Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 236/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(299/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 236
Ședința publică de la 08 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Elena Ursulescu
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 12 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat HG în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2010 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat,Curteaconstată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Solicită a se ține cont de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră și a colaborat cu organele de cercetare penală.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat. În cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte că s-ar fi schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului. Acesta prezintă pericol concret pentru ordinea publică lăsat în libertate în pofida atitudinii sincere și a împrejurării că prejudiciul a fost în parte recuperat. Pericolul rezultă din natura și modalitatea concretă de comitere a infracțiunii de tâlhărie, care demonstrează un pericol social concret al faptei comise, creează un sentiment puternic de insecuritate în rândul populației, cu atât mai mult cu cât fapta a fost comisă pe fondul consumului de droguri, existând riscul repetării acțiunii antisociale.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere faptul că nu a mai săvârșit alte infracțiuni. Deasemenea, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 12.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, în temeiul art.3002raportat la art.160 alin.1 și 3 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului.
HGPentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea acestuia de libertate.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143 Cod procedură penală, Tribunalul a reținut că în cauză există și indicii temeinice, în sensul art.143 Cod procedură penală și art.681Cod procedură penală, din carerezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiuneapentru care a fost cercetat și condamnat, relevant fiind în acest sens probatoriul administrat pe parcursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești.
Deasemenea, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea acestei ultime condiții, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor presupus a fi fost comise, modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului, precum și sentimentul de teama și insecuritate pe care astfel de fapte îl generează la nivelul societății civile, aspecte ce denotă perseverentă infracțională și periculozitate, lăsarea în libertate a inculpatului în contextul dat, prezentând în mod cert un pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a apreciat că infracțiunile pentru care a fost judecat și condamnat în primă instanță inculpatul, prin gravitatea deosebită și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive fiind satisfăcute astfel și prevederile art. 5 paragraful l lit. c și paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ().
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, privarea acestuia de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Tribunalul a apreciat că în acest stadiu procesual nu este depășit termenul rezonabil al arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 5 paragraful 3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauzaAustriei,Hotărârea din 28 martie 1990, cauzaLabita Italiei,Hotărârea din 6 aprilie 2000, paragraful 152 și urm. cauzaElveției,Hotărârea din 26
ianuarie 1993, paragraful 30-40, cauzaContrada Italiei,Hotărârea din 24 august 1998, paragraful 51-57, cauzaLA. Franței,Hotărârea din 23 septembrie 1998, paragraful 94-112).
S-a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infr. prev. de art.211 alin.1, 2 lit. c și 21lit. a Cod penal, reținându-se în fapt că la data de 26.07.2009, în timp ce se afla împreună cu inculpatul, pe str. -, a sustras prin smulgere, o borsetă de la gâtul părții vătămate, care conținea 800 euro și 370 lei, provocând un prejudiciu de aproximativ 4500 lei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând judecarea sa în stare de libertate, deoarece nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, motivat de faptul că nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră și a colaborat cu organele de cercetare penală.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin. final Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerare următoarelor argumente:
În cauză, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței și pentru care s-a dispus condamnarea sa în primă instanță la pedeapsa de 7 ani închisoare, având în vedere probele administrate pe parcursul urmăririi penale și, respectiv, cercetării judecătorești.
Deasemenea, Curtea constată întrunite, în cauză și cerințele art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală. În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunii de violență reținută în sarcina sa, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei - în public, de două persoane împreună -.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul inculpat va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii de ședință din 12.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II- penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției și.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./15.02.2010
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu, Elena Ursulescu
