Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 27/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR.27/R/2010
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Popovici Corina JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent,fiul lui și, născut la data de 3 iulie 1982, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, potrivit art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest și asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, av., în baza împuternicirii avocațiale nr.106 emisă la data de 20.01.2010 de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului declarat de către inculpat.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent arată instanței că susține recursul astfel cum a fost formulat de către inculpat și solicită admiterea acestuia, întrucât nu se impune menținerea acestuia în stare de arest preventiv, sens în care solicită punerea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului solciită respingerea recursului ca fiind nefondat și subzistând temeiurile arestării consideră încheierea din data de 14.01.2010 a Tribunalului Bihor ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul recurent solicită punerea sa în libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr- în baza art.300/2 și art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, s- menținut măsura arestării preventive a inculpatului inculpatul, fiul lui și, născut la 03.07.1982 în de, jud.B, -,arestat preventiv în Penitenciarul Oradea, în baza încheierii nr. 5/M/2009 a Judecătoriei Oradea, mandat de arestare preventivă nr. 5/M/2009.
S-a respins cererea de revocare a măsurii arestului preventiv.
Din fondurile Ministerului Justiției s-a virat în favoarea Baroului B suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat conform delegației nr. 105/14.01.2010.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Bihora constatat că în baza art. 211 al. 2 lit.b și c și art.2/1 lit.a și b Cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, art.74 al.2 Cod penal, art.76 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 1161/2009 a Judecătoriei Oradea la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pen. pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie și în baza art.350 al.1 Cod procedură penală s- menținut măsura arestării preventive și s- dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv de la 09.02.2009 (mandat de arestare preventivă nr. 5/M/09.02.2009 a Judecătoriei Oradea ) până la zi.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel, care a fost înregistrat în data de 24.11. 2009 la Judecătoria Oradea, apelul fiind înaintat și înregistrat la Tribunalul Bihor în data de 18.12. 2009. În cauză s-a fixat primul termen de judecată la data de 18.01.2010.
Procedând la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei arestării preventive în temeiul art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 alin.1 și 3 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că temeiul prevăzut de art. 148 al.1 lit." f" Cod procedură penală avut în vedere de către instanța la luarea măsurii arestului preventiv și pe parcursul procesului penal cu ocazia menținerii acestei măsuri, subzistă și în prezent și impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În acest sens, s-a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele ce formează obiectul judecații sunt mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică reiese din circumstanțele reale ale comiterii infracțiunilor de care este acuzat inculpatul și anume, tâlhăria și amenințarea cu un cuțit a unei persoane. precum și din circumstanțele personale ale inculpatului. Starea de recidivă a inculpatului denota împrejurarea ca scopul pedepselor aplicate până în prezent nu a fost atins prin executarea lor și releva perseverența sa în încălcarea legii.
În aceste condiții, lăsarea în libertate a inculpatului este de natură să provoace o stare de nesiguranță și neliniște în rândul opiniei publice impunându-se privarea de libertate în continuare.
Pe de altă parte, măsura dispusă de instanța de fond corespunde exigențelor art.5 par.1 lit. c din CEDO ratificată de România prin 30/1994, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
În speță, au fost respectate și prevederile art.5 par.3 și 4 din CEDO atâta timp cât nu s-a stabilit că deținerea inculpatului este nelegală, nu sunt motive pentru a nu mai menține starea de arest a inculpatului.
Față de cele de mai, în temeiul art.300/2 și art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a respins cererea de revocare a măsurii arestului preventiv.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând, prin intermediul apărătorului său, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe cale de consecință, a nu se mai menține starea de arest a inculpatului, întrucât nu se mai impune menținerea acestei măsuri.
Analizând hotărârea atacată prin prisma recursului declarat în cauză, cât și din oficiu, potrivit disp.art.385/6 al.l și 3 Cod procedură penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art.385/9 Cod procedură penală, curtea apreciază că acesta este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Astfel, în mod corect, instanța de apel a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, deoarece temeiul care a stat la baza arestării preventive a inculpatului subzistă - art.148 lit.f Cod procedură penală.
Conform art.148 lit.f Cod procedură penală, orice inculpat poate fi arestat preventiv când a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În speță, cele 2 condiții sunt întrunite în mod cumulativ, deoarece inculpatul este învinuit de săvârșirea unei infracțiuni grave, respectiv art.211 al.2 lit.b și c și art.2/1 lit.a și b Cod penal.
De menționat că pericolul concret pentru ordinea publică reiese din circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, perseverența inculpatului în comiterea faptei de care este acuzat inculpatul și anume, tâlhăria și amenințarea cu un cuțit a unei persoane, precum și din circumstanțele personale ale inculpatului. Starea de recidivă a inculpatului denotă împrejurarea că scopul pedepselor aplicate până în prezent nu a fost atins prin executarea lor și relevă perseverența sa în încălcarea legii.
În consecință, curtea constată că instanța de apel, motivat, a dispus legal și temeinic menținerea stării de arest a inculpatului deoarece pe de o parte nici unul din temeiurile inițiale care au determinat arestarea nu a dispărut ( art.143 și 148 Cod procedură penală) și acestea impun în continuare privarea de libertate, iar pe de altă parte în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii de 4 ani, pentru infracțiunea de tâlhărie, hotărâre care, chiar nedefinitivă fiind ca urmare a apelării de către inculpat, este de natură să justifice continuarea privării de libertate în condițiile art.5 paragraful 1 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum acesta a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wemhoff contra Germaniei.
Pe de altă parte, corect a reținut instanța de apel că au fost respectate și prevederile art.5 par.3 și 4 din, iar atâta timp cât nu s-a stabilit că deținerea inculpatului este nelegală, nu sunt motive pentru a nu mai menține starea de arest a inculpatului, cu atât mai mult cu cât arestarea este o măsură procesuală care, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale și CEDO nu afectează prezumția de nevinovăție.
Ca urmare, in baza art.385/15 pct.l lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de către inculpatul împotriva încheierii penale din 14 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în totul.
Fiind în culpă procesuală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, conform delegației nr.106/20.01.2010, va fi achitat Baroului B din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent,fiul lui și, născut la data de 3 iulie 1982, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fodnul Ministerului Justiției și Libertăților.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.dec.- /26.01.2010
jud.fond
tehnored.3 ex./26.01.2010
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Condrovici Adela, Rus Claudia
