 221/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 855/2/2010
273/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 221
Ședința publică de la 05 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 3: Elena Ursulescu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de către inculpații, și, împotriva încheierii de ședință din data de 19.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții - inculpați, personal în stare de arest și asistat de avocat ales, personal în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul București - Cabinet individual și, personal în stare de arest și asistat de avocat oficiu, în baza delegației nr. -, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, având în vedere că, acesta nu mai poate influența cercetarea judecătorească, nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, a recunoscut participarea la comiterea infracțiunii și a colaborat cu organele de anchetă, în vederea depistării altor persoane care au comis fapte de același gen.
Apărătorul recurentului - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului și în raport de tot probatoriul administrat în cauză și de circumstanțele personale ale inculpatului, apreciază că nu se mai impune menținerea acestuia în stare de arest, având în vedere că nu mai poate influența procesul penal și nici nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică.
Apărătorul recurentului - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului, având în vedere că acesta și-a recunoscut fapta, temeiurile inițiale nu mai subzistă la acest termen, iar persoana inculpatului nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor, ca nefondate, solicitând menținerea soluției instanței de fond pe care, o consideră legală și temeinică, având în vedere natura și modalitatea de comitere a infracțiunii, cantitatea mare de drog traficată și faptul că unii dintre inculpați, fac parte dintr-o rețea de traficanți de droguri, cum este cazul inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale.
Având ultimul cuvânt, inculpații arată că sunt de acord cu cele expuse de către apărătorii lor, solicitând să fie puși în libertate.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față
Prin încheierea de ședință din 20.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr-, în baza art.300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, și cercetați sub aspectul comiterii de infracțiuni la regimul traficului de droguri.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs cei trei inculpați solicitând cercetarea lor în stare de libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, și-au recunoscut faptele, nu au cum influența mersul anchetei judiciare.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor invocate cât și din oficiu potrivit art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
Inculpații sunt cercetați sub aspectul comiterii de infracțiuni la regimul traficului de droguri reținându-se că în cursul lunii ianuarie 2009, acționând ca membrii ai unei rețele internaționale de traficanți de droguri, au deținut și transportat din Turcia în România cantitatea de 1234,9 heroină disimulată într-o pilotă ascunsă la bordul unui autocar fiind prinși în flagrant.
Se constată că instanța fondului a dispus în mod întemeiat menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, constatând că sunt întrunite cerințele art.300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, iar ea este necesară pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești în acord cu dispozițiile art.136 alin.1 Cod procedură penală.
Astfel, sub aspectul condițiilor impuse de art.143 Cod procedură penală raportat la art.68/1 Cod procedură penală, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent nu a făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile de trafic de droguri de mare risc.
Pentru inculpatul, s-a reținut că, în cursul lunii ianuarie 2009, acționând în calitate de membru al unei rețele internaționale de traficanți de droguri, a deținut și transportat din Turcia până în România cantitate de 1234,9 gr. heroină, droguri pe care le-a introdus în țară în cursul nopții de 13/14.01.2009 prin Punctul de Control al Frontierei G, ascunse într-o pilotă, în timp ce se afla la bordul unui autocar, după care, în cursul aceleiași nopți, le-a predat aceste droguri inculpaților și, membri ai aceleiași grupări infracționale, împrejurări în care au fost prinși în flagrant de către organele de urmărire penală.
Pentru inculpatul,s-a reținut că, în cursul lunii ianuarie 2009, acționând în calitate de membru al unei rețele internaționale de traficanți de droguri, acesta a deținut în Turcia cantitatea de 1234,9 grame heroină, pe care i-a predat-o la Istanbul inculpatului, pentru ca acesta să o transporte până în România, droguri pe care acesta din urmă le-a introdus în țară în cursul nopții de 13/14.01.2009 prin Punctul de Control al Frontierei G, ascunse într-o pilotă, în timp ce se afla la bordul unui autocar.
S-a stabilit, totodată că, în continuare, în cursul aceleiași nopți, inculpatul, împreună cu inculpatul a preluat această cantitate de heroină de la inculpatul, pe raza Municipiului B, împrejurări în care au fost prinși în flagrant de către organele de urmărire penală.
Pentru inculpatul,s-a reținut că, în cursul lunii ianuarie 2009, acționând în calitate de membru al unei rețele internaționale de traficanți de droguri, a deținut în Turcia cantitatea de circa 1234,9 grame heroină, pe care i-a predat-o la Istanbul, împreună cu inculpatul inculpatului pentru ca acesta să o transporte până în România, droguri pe care acesta din urmă le-a introdus în țară în cursul nopții de 13/14.01.2009 prin Punctul de Control al Frontierei G, ascunse într-o pilotă, în timp ce se afla la bordul unui autocar.
S-a stabilit, totodată că, în continuare, în cursul aceleiași nopți, inculpatul, împreună cu inculpatul a preluat această cantitate de heroină de la inculpatul, pe raza Municipiului B, împrejurări în care au fost prinși în flagrant de către organele de urmărire penală.
Examinând temeiurile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală ce a fundamentat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, Curtea constată că și aceasta se menține întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 este închisoarea cu mult peste 4 ani iar la dosarul cauzei există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În analiza acestei din urmă condiții prevăzute de lege, prima instanță s-a raportat în mod just la gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor pentru care sunt trimiși în judecată inculpații, astfel cum este conturat acesta de limitele mari de pedeapsă fixate de legiuitor, de împrejurările și modalitățile concrete în care se presupune că faptele au fost comise, de urmările produse sau care s-ar fi putut produse (traficul ilicit de droguri de mare risc afectând în mod grav sănătatea publică), dar și recrudescența impresionantă pe care a cunoscut- acest fenomen infracțional.
De altfel, și în jurisprudența Curții de la Strassbourg s-a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă.
Cum temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților se mențin neschimbate, cererile acestora de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate la fond nu sunt întemeiate, nefiind întrunite cerințele art.139 alin.1 Cod procedură penală.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, soluție în raport de care îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile inculpaților, și împotriva încheierii de ședință din data de 19.01.2010, pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală.
Obligă pe inculpații și la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă pe inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerul Justiției.
Onorariul apărătorului din oficiu de 50 lei pentru inculpatul va fi suportat din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.EU-19.02.2010/Dact.EA-03.03.2010
I-P-Jud.
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Cristina Rotaru, Elena Ursulescu
