Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 241/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.241
Ședința publică din 01 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ștefan Nimineț
JUDECĂTOR 2: Silviu Anti
JUDECĂTOR 3: Bogdan Adrian
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă - Baf ost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii din data de 26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - inculpat, în stare de arest, asistată de apărător ales, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta - inculpat arată că își menține recursul declarat.
Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentei - inculpat, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Bacău pronunțată la data de 26.03.2009 ca fiind nelegală și netemeinică. În baza art.38515pct.2 lit.d CPP, în rejudecare, solicită revocarea măsurii arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatei. Susține că potrivit art.3001al.1 CPP, instanța verifică legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă se constată că temeiurile ce au determinat luarea măsurii nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi, are obligația să revoce această măsură preventivă și să pună în libertate inculpata. Arată că instanța de fond trebuia să constate că măsura preventivă nu se mai impune. La luarea măsurii arestării preventive au fost invocate dispozițiile art.143 și 148 lit. La acest moment aceste motive nu mai există. Precizează că în conformitate cu art.148 lit.f CPP, este necesar săvârșirea unei infracțiuni pentru care se prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și să existe probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aceste condiții trebuind să fie îndeplinite cumulativ. În cazul de față, afirmă că nu există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Nu există probe din care să rezulte acest aspect - pericolul concret. Învederează faptul că definiția ordinii publice este aceea de a fi o stare normală de funcționare a sistemului ce are în componență elementele prevăzute de art.145 Cod penal. Arată că se conturează întrebarea dacă lăsarea în libertate ar împiedica activitatea entităților sus menționate, răspunsul fiind unul negativ. Precizează că judecarea propunerii de arestarea preventivă s-a făcut în condiții de procedură viciată. Inculpata și-a schimbat domiciliul, nu s-a sustras de la urmărirea penală. Susține că în perioada de la formularea propunerii de arestare și până la executarea mandatului de arestarea preventivă, societatea din B nu a fost neliniștită că inculpata este în libertate. Afirmă că în acest moment nu există pericol concret pentru ordinea publică și nu a fost demonstrat niciodată acest pericol. Jurisprudența CEDO, în aprecierea persistenței pericolului concret, arată că trebuie demonstrat că punerea în libertate ar tulbura efectiv ordinea publică. Învederează faptul că în speță nu există indicii că judecarea în stare de libertate ar putea influența desfășurarea procesului. Arată că pericolul concret trebuie motivat și nu rezultă din pericolul social al faptei săvârșite ci din împrejurările ce rezultă din persoana infractorului. Precizează că inculpata este la primul contact cu legea penală, nu are antecedente penale, este mama a doi copii, care au fost îngrijiți o perioadă de mama inculpatei, care însă are și ea probleme de sănătate. Susține că nu se poate menține arestarea preventivă în lipsa altor elemente noi care să o justifice. CEDO consideră că persistența motivelor plauzibile ce au condus la arestare este o condiție sine qua non, dar după o anumită perioadă trebuie verificat dacă au apărut alte motive. Afirmă că la acest moment nu subzistă temeiurile inițiale și nu au apărut elemente noi. În ce privește nelegalitatea încheierii atacate, arată că aceasta nu este motivată corespunzător, existând cazul de casare prevăzut de art.3859al.1 pct.9 CPP. Instanța de fond nu a motivat pericolul concret pentru ordinea publică. Precizează că nu știe care este baza aprecierilor făcute de instanța de fond cu privire la acest aspect. Susține că în mod greșit inculpata a fost trimisă în judecată reținându-se recidiva, inculpata neavând antecedente penale. Afirmă că și această măsură s-a luat reținându-se starea de recidivă. Arată că instanța face referire la asigurarea unei egalități de tratament cu celălalt coinculpat, însă este cercetat în stare de libertate, fiind și recidivist. Precizează că temeiurile inițiale nu mai subzistă și nu există temeiuri noi care să impună privarea de libertate. În acest dosar au fost audiate părțile, au fost audiați martorii, deci nu se mai poate reține că ar zădărnici aflarea adevărului. Afirmă că nu trebuie transformată o măsură preventivă cu o detenție anticipată. Susține că nu există indicii concrete din care să rezulte un interes public major ce trebuie respectat. Invocă și cauza Vartenteng contra Spaniei. Solicită admiterea recursului. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, în baza art.38515pct.1 lit.b CPP, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive și dat fiind că au intervenit elemente noi, inculpata sustrăgându-se de la urmărirea penală, judecată și executarea mandatului de arestare preventivă. Arată că inculpata a fost asistată de avocat ales înainte de emiterea mandatului de arestare preventivă, fiind concubina inculpatului.
Apărătorul recurentei - inculpat, avocat, arată că nu există elemente noi, acest element al sustragerii fiind susținut de la început.
Având ultimul cuvânt, recurenta - inculpat solicită judecarea în libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din data de 26.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dos- s-a dispus între altele, în baza art.3002Cod pr. penală, menținerea stării de arest preventiv a inculpatei,CNP -, fiica lui G și, născută la 13 iunie 1972 în B, domiciliată în B, str. - 134/F/1, în B, str. 9 - 29/C/4, aflată în Penitenciarul Bacău.
În consecință, în baza art.139 C.P.P. a fost respinsă cererea inculpatei de revocare a măsurii arestării preventive.
S-a constatat că inculpata a fost asistată de avocat ales.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din legea 39/2003 și art. 264.Cod Penal, cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 37 lit. b din constând Cod Penal în aceea că, după arestarea unor membri ai unui grup infracțional organizat și a liderului acestuia (, -, -a, - și G) și trimiterea acestora în judecată de către DIICOT - Biroul Teritorial Bacău în dosarul nr.21/D/p/2007, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și de minori, și constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, la solicitarea expresă a liderului acestui grup, căruia i-a pus la dispoziție în penitenciar cât și în Arestul IPJ B, mijloace tehnice de comunicare, a procedat la contactarea părților vătămate audiate în cauza penală sus-menționată, pe care le-a intimidat, amenințat în vederea determinării acestora să-și schimbe depozițiile inițiale, conforme cu realitate, în scopul denaturării adevărului judiciar, înlăturării răspunderii penale a persoanelor sus-menționate, cât și a îngreunării judecării cauzei.
Mandatul de arestare preventivă nr. 34/13 mai 2008 emis de Tribunalul Bacău pe numele inculpatei a fost pus în executare tocmai la data de 16 ianuarie 2009 întrucât aceasta s-a sustras de la urmărirea penală.
La arestare preventivă a inculpatei nu s-a strecurat nici o greșeală.
Este prematur a se analiza în această fază a procesului penal încadrarea juridică a faptelor.
Nu este exclus ca în final să se procedeze la niște schimbări de încadrare juridică, dar această împrejurare nu justifică punerea inculpatei în libertate.
În momentul de față inculpata este doar suspectată că a comis faptele penale care se pedepsesc cu închisoare de peste 4 ani.
Prin urmare, este prematur a se avea în vedere că va putea beneficia în final de prevederile art. 81, 82, 83 ori 861.Cod Penal, pentru că nu se știe dacă va fi sau nu condamnată.
Pericolul pentru ordinea publică ca și periculozitatea reprezintă o apreciere asupra comportamentului viitor al persoanei aflate în curs de judecată, în stare de arest preventiv.
Din moment ce inculpata s-a sustras de la urmărirea penală există un risc semnificativ de fugă de la judecată.
Astfel că, pentru a împiedica destrucționarea cursului firesc al justiției se impune menținerea inculpatei în stare de arest preventiv.
Se impune acest lucru și pentru a asigura o egalitate de tratament cu inculpatul -, trimis în judecată pentru aceleași infracțiuni care, deși a avut o bună comportare în timpul procesului penal a fost arestat preventiv în intervalul mai - decembrie 2008.
Nu poate fi pierdută din vedere, natura și gravitatea infracțiunilor de care este acuzată inculpata; infracțiunea de favorizare infractorului de care este suspectată tulbură ordinea juridică, creând o stare de primejdie pentru raporturile sociale și normala lor desfășurare.
Inculpata, fiind concubina inculpatului nu poate beneficia de cazul de nepedepsire, prevăzut de alin. 3 al art. 264.Cod Penal, aplicabil doar soților, neavând relevanță juridică împrejurarea că s-au cununat religios.
Cum temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatei sunt în continuare valabile, s-a considerat că cererea de revocare a măsurii arestării preventive este nefondată și a fost respinsă ca atare.
Pe cale de consecință s-a constatat că nu este cu putință nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara întrucât există o suspiciune rezonabilă că inculpata, chiar dacă nu va fugi din țară nu se va prezenta la proces pentru a tergiversa soluționarea cauzei.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpata, care invocă netemeinicia încheierii recurate.
Un prim motiv de recurs vizează absența oricăror probe de natură a releva periculozitatea pentru ordinea publică a inculpatei în situația în care ar fi pusă în libertate. În susținerea acestei opinii, inculpata invocă lipsa antecedentelor penale precum și circumstanțe legate de situația familială a acesteia.
Un alt motiv de recurs susținut oral în fața Curții de către apărătorul ales al inculpatei, se referă la greșita reținere a stării de recidivă la încadrarea juridică stabilită în actul de sesizare al instanței, în considerarea faptului că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale.
În lumina criticilor expuse, recurenta inculpată considerând că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii detenției preventive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, și revocarea acestei măsuri.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) proc.pen. Curtea de Apel constată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs reține că potrivit dispozițiilor legii procesual penale, măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpata ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale, sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
Susținerile recurentei inculpate care invocă inexistența probelor în dovedirea periculozității acesteia pentru ordine publică, nu pot fi primite de instanța de recurs.
În aprecierea existenței pericolului pentru ordinea publică, a lăsării în libertate a inculpatului, trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite prin jurisprudența CEDO care a statuat "că în măsura în care dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită a faptelor și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă".
Aplicând aceste principii la cauza de față, Curtea constată că faptele pentru care este judecată inculpata denotă acțiuni infracționale grave, îndreptate împotriva înfăptuirii justiției, generatoare de o puternică rezonanță socială negativă, motive pentru care pentru care argumentele invocate referitoare la lipsa antecedentelor penale și situația familială dificilă cu care se confruntă familia inculpatei, nu pot constitui temeiuri din care se poate trage concluzia inexistenței pericolului ce-l prezintă aceasta pentru ordinea publică, daca ar fi lăsată în libertate.
De asemenea, Curtea apreciază că buna desfășurare a cercetării judecătorești în cauza penală conexă, privind infracțiunile a căror autori se presupune că au fost favorizați de inculpata, presupune asigurarea unor măsuri sporite de protecție a probelor ce se vor administra în acea cauză, care nu pot fi realizate decât prin detenția preventivă a inculpatei.
- mult, Curtea constată că alături de subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii detenției provizorii contra inculpatei, în speță sunt incidente și temeiuri noi care justifică menținerea arestării preventive a inculpatei, respectiv prevederile art.148 lit.a Cpp.
Având în vedere că inculpata s-a ascuns în scopul sustragerii de la executarea mandatului de arestare preventivă emis contra inculpatei în lipsă, în raport cu această împrejurare, Curtea apreciază că detenția acesteia este justificată și de necesitatea prevenirii sustragerii acesteia de la judecată ori de la executarea pedepsei, în situația în care se va angaja răspunderea penală a inculpatei.
Cât privește critica referitoare la greșita reținere a stării de recidivă la încadrare juridică a faptelor pentru care este acuzată inculpata, Curtea consideră că în raport de limitele investirii sale, nu are competența de a dezlega probleme de drept ce țin de fondul cauzei, aceste aspecte fiind atributul exclusiv al instanței de fond care va efectua cercetarea judecătorească în cauză, motiv pentru care nu va analiza temeinicia acestei susțineri.
În considerarea celor expuse, constatând că la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatei de a fi judecată în stare de libertate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) proc.pen. instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de aceasta.
Va constata că recurenta inculpată a avut apărător ales.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.l lit b Cpp, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, împotriva încheierii din data de 26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dos-.
Constată că recurenta inculpată a fost asistat de apărător ales.
In baza art.192 al.2 Cpp obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 1.04.2009, în prezența recurentei inculpate arestate.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - -
- -
GREFIER
- - -
Red.înch.
Red.dec.rec.
Tehnored.
Ex.2
02.04.2009
Președinte:Ștefan NiminețJudecători:Ștefan Nimineț, Silviu Anti, Bogdan Adrian
