Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 272/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.272/
Ședința publică din data de 22 Aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă PREȘEDINTE SECȚIE PENALĂ
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier - a
Ministerul Publica fost reprezentat prin PROCUROR Cleopatra
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Galați -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.--.
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii de ședință din 17.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat -, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 22.04.2009 emisă de Baroul Galați -Cabinet individual de avocatură " ".
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că inculpatul a formulat recurs oral, în termen, nemotivat, împotriva încheierii de ședință din data de 17.04.2009, prin care Tribunalul Brăilaa menținut măsura arestării sale preventive, după care;
Întrebat fiind, recurentul-inculpat precizează că menține recursul formulat.
Curtea, potrivit disp.art.294 alin. ultim Cod procedură penală, acordă recurentului-inculpat posibilitatea de a lua legătura cu apărătorul său.
Avocat nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul in stare de judecată și, potrivit disp.art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul in dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat, prin avocat, solicită, conform art.3859alin.1 pct.9 Cod procedură penală, să se dispună casarea incheierii de ședință din 17.04.2009 a Tribunalului Brăila și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru următoarele considerente:
Susține că in încheierea de ședință din 17.04.2009 judecătorul de la instanța de fond nu a motivat soluția pronunțată întrucât nu a procedat la o analiză judicioasă a legalității și temeiniciei măsurii, așa cum avea obligația conform dispozițiilor art.3002în referire la art.160 Cod procedură penală.
Învederează că la menținerea măsurii arestării preventive s-a realizat o copiere integrală a temeiurilor avute în vedere anterior, consemnate în încheierea de ședință din 6.03.2009.
Nu se poate reține că la momentul deliberării judecătorul ar fi analizat cu atenție temeiurile care rezultă din analiza întregului material probator întrucât în încheiere se consemnează "în stabilirea pericolului concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică, judecarea în libertate a inculpaților și " - insă inculpații menționați nu au nicio legătură cu inculpații trimiși în judecată în prezenta cauză.
În subsidiar, solicită să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și punerea acestuia în libertate motivat de faptul că nu au existat și nici nu subzistă niciun temei legal care să justifice și luarea acestei măsuri preventive.
Din analiza întregului material probator administrat în cauză nu rezultă nicio probă sau început de probă cu privire la pericolul concret pe care il prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului-recurent. Nu există indicii rezonabile că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de trafic de droguri prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000.
Deși prin rechizitoriu se afirmă că inculpatul, în perioada noiembrie - decembrie 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale a vândut în mod repetat comprimate ecstasy și l-a ajutat pe inculpatul să vândă cocaină, la dosarul cauzei nu există nicio probă în acest sens.
Susține că această afirmație a fost preluată în rechizitoriu fără a fi supusă verificărilor și fără a se confirma prin administrarea unor probe certe.
Consideră că situația de fapt reținută în rechizitoriu nu poate fi avută în vedere de instanța de recurs, neputând fi justificat de ce inculpatul, care a fost monitorizat aproape 3 luni, i-au fost ascultate convorbirile telefonice, organele de anchetă nu au putut reține realizarea în concret a niciunui act material concret de vânzare-cumpărare a drogurilor de mare risc iar organele de anchetă nu au putut indica nici măcar un singur cumpărător.
Nu s-a audiat în cursul cercetării penale niciun martor-cumpărător, care să afirme că a cumpărat în schimbul unei sume de bani comprimate ecstasy de la inculpatul.
În aceste condiții, susține că nu există elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, reținut în sarcina inculpatului-recurent.
de specialitate a statuat clar că prin vânzarea de droguri de mare risc se înțelege acea operațiune prin care se transferă dreptul de proprietate asupra drogului de la un traficant la un consumator în schimbul unui preț.
Important pentru existența infracțiunii este ca vânzătorul să obțină pentru drogul vândut o sumă de bani.
Susține că, în afară de declarația inculpatului nu există nicio probă sau inceput de probă care să dovedească săvârșirea infracțiunii în modalitatea reținută în rechizitoriu.
Cantitatea de 1894 pastile ecstasy a fost găsită în apartamentul proprietate personală a inculpatului. Cu ocazia flagrantului organizat la 12.12.2008, cand s-a procedat la percheziția corporală a inculpatului, nu s-a găsit asupra acestuia niciun comprimat ecsatsy și nici ulterior, cand s-au efectuat percheziții la domiciliul acestuia.
Deși s-a organizat un flagrant, nu s-a putut stabili decat faptul că inculpatul a cumpărat pentru uz personal cantitatea de 2,5 grame rezină cannabis de la o persoană pe care organele de anchetă nu au putut să o indice și că a fost găsit un comprimat ecstasy în scrumiera mașinii proprietate personală.
telefonice ale inculpatului nu pot prin ele insele, fără să fie coroborate cu alte minime probe să ducă la stabilirea cu certitudine a săvârșirii unei fapte ilicite.
Avocat face referire la declarația martorului, care a afirmat în cursul urmăririi penale că a cerut inculpatului să ii aducă două pastile despre care știa că provin de la "Magazinul de vise", deschis la G și Insă, nu există niciun raport de constatare tehnico-științifică care să stabilească compoziția chimică a acestor două pastile.
Declarația martorei, cea care deținea cheile apartamentului proprietatea inculpatului, în care au fost găsite drogurile, declară cu ocazia audierii căii dădea cheile de apartamentul inculpatului "pentru că se că acesta vroia să vină cu o fată în apartament".
Apreciază că dovada săvârșirii unei fapte penale de natura celei reținute în prezenta cauză nu poate proveni exclusiv de la inculpat.
Declarația de recunoaștere a acestuia constituie o probă insuficientă fiind singura probă administrată în cauză.
Având în vedere aceste argumente, solicită a fi analizat pericolul concret pe care il reprezintă inculpatul pentru ordinea publică, urmând a fi avută în vedere periculozitatea inculpatului și nu a infracțiunii incriminate de disp.art.2 alin.2 din Legea 143/2000.
Pericolul pentru ordinea publică trebuie stabilit în concret și dovedit prin probe, neputând fi prezumat pornind de la gravitatea abstractă a faptei.
Solicită a fi avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului recurent, care este o persoană integrată în societate, este student în anul IV la facultatea din B, este o persoană liniștită, fără devieri de comportament, provine dintr-o familie care poate să iși exercite controlul asupra inculpatului, care nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public susține că pe data de 17 martie, în momentul în care instanța a dispus menținerea, aceasta a făcut o motivare orală, având în vedere aceleași aspecte pe care orice instanță le are în vedere și le analizează la momentul în care dispune menținere a unei arestări preventive, abordând modalitatea de săvârșire a faptei, pericolul concret pe care inculpatul il prezintă pentru ordinea publică, infracțiunea de trafic de droguri fiind una foarte gravă, cu atât mai mult cu cat drogurile traficate sunt de mare risc.
Apreciază că motivarea instanței de fond este suficientă, că încheierea de ședință recurată este temeinică și legală.
Inculpatul este arestat din decembrie 2008, se află la a treia prelungire și fiecare dintre cele trei prelungiri au fost analizate sub toate aspectele de către o instanță a tribunalului, și, ulterior, de către instanța de recurs.
Analizând sub toate aspectele referitore la fapta săvârșită, la pericolul social, la împrejurările concrete, la pericolul social concret pe care inculpatul il prezintă pentru ordinea publică, la toate circumstanțele dosarului, se va constata că temeiurile și probele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă.
Toate circumstanțele personale atenuante invocate în apărarea inculpatului nu sunt în măsură să justifice revocarea măsurii arestării preventive pentru că fapta săvârșită este una dintre cele mai grave iar instanțele trebuie să fie ferme în luarea unor măsuri pentru ca, pe viitor, tinerii să înțeleagă că traficul de droguri este nu numai o infracțiune dar și un act necugetat care le poate afecta negativ viața.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat, prin apărător, incheierea recurată fiind temeinică și legală, măsura arestării preventive oglindind fapta săvârșită sub toate aspectele ei.
Avocat, având cuvântul în replică, potrivit art.38513alin.2 Cod procedură penală, susține că nu se poate reține cu certitudine săvârșirea faptei reținute în sarcina inculpatului la acest moment procesual având în vedere probele adminJ. în cauză.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, susține concluziile apărătorului său și solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a-și putea continua studiile, locul să nefiind în arest.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 17.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Brăilaa dispus, în baza art. 3002în referire la art. 160 al. 3 din Codul d e procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpaților și și a respins cererile formulate de aceeași inculpați privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel Tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea din 13.12.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brăila, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 14.12.2008, până la data de 11.01.2009, măsură prelungită în cursul urmăririi penale prin încheierea din 7.01.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, și prin încheierea din 6.02.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-, până la data de 10.03.2009.
Prin rechizitoriul cu nr. 74/D/P/2008 al - Biroul Teritorial Brăila, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, inc. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal; R pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000, inc. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000 și inc. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că la data de 12.12.2008, orele 20,15, s-a reușit prinderea în flagrant a lui și având asupra lor un comprimat "ecstasy" și hașiș droguri pe care încercau să le comercializeze.
Cercetările penale s-au finalizat, a fost sesizată instanța de judecată, care a înregistrat cauza sub nr- și a fixat prim termen pentru soluționarea cauzei la data de 3.04.2009.
Prin încheierea din 6.03.2009, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților potrivit dispozițiile art. 3001Cod procedură penală.
Instanța de fond, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în condițiile art. 3002Cod de procedură penală în referire la art. 160 Cod procedură penală, prin prisma actelor și lucrărilor aflate la dosar, a concluziilor puse de reprezentantul Ministerului Public și de inculpați prin apărători și a dispozițiilor legale în materie, a reținut următoarele:
După cum s-a reținut mai sus, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, și inc. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal, existând probe temeinice că au comis faptele reținute în sarcina lor, fapte deosebit de grave, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, arestarea acestora având drept scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Potrivit dispozițiilor art.1491alin.1 Cod procedură penală măsura arestării preventive poate fi dispusă dacă sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, există vreunul din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală și se consideră că arestarea inculpatului este necesară în interesul urmării penale.
Potrivit dispozițiilor art.148 alin.1 lit."f" Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constat că sunt probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută și pedepsită de art. 2 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, se apreciază că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, aspect ce nu comportă discuții.
Art.148 alin 1 lit. "f" Cod procedură penală reglementează situația în care "inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzută de art.148 alin. 1 lit."f" Cod procedură penală, instanța a avut în vedere că pentru menținerea ordinii publice, anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită, pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp. În circumstanțe excepționale acest element poate fi avut în vedere în măsura în care în dreptul intern este recunoscută noțiunea de tulburare a ordinii publice provocată de o infracțiune.
În stabilirea pericolului concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică judecarea în libertate a inculpaților și, Tribunalul Brăilaa avut în vedere următoarele considerente:
- inculpații și sunt cercetați pentru comiterea unor infracțiuni grave și anume: infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal,
- inculpații au dat dovadă de perseverență infracțională, au desfășurat activitatea infracțională pe parcursul a câteva luni de zile (în perioada noiembrie - decembrie 2008) comercializând cantități importante de droguri deosebit de periculoase;
- din modul de organizare și comitere a faptelor, cantitatea mare de droguri pe care urmau să o comercializeze, durata de timp a desfășurării activității infracționale, rezultă că inculpații prezintă un potențial infracțional ridicat, fiind capabili să organizeze comiterea unor infracțiuni de același gen în cazul judecării lor în libertate.
Astfel fiind, prima instanță reținând pe de o parte, că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, temeiuri care impun în continuare privarea de libertate, iar pe de altă parte, că cercetarea judecătorească este în fază incipientă, fiind necesar a se audia inculpații, martori și a se administra și alte probe necesare, a apreciat că se impune în continuare privarea de libertate, iar în baza dispozițiilor art. 3002Cod de procedură penală în referire la art. 160 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și.
Pe cale de consecință și față de considerentele expuse mai sus, instanța de fond a respins ca nefondate cererile inculpaților și, formulate prin apărători, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, apărătorul inculpatului a susținut că încheierea atacată nu este corespunzător motivată, că la dosar nu există probe privind pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului și că probele aflate la dosarul cauzei nu dovedesc vinovăția acestuia.
Recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins.
Potrivit dispozițiilor art. 3002în referire la art. 160 din Codul d procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
În funcție de rezultatul acestei verificări, instanța dispune fie revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive - dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă s-au schimbat, au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate - fie menținerea acestei măsuri, atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
În speță, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 74/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T, Biroul Teritorial Brăila, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal constând în aceea că, în perioada noiembrie - decembrie 2008, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acțiuni repetate dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut mai multe comprimate de "ecstasy" și l-a ajutat pe coinculpatul să vândă diverse cantități de cocaină.
În cursul urmăririi penale s-a luat împotriva inculpatului măsura arestării preventive în temeiul art. 143 coroborat cu art. 148 alin. 1 lit. f Cod pr. penală reținându-se că sunt indicii temeinice care confirmă presupunerea că acesta săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat și că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Cât privește criticile formulate de inculpatul cu privire la încheierea recurată acestea apar ca fiind nefondate.
Astfel nu se poate susține că încheierea primei instanțe este necorespunzător motivată de vreme ce aceasta conține, pe larg, temeiurile care au condus la luarea dispoziției de menținere a arestării preventive atât față de inculpatul recurent cât și față de coinculpatul.
Împrejurarea că această încheiere are un conținut asemănător cu încheierea prin care s-a dispus la un termen anterior menținerea arestării preventive, criticată în susținerile sale de apărătorul inculpatului, nu poate avea semnificația unei motivări necorespunzătoare câtă vreme temeiurile avute în vedere au fost identice în cazul ambelor încheieri iar în cauză nu au intervenit schimbări ale situației de fapt sau de drept de la un termen la altul. În plus, la o analiză atentă, se poate remarca faptul că cele două hotărâri nu sunt identice, încheierea din 17.04.2009 ce face obiectul prezentului recurs penal fiind mai amplu motivată.
Tot astfel Curtea nu poate reține critica vizând inexistența unor probe concrete referitoare la pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea inculpatului în libertate câtă vreme împrejurările ce conferă faptei o gravitate deosebită și conduc la concluzia că sentimentul de siguranță publică poate fi apărat în cazul de față doar prin luarea și menținerea unor măsuri preventive ferme au fost pe larg analizate de instanța de fond. În acest sens în mod judicios s-a avut în vedere gravitatea specifică a infracțiunii de săvârșirea căreia este acuzat inculpatul (pedepsită de lege cu închisoare de la 10 la 20 de ani), amploarea activității infracționale, cantitățile importante de droguri traficate, durata mare în timp a activității infracționale precum și modul organizat de operare.
Și ultima critică formulată de inculpat, referitoare la inexistența în cauză a unor probe care să susțină acuzațiile ce i se aduc, este neîntemeiată.
Fără tranșa asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului, atribuție ce revine în această etapă procesuală exclusiv instanței de fond, Curtea remarcă faptul că la dosar există probe legal adminJ. care sprijină învinuirile formulate față de inculpat, în acest sens fiind procesul-verbal de prindere în flagrant, înregistrări ale convorbirilor telefonice precum și declarațiile date de inculpat în care acesta recunoaște o parte din activitatea infracțională imputată.
Concluzionând Curtea constată că încheierea recurată, prin care a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului este temeinică și legală astfel că, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a fi respins ca nefondate recursul declarat în cauză de acesta.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod pr. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 17.04.1987 în B, județul B, cu domiciliul în B,-, - scara 4, etaj 2, apartament 34, județul B, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din 17.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata către stat a sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR,
- - - - -
- A în
Conf. art.312 alin.2 PP
Președinte complet
JUDECĂTOR - -
-
Grefier,
a
Red. /27.04.2009
Tehnored. / 2 ex./28.04.2009
Fond.
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
