Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 293/2009. Curtea de Apel Pitesti
Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 293/R/MF.
Ședința publică din 30 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu Judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpat, fiul lui și, născut la data de 11 februarie 1983, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat G, în stare de arest și asistat de avocat, desemnat din oficiu pentru acesta conform delegației nr. 1804/2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depune la dosar delegație avocațială din partea apărător.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorului, să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest.
Recurentul inculpat, întrebat fiind arată că, este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat desemnată din oficiu pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond admiterea cererii de liberare a inculpatului. Nu sunt indicii că lăsat în libertate, inculpatul ar împiedica desfășurarea procesului penal.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, încheierea tribunalului este legală și temeinică. Instanța de fond, la pronunțare a avut în vedere natura și gravitatea faptei, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpatului, infracțiunile reținute în sarcina acestuia fiind traficul de persoane. Sunt indicii că, inculpatul a săvârșit faptele respective.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în libertate, are un copil minor.
CURTEA:
Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, n baza art.160/8a alin.6 Cod pr.penală, s-a respins cererea de liberare sub control judiciar, formulată de inculpatul
In baza art.192 alin.2 Cod pr. penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 lei onorariu avocat din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
In baza art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod pr. penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților G, fiul lui și, născut la data de 11.02.1983 în municipiul Câmpulung, județul A, domiciliat în Câmpulung, str. - C. -, nr. 5,.8,.A,. 28, județul A, -, în prezent aflat în stare de arest în Penitenciarul Colibași, și, fiul lui G și, născut la data de 06.09.1972 în municipiul Câmpulung, județul A, domiciliat în municipiul Câmpulung, str. - nr. 8,. 4,.B,. 19, jud. A, -, în prezent aflat în stare de arest în Penitenciarul Colibași.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 50D/P/2007 al - Biroul Teritorial Argeș, a fost investită, cu judecarea în primă instanță a cauzei penale privind pe inculpații G și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore, prev. și ped. de art. 13 alin. 1,3 din Legea nr. 678/2001.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că inculpații G și, veri primari, fără ocupație, s-au hotărât să câștige facil sume de bani prin racolarea unor tinere minore, care datorită vârstei, nivelului de instruire, stării materiale precare, lipsei de experienței de viață, naivității, pot fi induse în eroare și determinate să se prostitueze.
Pentru astfel de fapte, prin încheierea nr.40/CC/08.05.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G iar prin încheierea nr. 46/CC/30.05.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, s-a dispus, de asemenea arestarea preventivă a inculpatului, măsură ce a fost prelungită și menținută prin încheierile ulterioare.
-se cererea de liberare provizorie sub control judiciar de inculpatul G, instanța, cu privire la această cerere, a reținut următoarele:
Potrivit disp.art.1602alin.2 Cod pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Deși în mod formal, la condițiile liberării provizorii sub control judiciar, legea prevede în mod expres doar anumite condiții care trebuie îndeplinite, din analiza în ansamblu a dispozițiilor legale aplicabile în materie, rezultă și o condiție subînțeleasă și anume aceea că lăsarea în libertate a unei persoane să nu prezinte pericol pentru ordinea publică.
Analiza acestei condiții, arată tribunalul, se impune cu atât mai mult cu cât în cauză unul dintre motivele arestării inculpaților este cel prevăzut de art.148 lit f Cod pr penală.
Astfel, inculpatul fiind o persoană periculoasă, fapt ce rezultă din natura, gravitatea și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor în care au fost implicate părți vătămate minore, inculpat care a profitat de naivitatea și situația socială nefavorabilă a acestor părți vătămate, care provin din familii dezorganizate și luând în considerare atitudinea sa de dispreț față de acestea, tribunalul a considerat că față de aceste situații sau împrejurări inculpatul ar reprezenta pericol pentru ordinea publică dacă va fi pus în libertate sub control judiciar.
Instanța a mai constatat, că la datele de 27.11.2008, 16.12.1008, 10.03.2009 s-a mai pronunțat asupra unor astfel de cereri și a apreciat că de la această dată nu au intervenit elemente noi, nu s-a încheiat administrarea probatoriilor și, în plus, subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, așa încât liberarea provizorie a acestuia ar aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal.
Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că facultatea instanței de judecată de a acorda liberarea provizorie se raportează și la natura infracțiunii presupus a fi comise, la periculozitatea acesteia, tribunalul apreciat că în speță inculpatul nu poate beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, așa încât, o atare cerere a fost respinsă ca nefondată.
Cu referire la starea de arest, pusă în discuție din oficiu de către tribunal, s-au reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizata trebuie să verifice, în cursul judecății, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării, iar dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
In raport de prevederile legale enunțate, tribunalul a considerat că pentru buna desfășurare a procesului penal, apare ca necesară, menținerea anumitor măsuri procesuale inclusiv a celor restrictive de libertate, aceasta fiind excepția vizând judecarea unei persoane în cadrul procesului penal.
Ca urmare, tribunalul a apreciat, în speța de față, că se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților G și.
Astfel, susține tribunalul, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 Cod procedură penală, existând indicii temeinice în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, care conduc la presupunerea că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, acestea rezultând din declarațiile martorilor și ale părților vătămate.
De asemenea, tribunalul a constatat, că în cauză se regăsesc condițiile cerute de art. 148 lit. f Cod procedură penală în ceea ce privește existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Interpretând dispozițiile art 148 lit f Cpp prin raportare la normele legii fundamentale dar și prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar tulbura în mod real ordinea publică, raportându-ne la circumstanțele faptei, la persoana inculpaților și la atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, lăsarea în libertate a inculpaților având un impact și o rezonanță negativă în societate, chiar dacă inculpații se află la primul conflict cu legea penală, provin din familii organizate, sunt tineri, astfel de situații fiind subsidiare aprecierii pericolului social extrem de ridicat al faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.
Pentru aceste considerente tribunalul a menținut starea de arest a inculpaților G și.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, punerea sa în libertate, întrucât nu există indicii că ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, după cum se poate observa, în speța dedusă judecății, pe de o parte, prima instanță a dispus respingerea cererii de liberare sub control judiciar iar, pe de altă parte, din oficiu, s-a pronunțat asupra măsurii arestării pe care a menținut-
Analizând recursul declarat, cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, curtea constată că în mod corect tribunalul a respins o atare cerere, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea unei asemenea cereri de punere în libertate.
In acest sens, curtea reține că, chiar dacă ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, privind liberarea provizorie, analizate de tribunal - de altfel din actele și lucrările dosarului nu rezultă în mod evident că acestea ar fi îndeplinite - există cealaltă condiție prevăzută la art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, în care se menționează că este o facultate a instanței acordarea sau nu a liberării provizorii.
O atare facultate menționată prin formula "se poate acorda" trebuie să se circumscrie scopului măsurilor preventive identificat și prin buna desfășurare a procesului penal, care poate să fie realizat și prin liberare provizorie, așa cum pretind dispozițiile art.136 alin.2 Cod pr.penală, alegerea uneia sau alteia dintre măsurile preventive fiind determinată, potrivit art.136 alin.8 și de gradul de pericol social al infracțiunii.
De aceea, în mod corect, apreciază curtea, tribunalul a avut în vedere la soluționarea cererii privind liberarea provizorie, și gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care este trimis în judecată inculpatul, analizat nuanțat de către instanța de fond, infracțiuni grave, de trafic de persoane minore, ce nu justifică nu numai în aprecierea primei instanțe, dar și a curții, punerea sa în libertate.
Așa fiind, sub acest aspect al cererii de liberare provizorie sub control judiciar, pe considerentele arătate, recursul nu poate fi primit.
De asemenea, nici cu privire la celălalt aspect din încheierea atacată, și anume menținerea stării de arest a inculpatului, pusă în discuție din oficiu de către tribunal, critica nu poate fi primită.
Astfel, în mod just tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.300/2 rap. la art.160/b Cod pr.penală, în sensul că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, deoarece prevederile art.148 lit.f Cod pr.penală, vizând existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, sunt aplicabile și în acest moment al judecării cauzei, pericolul concret pentru ordinea publică rezultat nu numai din natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, dar și din reacția negativă a colectivității că organele îndreptățite de lege nu ar acționa suficient de ferm, dacă inculpatul ar fi pus în libertate, astfel că se impune menținerea în continuare arestării preventive, deși a trecut o perioadă relativ mai mare de timp, din momentul luării acestei măsuri preventive.
Așadar, subzistând condițiile prevăzute de art.300/2 rap.la art.160/b alin.1 și 3 Cod pr.penală, curtea apreciază că în mod corect tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, și în consecință, recursul introdus cu privire la menținerea stării de arest, de asemenea, nu poate fi primit.
Așa fiind, față de cele ce preced, curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, urmând ca acesta să fie obligat, potrivit art.189și 192 alin.2 Cod pr.penală, la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat G, fiul lui și, născut la data de 11 februarie 1983, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
5 mai 2009
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Corina Voicu, Elena Minodora