Revocarea măsurilor de siguranță (art.437 c.p.p.). Decizia 235/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(143/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 235
Ședința publică de la 08 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Elena Ursulescu
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.1040/15 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru recurentul petent, lipsă fiind, apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2010 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului petent, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și, pe fond, admiterea solicitării petentului având în vedere faptul că acesta nu a mai săvârșit nici o infracțiune, s-a căsătorit, are un copil minor și dorește să-și găsească un loc de muncă pentru a-și întreține familia.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de petent, ca nefondat întrucât, în opinia sa, acesta prezintă în continuare pericol prin prezența sa în municipiul B relevat de multitudinea condamnărilor și natura infracțiunilor comise cu infracțiuni care se pretează a fi comise într-un oraș mare în care identificarea sa ar fi aproape imposibilă.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin sentința penală nr.1040 din 15.12.2009, Tribunalul București - secția a II-a penală a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petentul condamnat de revocare a măsurii de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul B aplicată prin sentința penală nr.53 din 21.03.1997 a Tribunalului București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat că subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea măsurii de siguranță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie în condițiile în care după punerea în libertate inculpatul nu a comis altă infracțiune, și-a întemeiat o familie și intenționează să-și găsească un loc de muncă pentru a-și întreține familia.
Examinând sentința atacată din perspectiva criticii formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat și reține în acest sens următoarele:
Petentul a fost condamnat prin sentința penală nr.53 din 21.03.1997 a Secției a II-a penală la 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, tentativă la tâlhărie și uzurpare de calități oficiale.
Prin aceeași hotărâre, în baza art.116 Cod penal inculpatului i-a fost interzis accesul în municipiul B pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.
Anterior inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.423 din 1.06.1994 a Judecătoriei Sectorului 2 B la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie.
Pedepsele au fost contopite fiind concurente iar executarea pedepsei rezultante a început la 23.01.1994 și se consideră executată la 22.01.2014.
Petentul a fost liberat condiționat la 15.06.2007 cu un rest neexecutat de 2413 zile.
În primul rând instanța notează că măsura de siguranță astfel cum a fost dispusă de instanță prin hotărârea rămasă definitivă interzice petentului accesul în municipiul B pentru o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei iar pedeapsa de 20 ani poate fi considerată executată la 22.01.2014.
În al doilea rând aspectele de maximă violență și orientarea vădită spre infracțiunea contra patrimoniului și a vieții care marchează activitatea infracțională pentru care inculpatul a fost condamnat ilustrează în același timp și potențialul criminogen al acestuia.
În aceste condiții, împrejurările invocate de recurent, respectiv faptul că timp de 2 ani de la punerea sa în libertate nu a comis altă infracțiune, că are un copil minor și că intenționează să găsească un loc de muncă, nu pot primi relevanță substanțială, de natură a forma convingerea că nu mai prezintă un pericol grav pentru societate în cadrul comunității din municipiul
Sub acest aspect, Curtea constată pertinența argumentelor instanței de fond.
Așa fiind, Curtea apreciază că sentința este temeinică și legală și în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.1040 din 15.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei, se avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./24.02.2010.
- II. - jud.:
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu, Elena Ursulescu
