Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 228/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 228/
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Adriana
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva încheierii de ședință din 17 aprilie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr- privind pe inculpatul, având ca obiect înlocuire măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Procurorul având cuvântul arată că a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 17 aprilie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, pe care o apreciază ca fiind nelegală și netemeinică. Instanța își argumentează soluția pronunțată mai mult decât succint. In data de 27 martie 2009, instanța a apreciat că, temeiurile arestării subzistă pentru ca, în data de 17 aprilie 2009, judecătorul să spună că, inculpatul trebuie să fie liber pentru a-și formula apărarea, ceea ce ar echivala cu inexistența temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Expertiza grafoscopică ce urmează a se efectua, nu îl vizează direct pe inculpat. Apreciază că nu sunt aplicabile disp. art. 139 cod pr. Penală. Inculpatul, în anul 2003, părăsit țara și a fost căutat timp de 5 ani, iar instanța nu a făcut nici o referire la acest aspect și nici la prejudiciul de 165 miliarde lei nerecuperat, și nici la faptul că, inculpatul nu a oferit nici o motivație că s-a sustras.
Având în vedere circumstanțele reale ale faptei, cât și cele personale ale inculpatului, apreciază că, hotărârea este nelegală, solicitând casarea acesteia, respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive și menținerea stării de arest a inculpatului.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat, arată că, dispozițiile art. 136 alin. 1 cod pr. penală, definesc scopul măsurii preventive, iar măsura arestării preventive nu este o măsură cu un scop în sine, este o măsură care se ia în condițiile prevăzute de lege, doar pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica pe inculpat să se sustragă cercetării judecătorești sau să zădărnicească aflarea adevărului.
Judecătorul fondului a avut un contact direct, nemijlocit și continuu cu dosarul, cu inculpatul, și acesta reușește să aprecieze asupra categoriei măsurii preventive care se justifică la un moment dat în realizarea scopului măsurii preventive.
Apreciază că, motivarea soluției tribunalului nu este succintă, este consistentă din perspectiva motivelor care ar putea să justifice măsura. Se reține că unele temeiuri, și cele ulterioare în mod repetat, s-au diminuat sau s-au desființat. Inculpatul nu are nici o culpă în administrarea probatoriilor, comisiilor rogatorii din și Germania, ceea ce ar conduce la întinderea duratei judecării cauzei, peste rezonabilitatea unui termen obișnuit. Ministerul Public se prevalează de propria culpă în administrarea probelor. că inculpatul se va sustrage de la judecată s-a diminuat, iar aceasta rezidă din dorința lui de a se apăra și de a produce probe. Și pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat, iar starea de arest nu se poate transforma într-un început de pedeapsă.
Nu mai folosește nimănui măsura arestării preventive, orice altă măsură preventivă fiind legală, în urma acesteia stabilindu-se obligații prin care inculpatul nu va putea aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal. Se cere organelor de supraveghere efectuarea de verificări la termene scurte și aleatorii pentru ca, instanța de judecată să aibă certitudinea atitudinii corecte procesuale a inculpatului pe viitor. În afara culpei procesuale, dosarul are nevoie de administrarea de probe și în folosul celorlalți inculpați.
În legătură cu prejudiciul, arată că, inculpatul este singurul administrator al societății care a desfășurat activități financiare transparent. Inculpatul este singura persoană față de care au putut fi luate măsuri asiguratorii care sunt în continuare menținute.
Soluția pronunțată de instanța de fond este dată în temeiul legii, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Procurorul având cuvântul arată că, actele au fost depuse în ședință publică, nu s-au aflat la dosarul cauzei și ele nu vizează vinovăția inculpatului pentru că, la data de 27 martie 2009, instanța a respins cererile de liberare formulate și nu sunt probe care ar fi tergiversat cauza. Sechestrul asigurator aplicat este departe de a ajunge la concurența sumei prejudiciului creat de inculpat.
Curtea, solicită procurorului să precizeze dacă, înainte de părăsirea țării de către inculpat, acesta avea vreo comunicare de restricție.
Procurorul arată că, nici unui învinuit nu i se restrânge dreptul la libera circulație.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat, arată că, verificările au fost efectuate, iar inculpatul după aceasta a plecat din țară, datorită relațiilor comerciale pe care le avea în Franța. Prejudiciul este aproape acoperit din perspectiva măsurilor asiguratorii, întrucât s-a pus sechestru pe hotelurile societății. Critica procurorului vizează împrejurarea că, probele nu vizează vinovăția inculpatului. Judecătorul s-a pronunțat asupra a ceea ce trebuia să se pronunțe.
Intimatul inculpat în ultimul cuvânt arată că, la plecarea din țară, a plecat cu acceptul organelor de poliție, semnând un proces verbal în acest sens. După ce a ajuns în Statele Unite și-a lăsat familia și a venit în România să-și rezolve problemele.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 17 aprilie 2009, TRIBUNALUL CONSTANȚA în baza art. 3002Cod procedură penală coroborat cu 139 alin. 1 și 34Cod procedură penală și art. 145 Cod procedură penală:
A constatat că nu se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
A dispus înlocuirea măsurii arestării inculpatului cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea în care locuiește -municipiul C, jud. C, fără încuviințarea instanței de judecată.
În baza art. 145 alin 11și alin 12Cod procedură penală:
A dispus ca pe durata acestei măsuri preventive inculpatul să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat (inclusiv la toate termenele de judecată);
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu comunice direct sau indirect, inclusiv prin mijloace electronice, cu coinculpații din prezenta cauză, cu martorii și experții numiți în cauză;
- să nu conducă nici un autovehicul;
- să nu exercite funcția de administrator de societate comercială, în drept sau în fapt.
A desemnat ca organ de supraveghere Secția nr. 3 de Poliție C;
A dispus întocmirea unui program de supraveghere a inculpatului cu termene scurte cât și aleatorii, în scopul controlului efectiv al prezenței inculpatului pe raza municipiului C, și înștiințarea de îndată a instanței de judecată a încălcării obligațiilor stabilite prin prezenta încheiere.
Măsura s-a comunicat potrivit dispozițiilor art. 145 alin 21Cod procedură penală.
A dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 1/UP din 22. 01. 2007 emis de Tribunalul București în baza încheierii din 22. 01. 2007, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
S-a constatat că la acest moment procesual unele din temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii preventive s-au modificat, astfel:
Din adresa nr. 73147/SM din 03. 04. 2009 Ministerului Justiției -Direcția Drept internațional și Tratate rezultă că administrarea probelor dispuse prin intermediul comisiei rogatorii internaționale din SUA se va realiza după o perioadă mare de timp, și ca atare soluționarea dosarului nu se preconizează a fi realizată în scurt timp. De asemenea, instanța a dispus administrarea probei cu expertiză grafoscopică, având obiective numeroase și complexe, această expertiză necesitând de asemenea o perioadă mai mare de timp pentru a fi realizată. Este de menționat că instanța nu a putut înainta volumele care conțin înscrisuri relevante pentru expertiză, atât datorită cererilor inculpatului de a studia actele dosarului, cât și datorită necesității soluționării unor căi de atac ce impuneau și prezentarea volumelor respective.
Nu în ultimul rând, cauza s-a amânat și ca urmare întârzierii administrării probelor prin comisie rogatorie în Republica Federală Germania, chiar dacă acestea privesc apărările unui alt inculpat.
Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază că probele ce urmează a fi administrate în continuare, coroborate cu termenele mai îndelungate în care vor fi administrate, nu mai fac necesară și justificată menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
În același timp, tribunalul constată interesul real al inculpatului în a-și face apărările necesare dovedirii nevinovăției sale, în acest scop solicitând și studiind în repetate rânduri actele dosarului. Ca atare, s-a diminuat temerea că, fiind lăsat în libertate, inculpatul ar încerca să se sustragă judecății, câtă vreme se conturează un alt interes al acestuia, incompatibil cu sustragerea de la judecată.
Un alt temei care s-a diminuat odată cu trecerea timpului este pericolul concret pentru ordinea publică, câtă vreme cetățenii au perceput că s-au luat măsurile necesare de către organele judiciare atât pentru aducerea inculpatului în fața instanței, cât și pentru aflarea adevărului, judecata asupra fondului fiind avansată și administrându-se o multitudine de probe în acest sens.
Pentru considerentele expuse, apreciază că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, urmând ca aceasta să fie înlocuită cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Tribunalul reține că înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă se subsumează soluțiilor ce pot fi dispuse în cadrul dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală, câtă vreme nu poate coexista menținerea sau revocarea arestării preventive cu înlocuirea aceleiași măsuri. Cu alte cuvinte, în cadrul judecății impuse de prevederile art. 3002Cod procedură penală, printre soluțiile ce pot fi dispuse se numără și înlocuirea arestării cu o altă măsură, prin aceasta înțelegându-se implicit că nu se mai menține arestarea preventivă, tot astfel cum prin revocarea măsurii se înțelege că aceasta nu se mai menține.
În temeiul art. 145 Cod procedură penală tribunalul instituie în sarcina inculpatului măsurile de supraveghere necesare care să complinească arestarea preventivă în privința prevenirii sustragerii de la judecată, respectiv îl va obliga să nu conducă autovehicule cu care ar putea părăsi rapid teritoriul municipiului C către destinații necunoscute, și va dispune instituirea unui program de supraveghere strict, astfel încât organul de supraveghere să aibă controlul asupra locației în care se află inculpatul.
Totodată, instituie măsurile apte să prevină denaturarea probelor sau săvârșirea unor fapte de aceeași natură.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA.
Recurentul a criticat încheierea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că, în raport de datele cauzei, temeiurile reținute inițial subzistă neschimbate, fiind nelegală aplicarea art. 139 alin. 1 cod pr. penală.
Verificând hotărârea recurată, potrivit art. 3856alin. 3 cod pr. penală, curtea, cu majoritate de opinii, apreciază că recursul este nefondat.
Astfel, în esență, se constată, pe de o parte, că inculpatul este judecat pentru infracțiuni de natură economică și fiscale, pentru fapte consumate cu mulți ani în urmă și nu are antecedente penale.
În mod evident, cercetarea judecătorească tinde să se desfășoare pe o perioadă lungă de timp, fără a i se putea imputa acest lucru inculpatului.
Ca atare, întrucât în cauză, scopul luării măsurii ( asigurarea bunei desfășurări a urmăririi penale și garantarea sustragerii inculpatului de la executarea unei eventuale pedepse), în acest context, nu mai are aceeași pregnanță ca la momentul luării măsurii, iar impactul public al acuzației s-a diminuat considerabil.
În opinia majoritară se apreciază că aceste diminuări ale valorilor elementelor esențiale ce au impus și pe care s-a întemeiat, în fapt, luarea măsurii arestării preventive și fac incidentă aplicarea față de inculpatul, a dispozițiilor art. 139 alin. 1 cod pr. penală.
Încheierea recurată reprezintă o justă aplicare a principiului subsidiarității măsurilor preventive, prev. de art. 136 cod pr. penală, și o aplicare riguroasă principiului proporționalității ingerinței în exercitarea drepturilor fundamentale ale persoanei în raport de scopul concret urmărit.
Obligațiile impuse de prima instanță inculpatului reprezintă, față de sancțiunea ce le dă eficiență, garanții efective și suficiente că, scopul bunei desfășurări a procesului penal este corespunzător asigurat prin instituirea față de inculpat unui control judiciar ce poate fi considerat chiar ușor excesiv.
Nu în ultimul rând, se apreciază că judecătorul fondului, prin caracterul direct al responsabilității ce îi revine în asigurarea respectării principiilor prev. de art. 1-6 din codul d e procedură penală, este organul judiciar a cărui opinie, concretizată în conținutul hotărârii pronunțate, are un grad înalt de autoritate și se impune a fi respectată, câtă vreme aceasta nu este vădit nelegală netemeinică.
Pentru toate aceste considerente, curtea, cu opinie majoritară, va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate de opinii:
Respinge ca nefondat recursul declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva încheierii de ședință din 17 aprilie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul - fiul lui și, născut la 19.10.1957 - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ
Cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Cu opinie separată
În sensul admiterii recursului
casării încheierii recurate și
rejudecând, a înlăturării dispozițiilor
de înlocuire a măsurii arestării
preventive a inculpatului
, precum și de menținere a
acestei măsuri.
JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Jud. fond: TV
Red.. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./27.04.2009
Motivarea opiniei separate:
Prin încheierea de ședință din 17 aprilie 2009 Tribunalului Constanța, în temeiul prevederilor art. 3002cod pr. penală, coroborat cu art. 139 alin. 1 și 34cod pr. penală și a art. 145 cod prș. Penală, s-a constatat că nu se impune menținerea arestării preventive a inculpatului și s-a dispus înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea unde domiciliază, respectiv municipiul C județ C, fără încuviințarea instanței de judecată. Totodată, pe durata măsurii s-au instituit obligații de respectat de către inculpatul, în temeiul prevederilor art. 145 alin. 11și al. 12cod pr. penală, fiind desemnat ca organ de supraveghere Secția 3 de Poliție
Pentru a pronunța această soluție, TRIBUNALUL CONSTANȚAa reținut, în esență că, probele ce urmează a fi administrate în cauză, necesită timp îndelungat, situație ce nu mai justifică menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, se constată un interes real al inculpatului în a-și face apărările, diminuându-se astfel temerea că el va încerca să se sustragă judecății, iar odată cu trecerea timpului, s-a diminuat pericolul concret pentru ordinea publică, câtă vreme cetățenii au perceput că s-au luat măsurile necesare de către organele judiciare, atât pentru aducerea inculpatului în fața instanței, cât și pentru aflarea adevărului.
În privința prevenirii sustragerii inculpatului de la judecată, s-a instituit în sarcina acestuia, obligarea de a nu conduce autovehicule cu care ar putea părăsi rapid teritoriul municipiului C spre destinații necunoscute și întocmirea unui program de supraveghere strict de către organul de supraveghere.
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚAa declarat recurs împotriva soluției menționate, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență că, temeiurile ce au impus arestarea preventivă a inculpatului subzistă, în sensul că acesta a prejudiciat bugetul de stat cu 165 miliarde de lei, că la scurt timp după începerea cercetărilor penale a părăsit țara, sustrăgându-se timp de 5 ani urmăririi penale, iar pentru recuperarea prejudiciului nu a întreprins nimic concret care să probeze neechivoc interesul inculpatului pentru soluționarea cauzei.
În raport de actele și lucrările dosarului, apreciez că recursul parchetului trebuie admis, casată încheierea de ședință din 17 aprilie 2009 Tribunalului Constanța și, urmare rejudecării pe fond, să se mențină măsura arestării preventive a inculpatului, pentru următoarele considerente:
Probele administrate în cauză, până la momentul de față, sunt de natură să contureze presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Din conținutul probatoriului, rezultă implicarea mai multor persoane în activitatea ce a determinat plata de la bugetul statului a sumei de 165 miliarde lei, către societatea administrată de inculpatul, pe baza unor documente aparent false, iar după începerea cercetărilor inculpatul a părăsit țara, spre o destinație necunoscută, sustrăgându-se astfel urmăririi penale timp de 5 ani. Nu lipsită de relevanță este și împrejurarea că nici până în prezent inculpatul nu a făcut cunoscută destinația sumei de 165 miliarde de lei, încasată urmare a cererilor de rambursare TVA.
În condițiile în care inculpatul s-a sustras timp de 5 ani urmăririi penale și nici până în prezent nu a făcut cunoscută destinația sumei de 165 miliarde de lei plătită către societatea sa de la bugetul de stat, apreciem că îi este imputabilă prelungirea în timp a cercetării judecătorești.
Împrejurarea că inculpatul a solicitat în repetate rânduri dosarul la studiu nu este, în opinia noastră, de natură să justifice concluzia că are un interes real în justa soluționare a cauzei, câtă vreme apărările sale nu se materializează în probe care să asigure în mod evident elucidarea aspectelor ce interesează în cauză.
Pentru considerentele deja expuse, apreciem că nu există temeiuri care să justifice concluzia instanței de fond, potrivit căreia, odată cu trecerea timpului și aducerea inculpatului în fața instanței, s-a diminuat pericolul concret pentru ordinea publică.
În privința prevenirii sustragerii inculpatului de la judecată, apreciem de asemenea că, în parte obligațiile impuse sunt ineficiente deoarece respectarea obligațiilor de a nu comunica direct sau indirect, inclusiv prin mijloace electronice cu coinculpații, martorii și experții și de a nu conduce nici un autovehicul, presupun o supraveghere permanentă care este practic imposibil de asigurat, în condițiile în care inculpatul are libertate de mișcare pe teritoriul municipiului
Raportat la cele ce preced, apreciez că și în prezent temeiurile de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă, și pe cale de consecință, se impunea menținerea acesteia.
Judecător,
- -
Red. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./28.04.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Viorica Lungu, Adriana
