Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 297/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 297
Ședința publică de la 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Dan Anton
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "inlocuirea masurii arestarii preventive", formulat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 30.08.1962 - detinut in Penitenciarul I, impotriva incheierii din data de 05.05.2009 pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului formulat de inculpat.
Avocat avand cuvantul, sustine ca a mai pus concluzii in prezenta cauză, mentine aceleasi concluzii puse la termenul anterior și solicita admiterea recursului formulat de inculpat impotriva incheierii de sedinta pronuntata de Tribunalul
A solicitat intelegere si clemență instantelor, consideră că nu se probează vinovatia inculpatului, probele de vinovație sunt complicate si subțiri, de 1 an de zile nu s-a reușit a se ajunge la judecata inculpatului intr-un termen rezonabil.
Considera ca recursul este admisibil, solicita a fi pus in libertate inculpatul, crede ca se impune inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea.
Inculpatul si-a crescut acest copil in respectul legilor, cu frica de Dumnezeu, a reușit sa-si construiasca o casă și să-si creeze renume in comunitatea.
Sustine inculpatul că, a devenit obiectul unui șantaj financiar, dar care nu are sustinere.
Dacă va fi gasit vinovat, va fi condamnat.
Solicita a se dispune judecarea sa in stare de libertate, pentru a i se da posibilitatea sa-si demonstreze nevinovatia.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, apreciaza ca incheierea recurata este legala si temeinica, instanta de fond a evaluat in mod corect intreg materialul probator administrat in cauză si a dat o solutie corectă, prin respingerea cererii inculpatului. Considera ca recursul nu se justifica, motiv pentru care solicita respingerea.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent sustine ca este nevinovat, a fost o inscenare, un șantaj pus la cale de catre fiica sa, unchiul acesteia si de catre soția lui. Considera ca nu este un pericol public, judecarea sa in libertate nu ar impieta cu nimic desfasurarea in continuare a procesului penal, partea vatamata a dat declaratii in cauza. Solicita admiterea recursului.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 5 mai 2009 Tribunalul Iașia reținut:
"Conform disp. art. 139 alin. Cod procedură penală măsura preventivă luată poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă, atunci când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii inițiale.
În cauza de față, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul sunt cele prevăzute la art. 143 și art. 148 lit. b, e și f Cod procedură penală În fapt, s-a reținut că există indicii temeinice, în accepțiunea dispozițiilor art. 68 ind.1 Cod procedură penală, că inculpatul în perioada 2005 - 2008, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin folosirea constrângerii, a întreținut raporturi sexuale cu fiica sa, partea vătămată, faptă ce este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. S-a mai apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publica și că, datele existente la dosar, îndrituiesc instanța să constate că inculpatul ar putea să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părții vătămate, a martorilor sau prin alterarea probelor,ori că ar putea să exercite presiuni sau ca va încerca o înțelegere frauduloasă cu victima.
Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză pe tot parcursul urmăririi penale și in cursul cercetării judecătorești desfășurată până în acest moment, instanța constată că, de la data la care a fost arestat preventiv inculpatul și până în prezent, nu au apărut elemente noi care să justifice aprecierea că temeiurile arestării inițiale au încetat sau că, eventual, s-au modificat. Dimpotrivă, instanța constată că respectivele temeiuri există și în momentul de față. În acest sens, elocvente sunt susținerile făcute de partea vătămata in fata instanței cum ca ulterior momentului la care inculpatul a fost arestat preventiv, acesta a luat legătura cu ea, context in care i-a cerut sa își modifice declarațiile inițiale și sa-și retragă acuzațiile formulate împotriva sa (a inculpatului).
Se impune a arăta că pericolul social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului nu se confundă cu pericolul social abstract sau concret pe care îl prezintă faptele bănuit comise de acesta, însă nici nu poate fi analizat și apreciat distinct de acesta din urmă, între cele două forme de pericol existând o legătură strânsă. Consecința logică a acestei legături este aceea că pericolul social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului este reliefat de aceleași mijloace de probă care dovedesc și presupusa activitate infracțională.
Importanța și natura relațiilor sociale pretins încălcate, gravitatea deosebită a faptelor pentru care există motive verosimile care justifică bănuiala că au fost comise de, împrejurările concrete în care se presupune că a fost desfășurată activitatea infracțională - pe parcursul unui interval de timp de circa 3 ani, asupra unei minore care este fiica (înfiată) a inculpatului și care la debutul infracțional nu avea împlinită vârsta de 14 ani - urmările produse asupra fizicului dar, mai ales, asupra psihicului părții vătămate minore, precum și existența datelor cum că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, inclusiv prin realizarea unei înțelegeri frauduloase cu partea vătămată, în opinia instanței, continuă să legitimeze privarea de libertate a lui.
Neintervenind nici un element nou care să ducă la concluzia că temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv s-au schimbat, cererea de înlocuire a măsurii de arest preventiv cu măsura prev. de art. 145 alin. 1 Cod procedură penală formulată de inculpatul, prin apărătorul ales este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Având în vedere lipsa martorei la termenul de azi;
Văzând că la dosarul cauzei nu a fost înaintat răspunsul din partea Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, cu privire la soluționarea dosarului în care învinuiții și sunt cercetați sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă".
Inculpatul a recurat în termen legal încheierea de ședință sus menționată solicitând judecarea în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică lăsarea sa în libertate.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință recurate prin prisma motivelor invocate, instanța de recurs constată următoarele:
Inculpatul se află în curs de cercetare judecătorească pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 Cod penal.
Temeiurile inițiale avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive (art. 143 și art. 148 lit. b,e,f Cod procedură penală) nu s-au modificat.
Recurentul invocă faptul că s-au administrat probe în cauză, partea vătămată a dat declarații, încât nu s-ar mai justifica menținerea arestării preventive, întrucât nu ar putea influența desfășurarea procesului penal în mod negativ dacă ar fi lăsat în libertate.
Însă, aspectele de apreciere ale temeiurilor ce justifică măsura arestării preventive a inculpatului, au fost circumstanțiate tocmai prin probele administrate până la acest moment procesual.
Importanța și natura relațiilor sociale pretins încălcate, gravitatea deosebită a faptelor pentru care există motive verosimile care justifică bănuiala că au fost comise de, împrejurările concrete în care se presupune că a fost desfășurată activitatea infracțională - pe parcursul unui interval de timp de circa 3 ani, asupra unei minore care este fiica (înfiată) a inculpatului și care la debutul infracțional nu avea împlinită vârsta de 14 ani - urmările produse asupra fizicului dar, mai ales, asupra psihicului părții vătămate minore, precum și existența datelor cum că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
Elemente noi de apreciere, care să contureze modificarea/schimbarea temeiurilor inițiale avute în vedere la arestarea preventivă a încheierii nu au intervenit (din declarațiile părții vătămate se reține că inculpatul a luat legătura cu ea, ulterior arestării, încercând să o convingă să-și modifice declarațiile).
Reținând și aspecte legate de natura infracțiunii pentru care inculpatul este judecat (de viol), de impactul social, de valoarea socială luată) cât și sub toate considerentele probator conturate, just reținute - nu se justifică în fapt nici schimbarea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Motivele de recurs invocate nu sunt fondate, la acest moment procesual nu se impune judecarea inculpatului în stare de libertate.
În baza disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respins ca nefondat recursul inculpatului.
- fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 05.05.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 80 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
22.05.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Elena ScrimințiJudecători:Elena Scriminți, Otilia Susanu, Dan Anton
